Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 671 din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 25 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Irina Otilia Anastase în Dosarul nr. 11.238/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.638D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã autorul excepţiei vizeazã modificarea normelor criticate. Or, critica cu un atare obiect excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.238/301/2009, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Irina Otilia Anastase într-o cauzã având ca obiect partajarea unor bunuri comune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin dreptului de proprietate al coproprietarului unui imobil şi încalcã dreptul la viaţã privatã al persoanei puse în situaţia de a-şi pierde proprietatea în favoarea creditorilor personali ai soţului. Autorul excepţiei considerã necesarã modificarea textului de lege criticat, în sensul excluderii de la urmãrirea silitã a bunului imobil care reprezintã domiciliul conjugal al soţilor.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, împãrţeala pe care o instituie articolul incriminat reprezentând o mãsurã de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţã de creditorul urmãritor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, aşa cum rezultã din susţinerile autorului excepţiei şi din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintã doar prevederile art. 493 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevãlmaş nu vor putea sã urmãreascã partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comunã, ci vor trebui sã cearã mai întâi împãrţeala acestora."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 alin. (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) - Dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale Protocolului nr. 1 la Convenţie, referitoare la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedurã civilã s-a pronunţat prin Decizia nr. 921 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, departe de a contraveni prevederilor art. 44 din Constituţie şi celor ale Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legalã dedusã controlului le dã expresie, întrucât împãrţeala pe care o instituie, ca o condiţie prealabilã imperativã a realizãrii creanţei faţã de debitorul coproprietar, constituie o mãsurã de protecţie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor faţã de creditorul urmãritor.
Posibilitatea recunoscutã creditorilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã interveni pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime, în virtutea principiului cã patrimoniul debitorului constituie obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, nu constituie o mãsurã discriminatorie pozitivã în favoarea lor de naturã a impieta asupra dreptului la un proces echitabil, aşa cum considerã autorul excepţiei, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, referitor la susţinerea potrivit cãreia art. 493 alin. 1 din Codul de procedurã civilã aduce atingere art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât incidenţa textului criticat este, aşa cum s-a arãtat, subsecventã întrunirii anumitor condiţii, şi anume ieşirea din indiviziune, în cadrul unui proces în care toate pãrţile urmeazã sã beneficieze de garanţiile prevãzute de lege, art. 493 alin. 1 din Codul de procedurã civilã neinstituind nicio derogare sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Irina Otilia Anastase în Dosarul nr. 11.238/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
