Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Tudor Sălăgean în Dosarul nr. 6.459/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 284D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Inspecţia Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei ca urmare a Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014. Prin aceleaşi note se arată că, faţă de prevederile speciale în materie, care reglementează atribuţiile inspectorilor judiciari, precum şi procedura de comunicare către petenţi a rezoluţiilor întocmite de inspectorii judiciari, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, în raport de dispozitivul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.459/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost invocată de Tudor Sălăgean într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva rezoluţiei unui inspector judiciar, confirmată de inspectorul-şef, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de autorul excepţiei cu motivarea că "nu au fost constatate indicii ale săvârşirii unor fapte de natură să atragă răspunderea disciplinară" a magistraţilor. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că singurul instrument legal pus la dispoziţia justiţiabilului pentru ca acesta să poată sesiza şi să ceară sancţionarea disciplinară a unui magistrat din România, fără a-i aduce atingere independenţei consacrate de art. 124 din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, îl constituie sesizarea întemeiată pe prevederile Legii nr. 317/2004 adresată Inspecţiei Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii. Fiind o procedură specială disciplinară ce îşi propune să constate şi să sancţioneze magistraţii care comit abateri, aceasta trebuie privită prin analogie cu o altă procedură specială derogatorie, spre exemplu, procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968. Astfel, cele două proceduri sunt similare. Se depune mai întâi o plângere sau sesizare, se analizează de către o persoană abilitată să cerceteze motivele care stau la baza plângerii, se dă o soluţie care trebuie obligatoriu comunicată petentului, se face plângere la persoana abilitată ierarhic superior celei care a cercetat şi, ulterior, aceasta este supusă controlului judiciar al instanţei competente. Este de neconceput ca o procedură disciplinară să fie analizată atât de inspectorul judiciar, cât şi de inspectorul-şef, fără ca mai întâi să-i fie comunicată persoanei care a formulat sesizarea şi să i se dea posibilitatea de a o critica motivat, cu probe. Dacă o astfel de procedură este admisibilă, se încalcă o serie de principii statuate atât în legislaţia română, cât şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare al cetăţenilor. Dacă se acceptă, prin absurd, că fără comunicarea rezoluţiei inspectorului judiciar şi fără contradictorialitate un inspector şi apoi inspectorul-şef dau aceeaşi rezoluţie, ar deveni inutilă şi fără finalitate inclusiv instituţia în ansamblu, în speţa de faţă, sesizarea abaterilor disciplinare ale magistraţilor. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în vederea garantării independenţei judecătorilor şi pentru a nu se declanşa proceduri de cercetare disciplinară decât în situaţii temeinic justificate, legea a prevăzut o procedură - filtru în urma căreia anumite sesizări sunt clasate. Împrejurarea că, înainte de comunicarea rezoluţiei de clasare, aceasta este supusă confirmării inspectorului-şef, nu reprezintă o încălcare a principiului accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivă, are natura unei garanţii în plus că într-adevăr sesizarea nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a declanşa o cercetare disciplinară. În condiţiile în care petiţia a fost analizată, iar persoanei în cauză i s-a comunicat o rezoluţie de clasare motivată, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, autoritatea şi-a realizat prerogativa de verificare prealabilă a sesizării, iar autorului sesizării i s-a respectat dreptul de petiţionare prin efectuarea unei analize a sesizării sale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Rezoluţia de clasare se dispune, în etapa iniţială a procedurii disciplinare de efectuare a verificărilor prealabile, de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare sau, la propunerea acestora, de către titularii acţiunii disciplinare. Lipsa unor prevederi care să reglementeze contestarea în instanţă a rezoluţiei de clasare a sesizării este o consecinţă a faptului că sesizarea, fie nu îndeplinea anumite condiţii de formă, fie nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare. În aceste condiţii, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoanele interesate au posibilitatea să formuleze o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, nu este contrară principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate, de asemenea, considerentele de principiu pe care se fundamentează deciziile Curţii Constituţionale nr. 356 din 24 septembrie 2013 şi nr. 487 din 21 noiembrie 2013. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Inspecţia Judiciară, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost indicat de autor, îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. În realitate, din motivarea excepţiei, precum şi din circumstanţele cauzei, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), prin raportare la art. 47 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins: - Art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: b) clasarea sesizării, [...] în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;" - Art. 47 alin. (3) teza întâi: "Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. [...]" 13. Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală fac referire, au următorul cuprins: "(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. [...] (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare: [...] b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2)". 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică prevederile art. 47 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 317/2004 din perspectiva faptului că rezoluţia de clasare întocmită de inspectorul judiciar nu poate fi atacată înainte de confirmarea acesteia de către inspectorul-şef. Totodată, subliniază necesitatea existenţei acestei proceduri, indicând, în mod similar, procedura reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968. 16. Referitor la critica formulată, Curtea observă că prin dispoziţiile art. 47 alin. (1)-(4) din Legea nr. 317/2004 legiuitorul a reglementat o procedură administrativă prealabilă unică în ceea ce priveşte soluţionarea sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare, procedură ce se poate finaliza cu admiterea sesizării, clasarea sau respingerea acesteia, potrivit art. 47 alin. (1) lit. a), b) sau c) din actul normativ menţionat. 17. Curtea constată că, atât întocmirea rezoluţiei de clasare cât şi confirmarea acesteia de către inspectorul-şef, sunt etape ale aceleiaşi proceduri administrative care îşi păstrează caracterul unic. Accesul liber la justiţie nu presupune scindarea procedurii administrative ci posibilitatea atacării în justiţie a actului administrativ prin care se soluţionează fondul unei sesizări formulate în condiţiile Legii nr. 317/2004, după epuizarea procedurii administrative iar nu în cursul acesteia. 18. În sensul celor de mai sus, Curtea constată că partea interesată poate ataca în faţa instanţei de judecată rezoluţia de clasare pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, după confirmarea acesteia de către inspectorul-şef. Aceasta deoarece, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, pronunţată ulterior sesizării în prezenta cauză, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 şi a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege. 19. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare. Totodată, inspectorul dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiţie prin posibilitatea atacării soluţiei la instanţa judecătorească. În această situaţie, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tudor Sălăgean în Dosarul nr. 6.459/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), prin raportare la art. 47 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
