Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 676 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 399 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 583 din 17 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã şi art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agricola FM Aluniş" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.148D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt de respingere ca inadmisibilã, întrucât textul de lege criticat nu are legãturã cu soluţionarea cauzei din faţa instanţei de fond.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.984/55/2010, Judecãtoria Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã şi art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agricola FM Aluniş" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã condiţioneazã aplicarea acestora de inexistenţa unei alte cãi de atac, împrejurare ce este de naturã sã restricţioneze nejustificat calea de atac a contestaţiei la executare în materie fiscalã.
Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, contestaţia la executare apare ca fiind o veritabilã cale de atac împotriva titlurilor executorii care nu constau în hotãrâri judecãtoreşti, prin exercitarea cãreia se poate obţine inclusiv anularea titlului executoriu în cauzã.
Astfel, în materia titlurilor executorii în materie fiscalã, contestaţia la executare se va soluţiona dupã regulile instituite de dispoziţiile art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, rezultând o întrepãtrundere între dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale. Însã titlul executoriu în materie fiscalã rãmâne un act administrativ fiscal împotriva cãruia se poate parcurge procedura reglementatã de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, în mãsura în care contestaţia la executare este privitã ca inadmisibilã, exclusiv pentru motivul cã împotriva actului administrativ fiscal a fost exercitatã acţiunea în anulare, rezultã cã titlul executoriu în materie fiscalã devine un act a cãrui legalitate nu mai poate fi supusã niciunei forme de control judiciar, administrativ sau de orice altã naturã, ceea ce reprezintã cea mai evidentã încãlcare a principiilor constituţionale.
Judecãtoria Arad - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Instanţa aratã cã dispoziţiile procedural-fiscale prevãd dreptul debitorului de a ataca titlul executoriu pe calea contestaţiei la executare, ocazie cu care acesta poate invoca şi apãrãri de fond cu privire la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei, însã posibilitatea introducerii contestaţiei este condiţionatã de inexistenţa unor alte mijloace prin care debitorul poate ataca titlul executoriu, şi aceasta pentru a preveni invocarea aceloraşi apãrãri în douã cãi de atac diferite, în scopul tergiversãrii cauzelor.
Referitor la prevederile art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, instanţa reţine cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, întrucât în speţã este vorba despre o contestaţie la executare în materie fiscalã, aplicabile în cauzã fiind dispoziţiile art. 172 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 172 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã: "Contestaţia poate fi fãcutã şi împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanţã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege.";
- Art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã: "Împotriva executãrii silite înseşi, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege. [...]
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) - Accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apãrare şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin formularea contestaţiei la executare se urmãreşte înlãturarea neregularitãţilor comise cu prilejul urmãririi silite sau explicitarea titlului executoriu ce urmeazã a fi valorificat. În cadrul soluţionãrii contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurãri care vizeazã fondul cauzei şi care sunt de naturã sã repunã în discuţie hotãrâri care emanã de la organe cu activitate jurisdicţionalã, în faţa cãrora au avut loc dezbateri contradictorii, pãrţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apãrãrile de fond necesare. O soluţie contrarã, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autoritãţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altã parte, în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional, legea procesualã fiscalã prevede cã debitorul are dreptul sã atace acest titlu pe calea contestaţiei, ocazie cu care poate invoca toate apãrãrile de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea formulãrii contestaţiei este condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale prin care sã se poatã ataca titlul executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea. Dacã însã legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specialã, acesta nu mai poate formula contestaţie la executare în temeiul art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. O asemenea prevedere nu constituie o îngrãdire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesatã poate folosi apãrãrile de fond în calea de atac pe care o are la dispoziţie. Adoptarea acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apãrãri în douã cãi de atac diferite, în scopul tergiversãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti.
Întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
În plus, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constatã cã reglementarea dedusã controlului satisface exigenţa impusã de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21 şi 53 din Legea fundamentalã.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 martie 2010, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã menţinându-şi valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect prevederile art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea reţine cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei deduse judecãţii instanţei de fond, întrucât în speţã este vorba despre o contestaţie la executare în materie fiscalã, aplicabile în cauzã fiind dispoziţiile Codului de procedurã fiscalã. De altfel, aceastã cauzã de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a fost învederatã de Judecãtoria Arad - Secţia civilã, care avea obligaţia de a respinge ea însãşi excepţia cu un atare obiect, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Agricola FM Aluniş" - S.R.L. în Dosarul nr. 4.984/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
