Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului formulat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 26 mai 1993 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 10 noiembrie 1993, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 17 noiembrie 1993.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Inculpatii Cristea Dumitru, Plugaru Nicolae şi Cominceanu Gigel Mitica au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 225 alin. 2 din Codul penal în fata Tribunalului Tulcea, în Dosarul nr. 703/1992, sustinand ca textele referitoare la avutul obştesc în temeiul cãrora au fost condamnaţi sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) din Constituţie şi au fost abrogate prin art. 150 alin. (1) din aceasta.
Tribunalul Tulcea, prin Încheierea din 19 noiembrie 1992, a sesizat Curtea Constituţionalã, exprimandu-şi opinia, în sensul ca noţiunea de obştesc, asa cum este reglementatã actualmente de Codul penal, este mai larga decât noţiunea de public care se regaseste în dispoziţiile constituţionale, neexistand neconcordanta între cele doua texte, deoarece sfera de public fiind mai restrânsã nu se poate suprapune pe cea de obştesc. Opineaza, de asemenea, ca, de lege ferenda, ar trebui reglementat regimul sanctionator diferenţiat al celor doua forme de furt, în paguba avutului obştesc şi, respectiv, personal.
Curtea, în baza prevederilor art. 24 din Legea nr. 47/1992, a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul considera excepţia neîntemeiatã, deoarece Curtea este competenta sa efectueze controlul de constitutionalitate numai asupra legilor şi ordonanţelor emise ulterior intrãrii în vigoare a Constituţiei, iar pe fond, apreciazã ca interesul obştesc, în sens de interes general, este implicat nu numai în conceptul de proprietate publica aparţinând statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale, ci şi în cazul proprietãţii unor persoane juridice constituite cu bunurile statului sau ale unui colectiv de persoane.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere.
Prin Decizia nr. 31 din 26 mai 1993, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate invocatã şi a constatat ca art. 225 alin. 2 din Codul penal a fost abrogat parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, acesta urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea s-a considerat competenta, pe de o parte în baza dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãrora aceasta este singura în drept sa hotãrascã asupra competentei sale, conform art. 144 din Constituţie, iar pe de alta parte, în temeiul art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cãruia competenta Curţii nu poate fi contestatã de nici o autoritate. Pe fond, s-a apreciat ca, în prezent, conceptul de avut obştesc urmeazã a fi raportat la formele proprietãţii consacrate şi reglementate de Constituţie, pentru a constata dacã între acestea exista sau nu concordanta şi, deci, dacã poate fi sau nu vorba de abrogarea totalã ori parţialã a textelor din Codul penal care folosesc termenul de avut obştesc. Art. 135 alin. (2) din Constituţie prevede ca proprietatea este publica şi privatã, iar art. 135 alin. (3) stabileşte ca proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, în timp ce alin. (4) menţioneazã bunurile care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, de unde se trage concluzia ca proprietatea care nu este publica este privatã, iar termenul de avut obştesc nu mai poate cuprinde decât bunurile care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie şi cele declarate ca atare prin lege.
Decizia nr. 31 din 26 mai 1993 a fost recuratã de Ministerul Public, în termen legal, invocandu-se necompetentã Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate a unei legi anterioare Constituţiei, iar, pe fond, apreciindu-se ca prevederile Codului penal referitoare la avutul obştesc nu sunt neconstituţionale, deoarece, noţiunea de avut reglementatã de acesta are un conţinut şi o sfera mai larga decât noţiunea de proprietate care este asimilatã cu cea de patrimoniu din dreptul civil.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, decizia atacatã, motivele recursului, rapoartele întocmite de judecãtorii raportori, concluziile recurentului susţinute în şedinţa publica din 10 noiembrie 1993, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele în legatura cu recursul declarat:
Referitor la competenta de soluţionare, Curtea Constituţionalã este obligatã sa se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 3 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi al practicii sale constante, cat timp instanta de judecata nu a reţinut ca un text este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã şi sesizeazã Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate.
Referitor la problema de fond - neconstituţionalitatea dispoziţiilor Codului penal privind avutul obştesc, deci şi cele ale art. 225 - tâlhãria în paguba avutului obştesc - Curtea Constituţionalã, fata de deciziile diferite care s-au pronunţat în legatura cu aceste excepţii de neconstituţionalitate, în baza art. 26 alin. (2) din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, a statuat prin decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, ca aceste dispoziţii sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
În acest scop, prin decizia sus-menţionatã s-au stabilit în esenta urmãtoarele:
Noţiunea de avut obştesc, deşi nu este prevãzutã expres în Constituţie, este neconstitutionala şi nu se confunda cu noţiunea de proprietate, atât timp cat desemneazã un interes general al societãţii şi vizeazã proprietatea publica.
În ce priveşte proprietatea, dispoziţiilor constituţionale consacra doua forme ale acesteia - proprietatea publica şi proprietatea privatã -, cea din urma, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie fiind ocrotitã de lege în mod egal, indiferent de titular. De aceea, orice extindere a categoriei avut obştesc la proprietatea privatã este de natura sa contravina acestei dispoziţii şi deci este neconstitutionala.
Proprietatea publica, potrivit art. 135 alin. (3) din Constituţie, aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, iar alin. (4) al aceluiaşi articol stabileşte bunurile care sunt obiect exclusiv al proprietãţii statului, cu precizarea ca şi alte bunuri prevãzute de lege pot intra în aceasta categorie. Numai cu privire la aceste categorii de bunuri se aplica prevederile referitoare la ocrotirea penalã preferentiala a avutului obştesc.
Cu excepţia bunurilor enumerate în art. 135 alin. (4) din Constituţie şi a celor din legile care le declara proprietate publica, celelalte bunuri sunt proprietate privatã şi pot aparţine statului, persoanelor fizice sau juridice, între acestea numarandu-se şi societãţile comerciale, chiar dacã statul deţine majoritatea capitalului social, precum şi regiile autonome.
Societãţile comerciale, potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 şi, respectiv, art. 35 din Legea nr. 31/1990, sunt proprietare asupra bunurilor constituite ca aport la capitalul social al societãţii.
De asemenea, asa cum prevede art. 5 din Legea nr. 15/1990, regia autonomã este proprietara bunurilor din patrimoniul sau, calitate în care poseda, foloseşte şi dispune de acestea.
În consecinta, bunurile societãţilor comerciale şi regiilor autonome sunt proprietate privatã, ocrotitã în mod egal conform art. 41 alin. (2) din Constituţie, indiferent de titular, şi deci sustragerile din proprietatea lor privatã nu mai pot fi calificate ca infracţiuni contra avutului obştesc, aceste notiuni urmând sa se aplice doar proprietãţii publice, în înţelesul art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Tot astfel, bunurile care aparţin organizaţiilor cooperatiste ori altor organizaţii obşteşti sunt proprietate privatã.
Pentru aceste considerente, Decizia Curţii Constituţionale nr. 31 din 26 mai 1993, prin care este admisã excepţia de neconstituţionalitate a art. 225 din Codul penal, constatandu-se ca este parţial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi ca urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice, este temeinica şi legalã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 41 alin. (2), art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi art. 36 din Legea nr. 47/1992, al art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale şi al Deciziei nr. 1 a Plenului Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul Ministerului Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 31 din 26 mai 1993 , pronunţatã în Dosarul nr. 73 C/1992.
Definitiva şi obligatorie.
Decizia se comunica Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
