Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 24 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Bud în Dosarul nr. 10.759/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 441D/2014. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Alberto Văduva, din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus câte un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Se mai arată că, în cauză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la transmiterea dosarului de despăgubiri unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, hotărâre împotriva căreia comisia menţionată a formulat recurs, iar prin aplicarea art. 34 din Legea nr. 165/2013 în acest cadru procesual se ajunge, practic, la paralizarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti. De asemenea, se mai susţine că art. 4 din lege, în integralitatea sa, încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, întrucât paralizează dreptul la despăgubire, drept prevăzut de reglementările legale existente la data formulării acţiunii. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege, se apreciază că acestea sunt constituţionale, reglementând un mecanism de restituire care răspunde cerinţelor stabilite prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 3 februarie 2014, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 3 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.759/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 24 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Bud într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor [devenită, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor] a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, deoarece afectează valoarea dreptului stabilit în mod definitiv şi irevocabil de o instanţă, prin extinderea spaţiului temporal în care vor fi luate măsurile reparatorii, fiind refuzată emiterea deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil. În acest mod, norma juridică criticată are un caracter imprevizibil, care afectează siguranţa raporturilor juridice. Se mai susţine că, prin extinderea prevederilor Legii nr. 165/2013 şi asupra drepturilor obţinute ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o veritabilă tulburare a folosinţei proprietăţii, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1982, 7 iulie 1989 şi 9 octombrie 2003, pronunţate în cauzele Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, Tre Traktorer Aktiebolag împotriva Suediei şi, respectiv, Slivenko împotriva Letoniei. Se mai arată că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, deoarece instituie un tratament discriminatoriu pentru titularii dreptului de proprietate, aceştia fiind deposedaţi de o parte a bunului dobândit, pe baza modului de dobândire a proprietăţii, dobândire care este anterioară intrării în vigoare a textului de lege criticat. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate dispun numai pentru viitor şi numai cu privire la cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în legătură cu care nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă. Se mai apreciază că Legea nr. 165/2013 nu refuză plata despăgubirilor, nefiind afectat dreptul de proprietate în substanţa sa, ci reglementează o nouă procedură de plată a acestora, fiind instituită doar o limitare a exerciţiului dreptului de proprietate, limitare justificată în contextul economic actual. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 raportate la art. 24 alin. (2) sunt constituţionale. În acest sens, arată că aceste prevederi legale dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării în vigoare, unor situaţii juridice în curs, aspect ce nu are caracter retroactiv. Se apreciază că nu este încălcat nici dreptul de proprietate privată, în condiţiile în care măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 3 aprilie 2014. În ceea ce priveşte critica de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, apreciază că aceasta este întemeiată. În acest sens, arată că, prin aplicarea art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă o situaţie similară celei constatate ca fiind neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014, în măsura în care termenele instituite de noua lege, în care vor fi soluţionate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezintă un impediment în desfăşurarea procesului aflat în curs pe rolul instanţei de judecată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4, art. 24 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, obiect al acesteia îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora: - Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."; - Art. 24 alin. (2): "(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6)."; - Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni." 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. De asemenea, este invocat şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menţionată, cadrului constituţional, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă. Curtea mai reţine că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014). 16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cu o motivare similară celei invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014. Prin această decizie, Curtea, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, şi anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii în considerarea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, a statuat că opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia. Pe de altă parte, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 17. Prin urmare, împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum şi faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 18. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, având în vedere că nu au fost invocate elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan Bud în Dosarul nr. 10.759/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Karoly -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
