Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Asocierea Romprest Servicii Integrate - S.R.L. şi Compania Romprest Service - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 5.095/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 253/D2015. 2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Metrorex - S.A., cu sediul în Bucureşti, consilierul juridic Lăstuna Troia, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, mai sus amintită. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia nr. 7.297 din 9 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.095/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de Asocierea Romprest Servicii Integrate - S.R.L. şi Compania Romprest Service - S.A., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect achiziţii publice. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi au intrat în vigoare la 30 iunie 2014, aşadar după depunerea contestaţiei la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în data de 4 iunie 2014. Astfel, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor reprezintă o cale de atac şi nu o acţiune propriu-zisă cu caracter de sine-stătător. Prin faptul că dispoziţiile de lege criticate se aplică, inclusiv, plângerilor formulate împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care au fost soluţionate contestaţii introduse înainte de data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, respectiv înainte de 30 iunie 2014, se aduce atingere art. 15 alin. (2) din Constituţie, prevederile retroactivând prin aplicarea lor unei acţiuni care este în faza unei căi de atac, aşa cum este reglementată plângerea prin art. 281 şi 283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 7. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate instituie o condiţie financiară pentru introducerea unei acţiuni la instanţa de judecată/organul administrativ jurisdicţional şi o prezumţie de rea-credinţă în sarcina contestatorului. Prin urmare, în situaţia în care operatorul economic nemulţumit de rezultatele procedurii de achiziţie nu are posibilitatea financiară de a constitui garanţia de bună conduită, acesta nu poate contesta procedura de atribuire, încălcându-se, astfel, accesul liber la justiţie. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază, în esenţă, că art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu conţine dispoziţii cu caracter retroactiv, norma juridică urmând să se aplice exclusiv de la data intrării sale în vigoare, legea nouă nu desfiinţează şi nu modifică în vreun fel o situaţie juridică anterioară. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, apare ca neîntemeiată. 9. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Constituţie, instanţa de judecată consideră că dispoziţiile constituţionale nu împiedică, de principiu, impunerea unor restricţii de ordin financiar în ceea ce priveşte accesul la justiţie. O astfel de restricţie trebuie să fie, însă, proporţională cu scopul urmărit şi să nu aducă atingere substanţei dreptului. Însă, apreciază că, în măsura în care sintagma "eventual comportament necorespunzător" utilizată de alin. (1) al art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 vizează simpla introducere a unei contestaţii care ulterior este respinsă, restrângerea dreptului de acces la justiţie, prin instituirea garanţiei de bună conduită, nu este proporţională cu scopul urmărit, astfel cum este descris în cuprinsul expunerii de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014. 10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii Metrorex - S.A., concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, având următorul cuprins: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia. (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1). (3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii. (4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel: a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b); b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei."; (5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă. (6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător. (7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281." 14. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 15. Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că, prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Metrorex - S.A. şi Asocierea Libro Events - S.R.L. şi Supercom - S.A., autoarea excepţiei a solicitat modificarea în totalitate a Deciziei Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor nr. 2318/C3/2244-2525-2550/01.08.2014, în sensul anulării procesului-verbal de evaluare intermediar, prin care oferta depusă de Asocierea Libro Events - S.R.L. a fost declarată admisibilă şi invitată în faza de licitaţie electronică, constatarea neîndeplinirii unor cerinţe minime de calificare de către Asocierea Libro Events - S.R.L., şi suspendarea procedurii şi a executării contractului de achiziţie publică. 16. De asemenea, Curtea constată că, prin Decizia civilă nr. 7.297 din 9 octombrie 2014, prin care s-a dispus sesizarea instanţei de contencios constituţional, pronunţată în Dosarul nr. 5.095/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia privind nedepunerea garanţiei de bună conduită, prevăzută de art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, şi, în consecinţă, a respins plângerea. 17. Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a constituit garanţia de bună conduită. Prin urmare, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care instituie condiţiile de valabilitate ale garanţiei de bună conduită şi cazurile reţinerii acesteia, Curtea constată că acestea nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, astfel cum stabileşte art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 alin. (5) şi (6) este inadmisibilă. 18. În acelaşi timp, referitor la dispoziţiile art. 271^1 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, având în vedere criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că are incidenţă jurisprudenţa sa, reprezentată de Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015, Decizia nr. 470 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2015, Decizia nr. 60 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 29 aprilie 2015, şi Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015. 19. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), prin Decizia nr. 60 din 24 februarie 2015, precitată, Curtea a reţinut că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 prevede procedura de soluţionare a contestaţiilor/cererilor/plângerilor aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, în sensul că ele continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse. Aşa fiind, în condiţiile în care dispoziţiile tranzitorii mai sus menţionate prevăd expres faptul că, în ceea ce priveşte contestaţiile în curs de soluţionare, acestea continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute criticile cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii. O eventuală aplicare greşită a legii în cauza concretă dedusă judecăţii reprezintă un aspect ce nu intră în atribuţiile instanţei de contencios constituţional. 20. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti, în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti îi revine legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". 21. În acest context, Curtea a reţinut faptul că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente, care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită. Aşadar, prevederile de lege criticate reglementează reguli procedurale specifice, cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificate ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, precitată). 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Asocierea Romprest Servicii Integrate - S.R.L. şi Compania Romprest Service - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 5.095/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 271^1 alin. (1)-(4) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
