Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 674 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari, precum si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26/2004 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii societatilor comerciale aflate in portofoliul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizari
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 8 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euroconsult" - S.R.L. Arad, filiala Cluj, în Dosarul nr. 11.812/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 3 noiembrie 2005 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 15 noiembrie 2005 şi apoi la data de 29 noiembrie 2005. La aceastã ultimã datã, Curtea a constatat cã, ulterior dezbaterilor din şedinţa publicã de judecatã din data de 3 noiembrie 2005, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 325/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005, şi, în consecinţã, pentru a pune în discuţia pãrţilor aceastã chestiune, în temeiul art. 151 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 , a repus pe rol cauza pentru data de 15 decembrie 2005.
La apelul nominal efectuat la termenul de judecatã din 15 decembrie 2005 rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, susţinând totodatã cã şi legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 este neconstituţionalã, aceasta neputând înlãtura viciile de neconstituţionalitate ale actului aprobat. De asemenea, se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã cerinţa termenului rezonabil al desfãşurãrii procedurilor judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (4).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 11.812/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Euroconsult" - S.R.L. Arad, filiala Cluj, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsã cererea privind prelungirea mãsurii de suspendare a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 cu privire la Societatea Comercialã "Combinatul de Utilaj Greu" - S.A. Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile articolului unic al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 21 şi ale art. 115 alin. (4).
Autorul excepţiei apreciazã cã termenul de suspendare a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare, precum şi a oricãror proceduri de executare silitã pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntarã expirase la data de 30 aprilie 2005, iar <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , deşi intratã în vigoare la data de 30 iunie 2005, a prelungit termenul iniţial pânã la data de 31 decembrie 2005, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât necesitatea preîntâmpinãrii naşterii unor litigii datorate modalitãţii desfãşurãrii procedurii de lichidare voluntarã nu justificã urgenţa şi nici nu este o "situaţie extraordinarã" a cãrei reglementare nu poate fi amânatã. Se apreciazã cã lipsa de urgenţã reiese şi din nota de fundamentare a ordonanţei, în care se menţioneazã faptul cã se considerã "oportunã prelungirea termenului" prevãzut în art. 48, or, oportunitatea, în optica autorului excepţiei, justificã adoptarea unei legi de cãtre Parlament, nicidecum a unei ordonanţe de urgenţã.
Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã mãsura prevãzutã de textul legal criticat conduce la o veritabilã blocare a acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi a executãrilor silite.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate nu retroactiveazã, iar aplicarea imediatã a legii noi trebuie consideratã ca principiu de bazã, potrivit regulii tempus regit actum. Totodatã, instanţa apreciazã cã nici prevederile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 115 alin. (4) nu sunt încãlcate, întrucât dispoziţiile criticate vizeazã o procedurã specificã finalizãrii privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile şi concluziile scrise ale pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile articolului unic al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iunie 2005. În realitate, Curtea reţine cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei, pe planul constituţionalitãţii extrinseci este criticatã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , iar pe planul constituţionalitãţii intrinseci sunt criticate prevederile <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile articolului unic pct. 16 din <>Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţã menţionate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, şi prin cele ale articolului unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , aprobatã prin <>Legea nr. 325/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 17 noiembrie 2005.
Dispoziţiile <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , aveau urmãtorul cuprins:
"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, se suspendã judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedurã de executare silitã, îndreptate împotriva urmãtoarelor societãţi comerciale:
- Societatea Comercialã «CUG» - S.A. Cluj-Napoca;
- Societatea Comercialã «Turnu» - S.A. Turnu Mãgurele;
- Societatea Comercialã «Brafor» - S.A. Braşov;
- Societatea Comercialã «Ampelum» - S.A. Zlatna;
- Societatea Comercialã «Autotransport» - S.A. Braşov;
- Societatea Comercialã «IAIFO» - S.A. Zalãu;
- Societatea Comercialã «Energoreparaţii» - S.A. - Bucureşti;
- Societatea Comercialã «Rocar» - S.A. Bucureşti;
- Societatea Comercialã «CMB» - S.A. Bocşa;
- Societatea Comercialã «Foraje Sonde» - S.A. Târgu Cãrbuneşti;
- Societatea Comercialã «SINCAR» - S.A. Brãila.
(2) Suspendarea prevãzutã la alin. (1) dureazã pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntarã prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."
Ulterior aprobãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 prin <>Legea nr. 325/2005 , textul <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 a primit o nouã redactare:
"(1) În scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României, pentru un termen de 18 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se suspendã judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedurã de executare silitã, îndreptate împotriva urmãtoarelor societãţi comerciale:
- Societatea Comercialã «CUG" - S.A. Cluj-Napoca;
- Societatea Comercialã «Turnu» - S.A. Turnu Mãgurele;
- Societatea Comercialã «Brafor» - S.A. Braşov;
- Societatea Comercialã «Ampelum» - S.A. Zlatna;
- Societatea Comercialã «Autotransport» - S.A. Braşov;
- Societatea Comercialã «IAIFO» - S.A. Zalãu;
- Societatea Comercialã «Energoreparaţii» - S.A. Bucureşti;
- Societatea Comercialã «Rocar» - S.A. Bucureşti;
- Societatea Comercialã «CMB» - S.A. Bocşa;
- Societatea Comercialã «Foraje Sonde» - S.A. Târgu Cãrbuneşti;
- Societatea Comercialã «SINCAR» - S.A. Brãila.
(2) Suspendarea prevãzutã la alin. (1) dureazã pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntarã prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2005."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 115 alin. (4), privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei apreciazã cã mãsura suspendãrii judecãrii tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricãror proceduri de executare silitã îndreptate împotriva unei societãţi comerciale este de naturã a încãlca îndeosebi accesul liber la justiţie, limitându-l în mod nejustificat. Totodatã, se apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 retroactiveazã şi nu a fost adoptatã cu respectarea cerinţelor impuse de textul art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine cã adoptarea ordonanţei de urgenţã este justificatã de situaţia extraordinarã creatã prin aceea cã, aşa cum aratã Guvernul în Nota de fundamentare a ordonanţei, procedura lichidãrii voluntare prevãzutã de <>Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii nu s-a finalizat, în unele cazuri procedura fiind întreruptã de litigiile izvorâte din declanşarea lichidãrii voluntare, iar în alte cazuri datoritã faptului cã procesul de valorificare a activelor a întâmpinat dificultãţi, fiind condiţionat de factori economico-sociali independenţi de voinţa lichidatorului desemnat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În consecinţã, neadoptarea, în regim de urgenţã, a mãsurilor prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 ar fi avut consecinţe negative deosebite, arãtate de Guvern în motivarea cuprinsã în nota de fundamentare şi în preambulul ordonanţei, precum naşterea unui numãr impresionant de litigii având ca obiect: contestarea valabilitãţii actelor juridice încheiate în lichidare voluntarã, anularea actelor juridice de vânzare active încheiate şi cu preţul încasat şi distribuit creditorilor, contestarea tabelului creanţelor, a ordinii de preferinţã în lichidare voluntarã, litigii a cãror soluţionare irevocabilã se poate derula pe o perioadã îndelungatã de timp, ceea ce duce la tergiversarea reluãrii procedurilor judiciare şi extrajudiciare de realizare a creanţelor creditorilor faţã de societãţile comerciale menţionate în actul normativ criticat, iar obiectivele acestei reglementãri nu mai pot fi îndeplinite.
Astfel, Curtea, prin prisma celor expuse mai sus, constatã cã adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 a fost justificatã de existenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã, fiind de naturã, în caz contrar, sã creeze consecinţe negative deosebite.
Totodatã, Curtea reţine cã urgenţa adoptãrii acestei reglementãri a fost motivatã în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , astfel încât adoptarea ordonanţei de urgenţã în cauzã corespunde cerinţelor imperative impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 retroactiveazã, Curtea constatã cã, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, "legea dispune numai pentru viitor", astfel încât este indubitabil cã ordonanţa de urgenţã criticatã modificã doar pentru viitor textul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 şi nu cuprinde, în sine, nici o dispoziţie care ar putea sugera existenţa unei stãri de retroactivitate prin aplicarea ei începând cu o datã anterioarã intrãrii în vigoare. Curtea reţine cã, în speţã, nu este vorba despre o prelungire a suspendãrii iniţiale operate prin <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum a fost aprobatã prin Legea nr. 442/2005, având în vedere cã aceastã dispoziţie legalã este una cu aplicare limitatã în timp, care şi-a încetat efectele cel târziu la data de 30 aprilie 2005, ci este o nouã suspendare operatã de textul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , având efecte numai pentru viitor.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a declarat neconstituţionale, întrucât contraveneau principiului neretroactivitãţii legii, numai dispoziţii din legi sau ordonanţe care, în mod expres, prevedeau aplicarea acestora începând cu date anterioare intrãrii în vigoare a actelor normative respective. În acest sens sunt deciziile Curţii Constituţionale nr. 7 din 15 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 2 aprilie 2002, nr. 568 din 2 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005.
Curtea reţine cã s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 , în raport cu textul art. 21 din Constituţie, şi a constatat cã aceste prevederi sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, Curtea a reţinut, în esenţã, cã nu orice intervenţie a puterii legiuitoare cu privire la desfãşurarea unor procese aflate în curs de soluţionare încalcã de principiu prevederile constituţionale, iar, în speţã, accesul liber la justiţie nu este suprimat, ci numai suspendat cel mult pânã la data de 31 decembrie 2005.
De asemenea, cu acelaşi prilej Curtea a constatat cã mãsura suspendãrii judecãrii tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi a oricãror proceduri de executare silitã îndreptate împotriva unei societãţi comerciale nu încalcã nici art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, având în vedere cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Cauza Saggio împotriva Italiei (2001), a reţinut cã interdicţia de a intenta acţiuni în executare împotriva unei societãţi aflate sub regim de "administrare extraordinarã" vizeazã asigurarea unei bune gestionãri a societãţii respective şi o protecţie identicã pentru toţi creditorii şi nu este de naturã a încãlca art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, precum şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 54/2005 pentru modificarea <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãţilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizãri, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euroconsult" - S.R.L. Arad, filiala Cluj, în Dosarul nr. 11.812/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
OPINIE SEPARATĂ
Contrar soluţiei adoptate cu votul majoritãţii membrilor Curţii Constituţionale, apreciem cã dispoziţiile <>art. 48 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2004 , cu modificãrile ulterioare, sunt neconstituţionale, întrucât încalcã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ce stã la baza organizãrii statului, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi dreptul fundamental de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din aceeaşi Lege fundamentalã.
Prin textul de lege supus controlului de constituţionalitate "în scopul îndeplinirii unor angajamente asumate de Guvernul României" se dispune suspendarea judecãrii "tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare" şi a oricãrei proceduri de executare silitã, îndreptate împotriva unui numãr de 11 societãţi comerciale, pânã la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare a acestora.
Considerãm cã nici un guvern nu-şi poate asuma, faţã de nimeni, asemenea angajamente a cãror îndeplinire sã presupunã imixtiunea în atribuţiile constituţionale ale autoritãţii judecãtoreşti.
Judecarea oricãrei cereri introduse în justiţie şi orice procedurã de executare silitã continuã pânã la finalizare. Suspendarea acestora poate fi dispusã numai de instanţa de judecatã competentã, cu respectarea normelor de procedurã prevãzute de lege. Codul de procedurã civilã reglementeazã şi instituţia suspendãrii de drept a judecãrii pricinilor, prevãzând în art. 243 cazurile şi situaţiile în care aceasta opereazã. Suspendarea este obligatorie când sunt întrunite condiţiile prevãzute de lege, dar întrunirea condiţiilor se verificã şi se stabileşte de instanţa judecãtoreascã, singura competentã sã dispunã suspendarea.
Legiuitorul este unica autoritate competentã sã stabileascã şi alte cazuri în care opereazã suspendarea de drept a judecãrii proceselor ori a procedurilor de executare silitã. Aceasta o poate face însã prin reguli de procedurã general aplicabile oricãror procese sau proceduri şi oricãror persoane implicate în acestea, aflate în ipoteza normei juridice.
Textul de lege examinat prevede suspendarea judecãrii litigiilor şi a procedurilor de executare silitã în care sunt implicate societãţile comerciale nominalizate. Astfel, acest text nu constituie o normã de procedurã abstractã şi general aplicabilã, ci o dispoziţie individualã în interesul unui numãr restrâns de persoane juridice, deci, o ingerinţã expresã în atribuţiile organelor autoritãţii judecãtoreşti.
Dreptul fundamental de acces liber la justiţie nu semnificã numai posibilitatea oricãrei persoane de a introduce o cerere la o instanţã judecãtoreascã pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi a intereselor sale legitime, ci şi garanţia dreptului sãu de a stãrui în judecarea cererii pânã la soluţionarea ei, printr-o hotãrâre definitivã şi irevocabilã, iar, în continuare, în executarea, chiar şi silitã la nevoie, a hotãrârii obţinute. Textul de lege supus controlului restrânge, fãrã nici o justificare constituţionalã, exerciţiul acestui drept fundamental.
Judecãtor, Judecãtor,
KOZSOKAR GABOR NICOLAE COCHINESCU
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
