Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 671 din 11 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 721 din 25 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benoni Beca în Dosarul nr. 3.397/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru partea Ioan Dan Lãscan, apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar, precum şi reprezentantul pãrţii Banca Transilvania Cluj-Napoca. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Domnul avocat Ion Manole susţine excepţia invocatã de autor, arãtând însã cã în ce priveşte prevederile din <>Legea nr. 78/2000 excepţia este inadmisibilã.
Domnul consilier juridic Adrian Daniel Teodorescu pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã pentru art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã şi ca devenitã inadmisibilã pentru <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , deoarece aceste din urmã dispoziţii au fost modificate, nepreluând soluţia legislativã anterioarã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.397/2003, Tribunalul Bacãu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Benoni Beca în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei şi la obligativitatea acesteia şi a legilor, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
În acest sens, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile din <>Legea nr. 78/2000 contravin prevederilor mai sus enunţate, deoarece nu sunt accesibile şi previzibile pentru cetãţean, legea nu este clarã şi, prin trimiterea la normele bancare, devine imprecisã şi imposibil de cunoscut şi respectat. Prin faptul cã fiecare societate bancarã emite norme proprii de creditare şi cã ele nu sunt publicate, beneficiarii creditelor sunt în imposibilitate de a cunoaşte aceste prevederi.
Referitor la dispoziţia finalã a art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãreia expertul este încunoştinţat dacã la efectuarea expertizei urmeazã sã participe şi pãrţile, autorul excepţiei susţine cã vine în contradicţie cu art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece lasã la aprecierea instanţelor de judecatã sã decidã cu privire la participarea pãrţilor la efectuarea acesteia. Pentru identitate de argumente, face trimitere la <>Decizia nr. 24/1999 , prilej cu care Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedurã penalã privind partea "dacã socoteşte necesar".
Tribunalul Bacãu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 este neîntemeiatã, motiv pentru care face trimitere la jurisprudenţa Curţii în materie.
De asemenea, în ce priveşte dispoziţiile art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, Guvernul susţine cã acestea nu contravin dreptului la apãrare.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece dispoziţiile legale criticate nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, de a se prevala neîngrãdit de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, pãrţile interesate au posibilitatea de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, iar instanţa de judecatã are obligaţia de a aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile legale, atât cele privitoare la judecarea în primã instanţã, cât şi cele referitoare la cãile de atac.
Cât priveşte dispoziţiile art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului susţine cã acestea nu contravin dreptului la apãrare.
În sfârşit, prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã. Curtea observã cã, dupã sesizarea instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile din <>Legea nr. 78/2000 au fost modificate prin <>Legea nr. 69/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007.
Curtea constatã cã prevederile <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 aveau anterior modificãrii urmãtorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[...]
b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încãlcarea legii sau a normelor de creditare, neurmãrirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmãrirea creditelor restante;
c)utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate."
Dupã modificare, prin <>Legea nr. 69/2007 , <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , au urmãtorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi urmãtoarele fapte, dacã sunt sãvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:[...]
b) acordarea de subvenţii cu încãlcarea legii, neurmãrirea, conform legii, a destinaţiilor subvenţiilor;
c) utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmeazã sã fie rambursate din fonduri publice."
Art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã:
"Dupã examinarea obiecţiilor şi cererilor fãcute de pãrţi şi expert, organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã pune în vedere expertului termenul în care urmeazã a fi efectuatã expertiza, încunoştinţându-l totodatã dacã la efectuarea acesteia urmeazã sã participe şi pãrţile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 , Curtea constatã cã aceasta a devenit inadmisibilã deoarece, dupã sesizarea Curţii Constituţionale, dispoziţiile legale criticate au fost modificate şi nu au mai preluat soluţia legislativã anterioarã, nemulţumirea autorului excepţiei izvorând cu precãdere din modalitatea de incriminare în ce priveşte varianta referitoare la acordarea de credite. Or, dupã cum se poate observa, dupã apariţia <>Legii nr. 69/2007 , legiuitorul a eliminat posibilitatea incriminãrii infracţiunii comise prin acordarea de credite cu încãlcarea normelor de creditare, neurmãrirea acestora conform normelor de creditare, a destinaţiilor contractate de credite, precum şi utilizarea creditelor (cu excepţia celor garantate din fonduri publice) în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
De asemenea, din speţa dedusã judecãţii rezultã cã acuzarea şi-a fundamentat actul de inculpare pe aspecte referitoare la nerespectarea normelor de creditare nr. 1.1.6./95, acordarea de credite fãrã garanţii viabile, neaprobarea creditelor conform normelor interne, în Comitetul de Credite şi Risc, eliberarea nelegalã de credite în numerar, acordarea de credite peste plafonul de sumã care intra în competenţa filialei, neurmãrirea în teren a folosirii creditelor contractate, neverificarea documentaţiilor întocmite de moderatorii de credite, care din perspectiva analizãrii excepţiei de neconstituţionalitate nu au legãturã cu soluţionarea cauzei.
2. În ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, pe parcursul unui proces penal, în vederea aflãrii adevãrului, se pot ivi situaţii de naturã sã impunã anumite lãmuriri asupra unor fapte sau împrejurãri, lãmuriri care nu pot fi date decât de un expert. Împrejurarea cã instanţa are libertatea de a decide dacã la efectuarea expertizei urmeazã sã participe şi pãrţile nu echivaleazã cu încãlcarea dreptului la apãrare, deoarece acestea au dreptul sã facã observaţii cu privire la obiectivele expertizei, pot cere modificarea sau completarea lor şi, mai mult decât atât, pot sã cearã numirea unui expert parte.
De asemenea, partea interesatã sau apãrãtorul ales ori numit din oficiu poate formula cereri şi depune memorii de naturã sã justifice, între altele, dispunerea de cãtre instanţã ori de cãtre organul de urmãrire penalã efectuarea unui supliment de expertizã sau chiar a unei noi expertize.
În acest sens, se impune a fi precizat cã atât instanţa de judecatã, cât şi organul de urmãrire penale sunt ţinute de obligaţia rolului activ care presupune, între altele, garantarea dreptului la apãrare.
Cât priveşte invocarea <>Deciziei nr. 24/1999 , Curtea constatã cã obligaţia pe care o are procurorul de a prezenta materialul de urmãrire penalã coincide cu cel mai important moment al urmãririi penale, motiv pentru care acesta nu se poate realiza fãrã ca învinuitul sã fie înştiinţat de cãtre procuror asupra învinuirii ce i se aduce. Aşa fiind, atâta vreme cât învinuitul nu are cunoştinţã de soluţia datã de procuror în urma examinãrii materialului primit de la organul de cercetare penalã, acesta este privat, în absenţa prezentãrii materialului de urmãrire penalã, de posibilitatea de a fi asistat de cãtre un apãrãtor şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregãti apãrarea. În concluzie, decizia invocatã nu are incidenţã în cauzã, deoarece, pe de o parte, vizeazã prima fazã a procesului penal şi, pe de altã parte, nu poate fi pus semnul egalitãţii între libertatea pe care o are organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã de a dispune cu privire la participarea pãrţilor la efectuarea expertizei şi obligativitatea de care este ţinut procurorul în ce priveşte procedura prezentãrii materialului de urmãrire penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Benoni Beca în Dosarul nr. 3.397/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia penalã.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
