Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.516/197/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 137D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi de menţinere a jurisprudenţei Curţii în materie, neexistând elemente noi care să determine reconsiderarea acesteia. În acest sens menţionează deciziile nr. 61 din 11 februarie 2014 şi nr. 246 din 29 aprilie 2014, prin aceasta din urmă Curtea respingând ca neîntemeiată o excepţie ridicată de acelaşi autor, cu aceeaşi motivare. Mai poate fi reţinută în cauză şi Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursurile în interesul legii. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.516/197/2010, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care autorului excepţiei a fost obligat să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu unul dintre chiriaşii imobilului, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că este o societate comercială cu capital integral privat care a luat fiinţă în anul 2000 şi a achiziţionat un imobil, bloc de locuinţe, construit înainte de anul 1989, aflat în circuitul civil şi achiziţionat în scopul efectuării actelor de comerţ şi obţinerii de profit din activitatea de închiriere. Prin urmare, acesta nu se află în ipotezele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 70 din 27 februarie 2001 de a fi "societate comercială cu capital integral de stat" ori în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 18 februarie 2013 de a fi "societate comercială cu capital integral privat devenită proprietar prin privatizare". Prin textele de lege criticate se reglementează cu privire la preţul de vânzare al locuinţelor construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, preţ considerat de autorul excepţiei derizoriu. Pornind de la aceste premise, autorul arată că obligaţiile stabilite în sarcina sa prin textele de lege criticate aduc atingere art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se mai susţine că în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că nu în toate cazurile există o despăgubire justă la valoarea de piaţă, ci una apropiată, conformă marjei de apreciere acordată statelor. Aceasta nu înseamnă însă că indemnizaţia acordată pentru lipsirea de proprietate trebuie să fie infimă, astfel încât protecţia acestui drept să fie una iluzorie şi ineficace. Prevederea legală criticată încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, deoarece nu reglementează criterii clare în ceea ce priveşte numărul locuinţelor care poate fi achiziţionat în acest fel de către un chiriaş. Mai mult, vânzarea locuinţelor în cauză, în condiţiile instituite prin textul de lege criticat, afectează în mod negativ activitatea economică desfăşurată de societatea comercială, ceea ce este de natură să contravină principiului constituţional al libertăţii economice. 6. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998. Art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992 are următorul cuprins: "Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. (...) Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992." 11. Art. 16 din Legea nr. 85/1992 a fost modificat prin art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011, în prezent având următorul cuprins: "Valoarea de vânzare a locuinţei se calculează raportat la preţul pieţei de către un expert autorizat, în condiţiile legii." 12. Potrivit dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. II din Legea nr. 244/2011: "Locuinţele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la preţul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare." 13. În prezenta cauză, cererea de chemare în judecată privind obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil cu destinaţia de locuinţă, în temeiul Legii nr. 85/1992, republicată, a fost introdusă în anul 2010, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 244/2011 astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 85/1992 în forma iniţială, care au următorul conţinut: "Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 se completează cu preţurile de vânzare ale locuinţelor cu confort redus, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege." 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, precum şi prevederilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate consacră o normă de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic (a se vedea în acest sens Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003). 16. Curtea reţine că obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este o obligaţie in rem, instituită în considerarea obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială în al cărui patrimoniu a intrat locuinţa respectivă. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 3 aprilie 2013, referitoare la soluţionarea unui recurs în interesul legii, statuând că nu pot fi reţinute ca impedimente la vânzare nici schimbarea structurii capitalului social al fostelor unităţi economice sau bugetare de stat din ale căror fonduri s-au construit locuinţele respective anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici obiectul de activitate al societăţilor comerciale astfel constituite. 17. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, Curtea observă că posibilitatea acordată fiecărui chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, limitare care este conformă dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, având în vedere că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, textul convenţional amintit nu garantează în toate situaţiile o compensaţie integrală pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiţie socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piaţă a bunului (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54). De asemenea, statele-părţi la Convenţie dispun de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte măsurile generale de strategie economică sau socială (a se vedea, în acest sens, hotărârile din 15 octombrie 2013, pronunţate în cauzele Natale şi alţii împotriva Italiei şi Casacchia şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 47 şi, respectiv, 56.) Astfel, opţiunea legiuitorului de a reglementa vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, către chiriaşi, prin norme cu caracter social, obligaţie legală ce subzistă şi în cazul privatizării unităţilor economice din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce face obiectul vânzării, răspunde exigenţelor convenţionale, precum şi celor instituite prin jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 246 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 4 iulie 2014). Mai mult, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, anterior citată, soluţia legislativă criticată, ce priveşte obligarea unei persoane juridice să vândă un bun din patrimoniul său, respectă imperativele statuate prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv este prevăzută prin lege şi urmăreşte un scop legitim, constând în oferirea posibilităţii chiriaşilor de a cumpăra locuinţele, în considerarea contribuţiei lor la edificarea acestora, precum şi a stării materiale a acestora. 18. Principiul libertăţii economice, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Din această perspectivă nu poate fi reţinută nici încălcarea acestui principiu. 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se mai susţine că prevederea legală criticată încalcă principiul securităţii raporturilor juridice, deoarece nu reglementează criterii clare în ceea ce priveşte numărul locuinţelor care poate fi achiziţionat în acest fel de către un chiriaş. Curtea observă că aceste susţineri nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea textelor de lege incidente situaţiei juridice deduse controlului instanţei de judecată învestite cu soluţionarea unei cereri privind obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil cu destinaţia de locuinţă, în temeiul Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, instanţa de judecată are deplina competenţă să aprecieze, în concret, în ce măsură persoana care solicită cumpărarea acestor locuinţe poate beneficia de prevederile actului normativ criticat. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Emfor Montaj" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.516/197/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în redactarea anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
