Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 672 din 17 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 7 martie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în Dosarul nr. 3.384/207/2015 al Judecătoriei Caracal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.776D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.810-1.813D/2015 şi nr. 1.872-1.875D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 3.372/207/2015, nr. 3.382/207/2015, nr. 3.383/207/2015, nr. 3.385/207/2015, nr. 3.375/207/2015, nr. 3.377/207/2015, nr. 3.379/207/2015 şi nr. 3.380/207/2015 ale Judecătoriei Caracal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.810-1.813D/2015 şi nr. 1.872-1.875D/2015 la Dosarul nr. 1.776D/2015, care a fost primul înregistrat.
5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
6. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.384/207/2015, prin încheierile din 4 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.372/207/2015, nr. 3.382/207/2015, nr. 3.383/207/2015 şi nr. 3.385/207/2015, prin încheierile din 3 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.375/207/2015, nr. 3.377/207/2015 şi prin încheierile din 11 noiembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.379/207/2015 şi nr. 3.380/207/2015, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Excepţia a fost ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva încheierilor de reexaminare a încheierilor de respingere a cererilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum şi soluţionarea cererilor de a dispune instanţa înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului arabil extravilan în cartea funciară.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 reprezintă un "exces de reglementare" şi încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens susţine că dispoziţia legală criticată dă putere oficiilor de carte funciară, prin intermediul registratorului, de a respinge cererea de intabulare formulată de cel care a obţinut un drept de proprietate în baza unei hotărâri judecătoreşti ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, lipsind astfel de efecte hotărârea judecătorească. Or, este excesivă şi de neconceput o ingerinţă şi o cenzură a unei hotărâri judecătoreşti din partea unei entităţi executive, acestea fiind contrare principiului separaţiei puterilor în stat.
8. Totodată, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituţie, întrucât dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului de proprietate, exerciţiului acestui drept, precum şi libertăţii de circulaţie juridică a terenurilor, în condiţiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental, protejat prin art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar îngrădirea unor drepturi fundamentale trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit, potrivit art. 17 şi art. 18 din Convenţie.
9. De asemenea, autorul excepţiei apreciază că prevederile criticate încalcă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi duce la lipsirea de efecte a scopului art. 21 din Constituţie, deoarece faza de punere în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil, prin urmare, nepunerea în aplicare sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului de acces la un tribunal. În acest context menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte înlăturarea unor obstacole cu privire la realizarea accesului efectiv la instanţă, precum şi referitor la reglementarea defectuoasă sau lipsa de reglementare, inclusiv cu privire la legislaţia secundară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, şi Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunţată în Cauza Acimovic împotriva Croaţiei).
10. Judecătoria Caracal, în dosarele nr. 1.776D/2015, nr. 1.810-1.813D/2015 şi nr. 1.872-1.873D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prevederile de lege criticate fiind contrare art. 1 alin. (4), art. 44 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie. În acest sens, instanţa reţine că Legea nr. 17/2014 instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun cu privire la exercitarea dreptului de preempţiune în cazul vânzării unui teren agricol situat în extravilan. Diferenţele esenţiale constau în obligativitatea parcurgerii procedurii speciale reglementate de art. 3, 4, 6, 7 şi 9 din Legea nr. 17/2014, de natură a asigura o transparenţă extinsă a vânzării, precum şi în sancţiunea nulităţii vânzării, în cazul în care aceasta s-a realizat la un preţ mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare sau în condiţii mai avantajoase. Dacă transmiterea dreptului de proprietate a avut loc ca efect al unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, instanţa judecătorească are obligaţia de a pronunţa o asemenea hotărâre doar dacă procedura prealabilă prevăzută de art. 3 şi 4 din Legea nr. 17/2014 a fost respectată, iar dacă nu au fost efectuate formalităţile, acţiunea promovată în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare devine inadmisibilă. Instanţa mai arată că, prin posibilitatea registratorului de la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară de a verifica dacă hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu respectarea condiţiilor Legii nr. 17/2014, se produce o imixtiune a puterii administrative (oficiul de carte funciară fiind autoritate administrativă organizată în baza Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în subordinea Agenţiei Naţionale de Publicitate şi Cadastru Imobiliare, care la rândul ei se află în subordinea Guvernului) în sfera puterii judecătoreşti, autoritatea administrativă putând să contrazică şi să ignore o hotărâre judecătorească având putere de lucru judecat. De asemenea invocă prevederile art. 44 din Constituţie şi cele ale art. 20 raportate la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României, paragraful 103. În dosarele nr. 1.874D/2015 şi 1.875D/2015, Judecătoria Caracal nu şi-a exprimat opinia.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
12. Guvernul, în dosarele nr. 1.776D/2015, nr. 1.810-1.813D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 este neîntemeiată. În ceea ce priveşte art. 20 şi art. 21 din Constituţie susţine că nimic nu îl împiedică pe promitentul-cumpărător să exercite măsuri de conservare a drepturilor sale în condiţiile art. 1.558 şi următoarele din Codul civil, respectiv să solicite instanţei competente dreptul ca în numele debitorului său să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 17/2014 stabilite în sarcina vânzătorului. Referitor la încălcarea art. 44 din Constituţie, Guvernul apreciază că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 stabilesc atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului şi condiţiile reglementate de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătoreşti definitive care are un efect constitutiv, iar nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligaţie de a face, antecontractul dând naştere unui drept de creanţă, nu unui drept real. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 38 din 3 februarie 2015 şi nr. 755 din 16 decembrie 2014. Guvernul, în dosarele nr. 1.872-1.875D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 este întemeiată în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie în măsura în care operaţiunile desfăşurate de registratorul de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (reprezentant al puterii executive) duc la revizuirea celor statuate în mod definitiv prin hotărârea instanţei de judecată, hotărâre ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. De asemenea, prin operaţiunile avute în vedere de registratorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară cu ocazia respingerii cererii de înregistrare a dreptului de proprietate în cartea funciară obţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti - fiind incidente art. 557 coroborat cu art. 888 din Codul civil pot fi create premisele apariţiei unor limite disproporţionate ale dreptului de proprietate, contrar art. 20 din Constituţie în raport cu art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Avocatul Poporului face, mai întâi, precizarea că prin art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, pentru claritatea textului şi o aplicare mai judicioasă (după cum rezultă din motivarea Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor), dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 au fost modificate. Astfel, arată că, în prezenta cauză, deşi la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate erau în vigoare prevederile care impuneau ca toate cererile de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate să fie respinse dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 17/2014, autorul a ales să critice normele legale iniţiale. De asemenea arată că "din cercetările efectuate, a rezultat faptul că prin trei sentinţe civile, pronunţate de Tribunalul Olt (...) s-au admis acţiunile autorului excepţiei şi s-a constatat că anumite hotărâri arbitrale îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 603 din Codul de procedură civilă." În prezenta cauză, hotărârea judecătorească în baza căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a fost obţinută pe calea dreptului comun, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, astfel că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 nu apar ca fiind aplicabile în prezenta speţă, motiv pentru care devin incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Referitor la criticile de neconstituţionalitate expuse de autorul excepţiei menţionează faptul că în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează doar operaţiunea de verificare a condiţiilor de legalitate şi, prin urmare, atunci când la baza solicitării de înscriere în cartea funciară a unui drept de proprietate există o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, nu este pusă în discuţie respectarea acesteia sau autoritatea de lucru judecat, întrucât se porneşte de la prezumţia de legalitate a unei asemenea hotărâri judecătoreşti. Faţă de cele prezentate consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Din notele scrise depuse de autorului excepţiei rezultă că acesta critică art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma iniţială, potrivit căruia: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege." Anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 fuseseră modificate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, având în prezent, următorul cuprins: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege."
17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 885 din 4 noiembrie 2016, pronunţându-se asupra aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, invocată de acelaşi autor, cu aceeaşi motivare, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014. În esenţă, Curtea a reţinut că, similar cu situaţia din cauzele de faţă, autorul excepţiei, în calitate de cumpărător, a formulat în cursul anului 2015 cereri de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unor terenuri aflate în extravilan, drept de proprietate dobândit prin sentinţele civile nr. 715, nr. 714, nr. 711, respectiv 716, toate din 30 iunie 2015, ale Tribunalului Olt, prin care s-a constatat că hotărârile arbitrale pronunţate, care ţin loc de contract de vânzare, îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
19. Din considerentele încheierilor de sesizare, precum şi din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate depusă la dosare de autorul acesteia înainte de pronunţarea încheierilor de sesizare reiese că autorul critică dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma iniţială, dispoziţii potrivit cărora: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege." Însă, urmărind succesiunea în timp a dispoziţiilor criticate, Curtea a reţinut că, începând cu data de 16 mai 2014, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 au fost modificate prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, având următorul cuprins: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege." Prin urmare, Curtea a reţinut că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu mai erau în vigoare la data formulării cererilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară şi nu mai produceau efecte juridice. Astfel, autorul excepţiei a formulat pe parcursul anului 2015 cereri de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, în temeiul noilor dispoziţii ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma modificată prin Legea nr. 68/2014, dispoziţii care intraseră în vigoare începând cu data de 16 mai 2014 şi care, potrivit principiului tempus regit actum, se aplică cererilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, formulate de autorul excepţiei.
20. Totodată, autorul excepţiei susţine că, deşi a depus toate actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate cu respectarea Legii nr. 17/2014, acte care erau menţionate şi în cuprinsul hotărârii arbitrale, cererile prin care a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate au fost respinse de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt, după ce a analizat înscrisurile justificative depuse, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului apărării naţionale şi al viceprim-ministrului, ministrul culturii, nr. 719/740/M.57/2.333/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 30 mai 2014, potrivit cărora: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în baza unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare sau în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public va fi însoţită de copia legalizată a următoarelor înscrisuri: [...] b) adresă emisă de primărie, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii, iar, după caz, avizul specific emis de către acest minister, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (4) din lege şi ale normelor metodologice de aplicare a acesteia prevăzute în anexa nr. 3 la ordin;". Or, aceste critici vizează aplicarea Normelor metodologice ale Legii nr. 17/2014 de către registratorul de carte funciară şi nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate, intrând în competenţa instanţei de judecată să soluţioneze plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum şi cererea autorului excepţiei prin care solicită dispunerea de către instanţă a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Aşadar, aspectele invocate de autorul excepţiei constituie probleme de interpretare şi aplicare a legii la cazul dedus judecăţii, iar nu probleme de constituţionalitate a textului de lege criticat care să intre în competenţa Curţii Constituţionale.
21. În consecinţă, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, astfel cum a fost formulată.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în dosarele nr. 3.384/207/2015, nr. 3.372/207/2015, nr. 3.382/207/2015, nr. 3.383/207/2015, nr. 3.385/207/2015, nr. 3.375/207/2015, nr. 3.377/207/2015, nr. 3.379/207/2015 şi nr. 3.380/207/2015 ale Judecătoriei Caracal.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Caracal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof.univ.dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
