Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 671 din 28 noiembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 671 din 28 noiembrie 2023 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi" din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 309 din 8 aprilie 2024
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Societatea Construzioni Europee EU - S.R.L. din municipiul Suceava (fostă Cobetra Power - S.R.L.) în Dosarul nr. 104/39/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.032D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, învederează că textul criticat are în vedere egalitatea cetăţenilor în faţa legii, or, în speţă, este vorba despre o societate comercială/persoană juridică, iar această egalitate ar trebui să privească, practic, drepturi şi libertăţi fundamentale, şi nu identitate de tratament juridic asupra unor măsuri, indiferent de natura lor. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi 135, reprezentantul Ministerului Public arată că activitatea economică se exercită numai în condiţiile legii, iar amnistia fiscală nu echivalează cu instituirea unei concurenţe neloiale.
                                                CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 104/39/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Construzioni Europee EU - S.R.L. din municipiul Suceava (fostă Cobetra Power - S.R.L.) în etapa procesuală a recursului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale, şi anume a unor decizii de impunere.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin reglementarea criticată sunt privilegiaţi contribuabilii care nu au înţeles să se conformeze sau nu au apucat să fie executaţi silit, în baza unor acte de impunere anulabile (ca având debite neachitate), în timp ce contribuabilii oneşti, care au ales calea conformării fiscale, chiar pe fondul declanşării unui contencios fiscal, sunt discriminaţi şi defavorizaţi printr-o legiferare care nu protejează, în sens constituţional, concurenţa loială şi care nu corespunde principiilor fiscalităţii consacrate în art. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, şi anume principiului neutralităţii măsurilor fiscale şi principiului eficienţei impunerii.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015 sunt constituţionale.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
                                                  CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din criticile formulate de autoarea acesteia, îl constituie sintagma "şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi" din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, dispoziţii care au următorul cuprins normativ: "Se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a recalificării sumelor reprezentând indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării de către angajaţii care şi-au desfăşurat activitatea pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale de până la 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi."
    11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin normelor constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.", ale art. 45 - Libertatea economică şi celor ale art. 135 - Economia.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2018, Decizia nr. 742 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 28 martie 2019, Decizia nr. 367 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 29 iulie 2019, sau Decizia nr. 93 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 2 iunie 2021, decizii prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă criticată este constituţională.
    13. Astfel, prin Decizia nr. 367 din 28 mai 2019, precitată, paragraful 24, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 209/2015, Curtea a constatat că reglementarea criticată stabileşte beneficiarii "actului de clemenţă", legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plata unor obligaţii fiscale a unor categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală.
    14. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că esenţa criticii formulate rezidă în sintagma "şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi" din cuprinsul art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015, care, în opinia autoarei excepţiei, creează o discriminare între două categorii de contribuabili care se află în situaţii comparabile, diferenţa constând în faptul că au fost excluşi de la aplicabilitatea legii tocmai contribuabilii care au plătit deja obligaţiile fiscale datorate, beneficiarii "amnistiei fiscale" fiind cei care nu şi-au achitat aceste obligaţii fiscale. În contextul criticii astfel formulate, în jurisprudenţa mai sus amintită (Decizia nr. 93 din 16 februarie 2021, precitată, paragrafele 19-21), Curtea a subliniat că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepţie. Curtea a învederat că este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, în sensul că, atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, aşa încât amnistia fiscală instituită prin prevederile criticate din Legea nr. 209/2015 nu poate fi extinsă şi la persoanele care au achitat deja obligaţiile fiscale datorate, întrucât acest beneficiu nu poate fi convertit într-un drept fundamental.
    15. Referitor la pretinsa discriminare instituită prin reglementarea criticată, prin Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, spre exemplu, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Din examinarea prevederilor de lege criticate s-a reţinut că acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, şi, ca atare, nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
    16. Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, Curtea a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă. Rezultă din cele de mai sus că este dreptul exclusiv al legiuitorului să acorde scutiri/facilităţi/eşalonări în legătură cu plata unor creanţe fiscale (a se vedea Decizia nr. 683 din 23 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2017, paragraful 33). Din examinarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie reiese că legiuitorul are dreptul de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico- financiară a ţării în perioadele respective (a se vedea Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012), fără ca prin aceasta să fie instituită o discriminare prin prisma aşezării juste a sarcinilor fiscale. Prin Decizia nr. 367 din 28 mai 2019, paragraful 23, Curtea a subliniat, de altfel, că nu se poate vorbi despre o sarcină fiscală injustă atât timp cât norma legală criticată anulează anumite obligaţii fiscale datorate de contribuabili şi neachitate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 209/2015, deci nu instituie o sarcină fiscală. Curtea a învederat, totodată, că anularea unor obligaţii fiscale, în spiritul Legii nr. 209/2015, nici nu ar avea cum să vizeze obligaţii fiscale deja stinse, întrucât, în această situaţie, măsura "de clemenţă" ar fi fost lipsită de obiect.
    17. De asemenea, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile referitoare la pretinsa încălcare a art. 45 şi 135 din Legea fundamentală, iar în acest sens subliniază că prin Decizia nr. 93 din 16 februarie 2021, paragrafele 25 şi 26, s-a reţinut că din analiza expunerii de motive a Legii nr. 209/2015, promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităţilor apărute în aplicarea prevederilor Codului fiscal în ceea ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente. Ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea a observat că actul normativ criticat stabileşte beneficiarii "actului de clemenţă", legiuitorul fiind singurul în măsură să prevadă atât posibilitatea de exonerare de la plata unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală. În ceea ce priveşte legiferarea cu privire la instituirea unor măsuri pentru impunerea unor taxe sau impozite sau alte contribuţii financiare, precum şi unele metode şi modalităţi de stingere a creanţelor fiscale, prin Decizia nr. 568 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 14 martie 2019, paragraful 30, sau Decizia nr. 910 din 5 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2011, spre exemplu, Curtea a reţinut că raţiunea care a stat la baza unor asemenea soluţii legislative a fost crearea unui climat de stabilitate şi securitate juridică, precum şi preocuparea statului de a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să îşi execute obligaţiile fiscale indiferent de natura şi cuantumul lor. Aşa fiind, Curtea a reţinut că măsura instituită prin normele criticate din Legea nr. 209/2015 reprezintă expresia obligaţiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea şi certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligaţiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor, fiind o măsură de protecţie a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, după caz.
    18. Totodată, la paragrafele 30-33 din Decizia nr. 93 din 16 februarie 2021, Curtea a subliniat că prelevarea de taxe şi impozite reprezintă un element esenţial al suveranităţii statului, constituind premisa îndeplinirii rolului său fundamental, şi anume organizarea societăţii şi satisfacerea interesului public general, prin suportarea acelor costuri şi cheltuieli care excedează intereselor individuale. Curtea a reţinut, de asemenea, că fiscalitatea are legătură cu necesitatea statului de a-şi preconstitui mijloacele necesare finanţării structurii administrative create în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii şi ale cetăţenilor săi, a cărei finalitate constă în acoperirea cheltuielilor publice, circumstanţiind o obligaţie a contribuabilului (a se vedea, în acest sens, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020. Totodată, Curtea a constatat că măsurile instituite prin reglementarea criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele particulare şi cele generale, în sensul că pun în balanţă, pe de o parte, interesul persoanelor/contribuabililor cu privire la obligaţiile fiscale, în virtutea aşezării juste a acestora, coroborate cu dreptul de proprietate privată, şi, pe de altă parte, obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, în sensul de a se concretiza obligaţia alimentării bugetului statului de către contribuabili, o atare măsură fiind justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului.
    19. Mai mult decât atât, Curtea a reţinut că măsura anulării unor obligaţii fiscale, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 209/2015, nu este un drept fundamental al contribuabilului, iar principiul legalităţii nu permite interpretarea în mod extensiv a dispoziţiilor legale. Având în vedere că taxele şi impozitele constituie venituri ale bugetului de stat, prin care acesta îşi acoperă cheltuielile şi îşi îndeplineşte misiunea constituţională, este evidentă prioritatea interesului public faţă de interesul privat. Este în afară de orice îndoială faptul că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Aşadar, numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale, astfel cum au fost consacrate în art. 135 alin. (2) din Constituţie.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
                                      CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                        În numele legii
                                           DECIDE:
     Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Construzioni Europee EU - S.R.L. din municipiul Suceava (fostă Cobetra Power - S.R.L.) în Dosarul nr. 104/39/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma "şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi" din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale este constituţională în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023.


                                                 PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                                          MARIAN ENACHE
                                                        Magistrat-asistent,
                                                        Ingrid-Alina Tudora


                                              ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIE nr. 671 din 28 noiembrie 2023

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016