Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138^3 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Asociaţia Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti în Dosarul nr. 8.660/2/2012* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 583D/2014. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi pentru partea Asociaţia Opera Scrisă.Ro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti, domnul consilier juridic Alexandru Şelari, delegat să depună înscrisuri pentru cele două societăţi. De asemenea, pentru Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din Bucureşti, răspunde domnul avocat Iuliu Coşuleţu, din cadrul Baroului Braşov, iar pentru Asociaţia Societatea autorilor şi editorilor români de opere ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti, domnul avocat Cristian Duţescu. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent şef referă asupra faptului că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din Bucureşti a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii ia act de depunerea în şedinţă publică a concluziilor scrise depuse de reprezentantul Asociaţiei Opera Scrisă.Ro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti şi al Asociaţiei Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din Bucureşti, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că retragerea temporară a avizului de funcţionare a organismului de gestiune colectivă nu încalcă art. 16 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie. Se susţine că, în exercitarea atribuţiei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de a supraveghea şi controla activitatea societăţilor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, directorul-general al acestui oficiu are competenţa legală de a emite o decizie prin care dă un termen pentru ca societatea să reintre în legalitate. Decizia este supusă controlului instanţelor de contencios-administrativ, însă, dacă decizia nu este atacată sau dacă plângerea este respinsă, directorul-general poate decide retragerea avizului de funcţionare dacă societatea nu a luat măsurile corespunzătoare. Se ajunge astfel la suspendarea activităţii societăţii până la schimbarea administratorului acesteia de către adunarea generală a acesteia. O atare sancţiune este specifică acestor tipuri de societăţi, al căror regim juridic nu poate fi comparat cu cel al asociaţiilor de proprietari sau al societăţilor comerciale. Având în vedere şi faptul că statul român s-a angajat prin tratate internaţionale să respecte drepturile de autor, sancţiunea apare ca fiind justificată. Se mai apreciază că dreptul la asociere nu este încălcat, întrucât administratorul societăţii este numit sau înlocuit, după caz, de către adunarea generală a acesteia. De asemenea, se subliniază că impunerea unor limitări ale dreptului la muncă este justificată, neputându-se susţine că încălcările legii pe care le-a săvârşit administratorul societăţii nu ar putea fi sancţionate. 6. Reprezentantul Asociaţiei Societatea autorilor şi editorilor români de opere ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că activitatea societăţilor de gestiune colectivă este reglementată prin lege şi funcţionează în baza unui aviz dat de o autoritate publică. Retragerea acestui aviz motivat de încălcarea legii nu este contrar dreptului constituţional la asociere din moment ce exigenţa respectării legii, precum şi exercitarea unei profesii sau activităţi potrivit unor reguli prestabilite şi într-un cadru organizat sunt elemente componente ale dreptului la asociere potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Sunt citate în acest sens, deciziile nr. 2 din 13 ianuarie 1993, nr. 118 din 21 noiembrie 1995, nr. 124 din 22 octombrie 1996 sau nr. 129 din 13 martie 2014. Se mai susţine că nu există o echivalenţă între dreptul la muncă şi drepturile conferite administratorului, astfel încât invocarea art. 16 şi art. 41 din Constituţie apare ca neavând legătură cu conţinutul normativ al textului legal criticat. Solicită cheltuieli de judecată şi depune concluzii scrise. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Aplicarea sancţiunii retragerii avizului de funcţionare vizează toate situaţiile în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2) din lege. Nu se poate reţine nici încălcarea art. 40 din Constituţie, întrucât adunarea generală a societăţii este cea care numeşte şi înlocuieşte administratorul, astfel încât textul criticat este mai degrabă o expresie a textului constituţional menţionat. De asemenea, se apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 41 din Constituţie, întrucât eventuala schimbare a administratorului este consecinţa nerespectării obligaţiilor legale asumate de către acesta. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.660/2/2012*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 138^3 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Asociaţia Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor în temeiul textului de lege criticat, respectiv Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012, decizie prin care a fost retras temporar avizul de funcţionare a acesteia, cu consecinţa suspendării activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat stabileşte în mod discriminatoriu sancţiuni administrative, stabilite de autorităţi publice, faţă de persoanele fizice ce ocupă funcţii în cadrul unor persoane juridice private, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dreptului la asociere, precum şi dreptului la muncă. În acest sens, se arată că limitarea, condiţionarea sau subordonarea activităţii organelor de conducere ale organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor sau a drepturilor conexe, prin acte administrative unilaterale emise de către o autoritate publică, şi anume Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, prin care este retras avizul de funcţionare până la înlocuirea administratorului general, reprezintă o discriminare a acestuia din urmă faţă de administratorul unei asociaţii de proprietari sau al unei societăţi comerciale. Astfel, prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990 sau ale Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari nu creează un raport de subordonare între o autoritate publică şi organele de conducere ale unei persoane juridice de drept privat. 10. Se mai arată că obligarea adunării generale a unei asociaţii de drept privat la înlocuirea administratorului, ales prin libera exercitare a libertăţii de voinţă a membrilor, reprezintă o condiţionare a exercitării dreptului constituţional de asociere, care, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, presupune atributul membrilor unei asociaţii de a dispune în mod liber şi necondiţionat de prerogativa organizării activităţii, prin alegerea şi menţinerea în funcţie a organelor de conducere conform voinţei comune a membrilor asociaţiei. 11. Se mai susţine că dreptul constituţional la muncă nu presupune nicio constrângere sau îngrădire prin norme legale, de natură a limita exercitarea profesiei ori a meseriei. Or, textul de lege criticat încalcă dreptul la muncă recunoscut de art. 41 din Constituţie, prin condiţionarea funcţionării organismului de gestiune colectivă de înlocuirea persoanei ce ocupă funcţia de administrator general ales. În acest context, se arată că independenţa profesională garantează libertatea de acţiune a practicantului profesiei, în speţă administratorul unui organism de gestiune colectivă, în folosul beneficiarilor serviciilor profesionale, şi anume membrii Adunării generale a organismului de gestiune colectivă. Or, textul de lege criticat sancţionează în mod abuziv şi discriminator administratorul general al unei asociaţii, în condiţiile în care actul decizional este emis de Adunarea generală a asociaţiei, astfel încât dreptul acestuia la muncă este încălcat, prin sancţionarea acestuia pentru acte şi decizii pe care nu le-a exercitat în mod direct. 12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condiţiile specifice de retragere a avizului de constituire şi funcţionare a organismelor de gestiune, din perspectiva condiţiilor impuse prin textul de lege criticat. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile apărătorilor părţilor reprezentate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 138^3 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală." 17. Prevederile art. 138^3 din Legea nr. 8/1996 fac referire la dispoziţiile art. 124, 125, 126, 130, 133, 134, 134^1, 135 şi art. 138^2 alin. (2) din acelaşi act normativ, referitoare la constituirea şi obiectul de activitate al organismelor de gestiune colectivă, avizul de constituire şi funcţionare acordat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, obligaţiile organismelor de gestiune colectivă, colectarea sumelor datorate de utilizatorii operelor gestionate sau de alţi plătitori, exercitarea gestiunii colective, obligaţia organismelor de gestiune colectivă de a publica, pe pagina proprie de Internet, unele date necesare informării membrilor, depunerea anuală la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor a unor documente privind darea de seamă anuală, raportul anual al comisiei de cenzori, modificări la statut, repertoriul actualizat sau contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate şi, respectiv, activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi măsurile de intrare în legalitate sau aplicarea de sancţiuni, după caz. 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sancţiunea retragerii temporare a avizului de constituire şi funcţionare intervine numai dacă organismul de gestiune colectivă nu a adoptat măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în interiorul termenului acordat în acest sens de către Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A.). Potrivit textului de lege criticat, decizia prin care se constată neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ, iar retragerea temporară a avizului prevăzut la art. 125 din acelaşi act normativ intervine doar în cazul nerespectării deciziei rămase definitive. În speţă, decizia prin care s-a constatat neîndeplinirea obligaţiilor legale nu a fost atacată de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, însă decizia O.R.D.A. de retragere a avizului de funcţionare a fost atacată în faţa instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, în condiţiile existenţei unui control judecătoresc asupra modalităţii în care au fost constatate neregularităţile în exercitarea gestiunii colective, se creează premisele unei bune funcţionări a mecanismului de control al activităţii organismelor de gestiune colectivă. 20. Referitor la pretinsa discriminare creată între administratorul general al unei societăţi de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, pe de o parte, şi administratorul unei asociaţii de proprietari sau al unei societăţi comerciale, pe de altă parte, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu presupune egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetăţeni în comparaţie cu alta, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii juridice diferite pentru situaţii diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, administratorul general al unei societăţi de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, pe de o parte, şi administratorul unei asociaţii de proprietari sau al unei societăţi comerciale, pe de altă parte, fac parte din categorii diferite de destinatari ai unor dispoziţii legale distincte, cu obiect de reglementare diferit. În acest sens, Curtea reţine că domeniul dreptului de autor, prin natura sa, a impus intervenţia statului, înfiinţându-se, în acest sens, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care are ca atribuţii, între altele, controlul funcţionării organismelor de gestiune colectivă, stabilirea măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea sancţiunilor, după caz. De aceea, Legea nr. 8/1996 stabileşte o serie de obligaţii legale în sarcina organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, de îndeplinirea cărora depinde legala funcţionare a acestora din urmă. În virtutea dreptului de control asupra activităţii organismelor de gestiune colectivă, O.R.D.A. poate dispune retragerea temporară a avizului de constituire şi funcţionare a acestora, consecinţă directă a neîndeplinirii unor obligaţii legale, a căror constatare intră în atribuţiile O.R.D.A., în calitatea sa de autoritate unică în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe. Prin urmare, schimbarea din funcţie a administratorului general de către adunarea generală este o consecinţă directă a neîndeplinirii de către organismul de gestiune colectivă a obligaţiilor legale, prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, având în vedere şi faptul că, potrivit Statutului adoptat în condiţiile art. 127 din Legea nr. 8/1996, administratorului general este responsabil de funcţionarea organismului de gestiune colectivă. 21. În aceleaşi coordonate, Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, reglementează asociaţiile de proprietari, care au drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune aferente clădirilor de locuinţe (art. 1 şi 4 din lege), şi prevede, în mod similar, implicarea autorităţilor publice în activitatea asociaţiilor de proprietari, prin atestarea administratorilor acestora de către primar (art. 54 din lege), precum şi prin controlul efectuat asupra modului de gestionare a bugetului asociaţiilor (art. 55 din acelaşi act normativ). Atestatul de administrator de imobil se poate retrage de către autoritatea administraţiei publice locale care l-a eliberat, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acestei activităţi [a se vedea art. 58 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008], caz în care acesta nu îşi mai poate exercita atribuţiile legale, iar asociaţia de proprietari va trebui să ia măsurile legale care se impun. 22. De asemenea, Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prevede că societăţile se constituie în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ, în acest sens persoanele fizice şi persoanele juridice putându-se asocia şi constitui în societăţi cu personalitate juridică (art. 1 din lege). De altfel, şi legea menţionată reglementează situaţii în care calitatea de administrator încetează, desigur pentru alte motive şi în alte condiţii (art. 73^1 din lege). 23. Aşadar, date fiind domeniile diferite în care legiuitorul a intervenit, acesta a trebuit să adapteze instituţia administratorului la specificului fiecăruia dintre domeniile reglementate. Cu alte cuvinte, esenţială în definirea caracterului diferit al situaţiei juridice avute în vedere de legiuitor nu este calitatea de administrator, ci natura obligaţiilor legale ce îi revin acestuia, în funcţie de domeniul de activitate în care îşi desfăşoară activitatea. Rezultă că, în acord cu exigenţele principiului constituţional al egalităţii în drepturi, nu se justifică instituirea aceluiaşi tratament juridic pentru persoane aflate în situaţii diferite, legiuitorul având deplina îndrituire constituţională să configureze, în funcţie de domeniul reglementat, un regim juridic specific în privinţa administratorilor unei persoane juridice de drept privat. 24. Curtea mai reţine că, potrivit art. 124 şi următoarele din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera asociere a titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, cu avizul O.R.D.A., şi funcţionează în temeiul reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial, instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, şi ale legii speciale, respectiv Legea nr. 8/1996. Aşadar, în vederea exercitării drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, în acord cu dreptul constituţional la liberă asociere, titularii acestor drepturi acţionează pentru crearea unei persoane juridice fără scop patrimonial, iar în vederea funcţionării în calitate de organism de gestiune colectivă, persoana juridică constituită în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 încheie contracte de mandat cu titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, cu scopul obţinerii avizului necesar pentru a funcţiona în calitate de organism de gestiune colectivă. Astfel, organismele de gestiune colectivă se constituie şi funcţionează, pe de o parte, în temeiul avizului acordat, potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, de către O.R.D.A. şi, pe de altă parte, în baza unui statut adoptat după procedura reglementată prin legea specială. Prin urmare, constituirea organismului de gestiune colectivă nu este rezultatul exclusiv al voinţei liber exprimate a membrilor acestuia, astfel încât, deşi sunt constituite prin liberă asociere, aceste asociaţii fără scop patrimonial nu dobândesc o independenţă funcţională faţă de autorităţile publice, caracteristică structurilor asociative constituite în temeiul dreptului fundamental la asociere. 25. De aceea, potrivit dispoziţiilor art. 138^2 din Legea nr. 8/1996, cu ocazia controalelor efectuate de către O.R.D.A., administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control, iar în cazul constatării unor nereguli, procesul-verbal care consemnează concluziile organelor de control şi observaţiile administratorului general este comunicat către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă. În cazul în care acesta din urmă nu adoptă măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în interiorul termenului acordat în acest sens de către O.R.D.A., este aplicată sancţiunea retragerii temporare a avizului de funcţionare, până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală. 26. Aşadar, Curtea reţine că măsura înlocuirii administratorului general este consecinţa directă a neîndeplinirii obligaţiilor legale referitoare la exercitarea obiectului de activitate al organismului de gestiune colectivă, de a cărui legală realizare este responsabil administratorul general, potrivit statutului, şi nu reprezintă o încălcare a prerogativelor libertăţii de asociere. De altfel, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei (a se vedea Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993, Decizia nr. 260 din 12 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie 2005, sau Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996). 27. Curtea nu poate reţine nici susţinerile referitoare la îngrădirea dreptului la muncă al administratorului general al organismului de gestiune colectivă, întrucât dreptul la muncă nu este unul absolut (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, sau Decizia nr. 175 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011), iar exercitarea sa trebuie să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru fiecare meserie, profesie sau ocupaţie. 28. În fine, având în vedere solicitarea din şedinţa publică a reprezentantului Asociaţiei Societatea autorilor şi editorilor români de opere ştiinţifice - PERGAM din Bucureşti de acordare a cheltuielilor de judecată (paragraful 6 al prezentei decizii), Curtea reţine că regulile de procedură civilă referitoare la acordarea acestor cheltuieli nu sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată fiind singura în măsură să aprecieze atât cuantumul integral al cheltuielilor de judecată, cât şi repartizarea lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 349 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013). 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din Bucureşti în Dosarul nr. 8.660/2/2012* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 138^3 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Karoly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
