Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 668 din 18 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la aceastã ordonanţã de urgenţã, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Marius Gabriel Pãcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 18 mai 2011.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.921/95/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la aceastã ordonanţã de urgenţã, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Marius Gabriel Pãcuraru într-o cauzã având ca obiect refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Gorj de a înmatricula autoturismul achiziţionat de autorul excepţiei, fãrã plata taxei pe poluare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã textele criticate prevãd un mod de calcul ce duce la o taxã pe poluare care excedeazã în cuantum valoarea rezidualã a autovehiculelor, pe care sunt obligate sã o plãteascã doar persoanele care cumpãrã autovehicule din spaţiul comunitar şi doresc sã le înmatriculeze în România. Autorul aratã, de asemenea, cã, în acest fel, taxa pe poluare nu respectã principiul "poluatorul plãteşte", deoarece în România existau milioane de autovehicule foarte poluante la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, şi genereazã un regim discriminatoriu ce contravine atât prevederilor art. 16 din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale atacate sunt în concordanţã cu legislaţia europeanã şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi, în mod special, prevederile art. 4 lit. a) şi ale anexelor nr. 1-4 din acest act normativ. Textul art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 are urmãtorul cuprins: - Art. 4. lit. a): "Obligaţia de platã a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculãri a unui autovehicul în România;". În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate încalcã prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (2) din Constituţie cu privire la sarcinile fiscale, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie conform cãrora "statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", precum şi dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie privind integrarea în Uniunea Europeanã, coroborate cu art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitãţii Europene [devenite art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene]. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele: 1. Referitor la încãlcarea prin prevederile art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, în care a statuat cã "intrarea în vigoare a unei legi, ordonanţe simple sau de urgenţã prin care se instituie pentru viitor o taxã pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferit cu privire la situaţia juridicã a persoanelor ce au plãtit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atât instituirea taxei pe poluare, cât şi stabilirea momentului la care intervine obligaţia de platã a taxei constituie opţiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţã. Pe cale de consecinţã, rezultã cã persoanele în cauzã nu se aflã în situaţii juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune ca doar persoanele aflate în aceeaşi situaţie sã beneficieze de un tratament juridic egal, exigenţã respectatã de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe". De asemenea, prin Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 1.598 din 26 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat cã "textul de lege criticat în mod punctual, precum şi ordonanţa de urgenţã în ansamblul sãu, nu prevãd obligaţia plãţii taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale şi, ulterior, a taxei pe poluare, nu se plãteşte taxa în cauzã. O asemenea chestiune ţine de opţiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o soluţie legislativã diferitã în sensul sugerat prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate." 2. Cu privire la încãlcarea prin dispoziţiile art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, în care a arãtat cã "este competentã sã se pronunţe asupra proporţionalitãţii şi echitãţii impozitelor, taxelor sau oricãror altor contribuţii fiscale" şi cã, "deşi principiul enunţat de autorul excepţiei - poluatorul plãteşte - nu este de rang constituţional, din punct de vedere al echitãţii, o atare taxã trebuie plãtitã de cãtre poluator, situaţie care se regãseşte în ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constatã cã, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizeazã autovehiculul respectiv pentru ca în funcţie de aceasta sã regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxã calculatã în funcţie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. În cauza de faţã, nu suntem în faţa unei taxe plãtite anticipat, ci a uneia care este exigibilã la prima înmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate reţine nicio încãlcare a principiului constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie." 3. Referitor la încãlcarea prevederilor art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, cã nu este de competenţa sa "sã analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţã, şi anume aceea de a stabili dacã existã o contrarietate între legea naţionalã şi Tratat, aparţine instanţei de judecatã, care, pentru a ajunge la o concluzie corectã şi legalã, din oficiu sau la cererea pãrţii, poate formula o întrebare preliminarã în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţionalã s-ar considera competentã sã se pronunţe asupra conformitãţii legislaţiei naţionale cu cea europeanã, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele douã instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil." Ulterior pronunţãrii acestor decizii, Curtea observã cã, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotãrâre preliminarã în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotãrâri preliminare formulatã de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisã fiind urmãtoarea: "Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevãr o mãsurã discriminatorie?". Ca rãspuns la aceastã întrebare, instanţa europeanã a arãtat cã "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul cã se opun ca un stat membru sã instituie o taxã pe poluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru, dacã regimul acestei mãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzurã ca şi cele de pe piaţa naţionalã". Este de observat cã, rãspunzând întrebãrii preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi nu a verificat compatibilitatea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens şi paragrafele 29 şi 30 din aceeaşi hotãrâre, conform cãrora "pentru a oferi un rãspuns util instanţei de trimitere, întrebarea adresatã trebuie înţeleasã în sensul cã aceasta urmãreşte sã se stabileascã dacã art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa iniţialã", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar sã se considere cã instanţa de trimitere solicitã, în esenţã, sã se stabileascã dacã art. 110 TFUE, al cãrui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pe poluare care se aplicã unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru.") De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa sã pronunţe o hotãrâre care sã vizeze constatarea validitãţii sau nevaliditãţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretãri date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale sã fie incompatibilã cu dreptul european. Efectele acestei hotãrâri preliminare sunt cele arãtate în jurisprudenţa constantã a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi anume cã "interpretarea pe care, în exercitarea competenţei care îi este conferitã de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), Curtea de Justiţie o dã unei reguli de drept comunitar, clarificã şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui sã fie înţeleasã şi aplicatã din momentul intrãrii sale în vigoare" (Hotãrârea din 27 martie 1980, pronunţatã în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotãrârea din 2 februarie 1988, pronunţatã în Cauza 24/86, Blaizot contra Universitãţii din Li\'d6ge şi alţii, paragraful 27, Hotãrârea din 15 decembrie 1995, pronunţatã în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des sociιtιs de football association şi alţii, paragraful 141). Întrucât Curtea Constituţionalã nu este nici legiuitor pozitiv şi nicio instanţã judecãtoreascã cu competenţã de a interpreta şi aplica dreptul european în litigiile ce antameazã drepturile subiective ale cetãţenilor şi fãrã a-şi reconsidera jurisprudenţa menţionatã anterior, Curtea observã cã folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normã interpusã celei de referinţã implicã, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativã: pe de o parte, aceastã normã sã fie suficient de clarã, precisã şi neechivocã prin ea însãşi sau înţelesul acesteia sã fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altã parte, norma trebuie sã se circumscrie unui anumit nivel de relevanţã constituţionalã, astfel încât conţinutul sãu normativ sã susţinã posibila încãlcare de cãtre legea naţionalã a Constituţiei - unica normã directã de referinţã în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipotezã demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţã ce aparţine instanţelor judecãtoreşti şi autoritãţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativã promovatã de Parlament sau Guvern, dupã caz. Prin prisma condiţionalitãţii cumulative enunţate, rãmâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de cãtre ea însãşi de întrebãri preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţionalã naţionalã şi cea europeanã, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fãrã a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauzã, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din aceastã hotãrâre nu au relevanţã constituţionalã, ele ţinând mai degrabã de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar gãsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României. 4. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât ipoteza normativã a textului criticat nu pune în discuţie şi nu vizeazã crearea unui impediment de naturã fiscalã în calea liberei circulaţii a mãrfurilor, ci plata unei taxe pe poluare necesare pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la aceastã ordonanţã de urgenţã, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Marius Gabriel Pãcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 mai 2011.
* OPINIE SEPARATĂ 1. În dezacord cu soluţia pronunţatã de cãtre Curtea Constituţionalã prin decizia de mai sus, apreciem cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la aceastã ordonanţã de urgenţã, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul sãu, ar fi trebuit admisã prin raportare la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Considerãm cã interpretarea şi aplicarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie nu pot fi fãcute independent de modul în care este reglementatã libera circulaţie a mãrfurilor, persoanelor, capitalului şi serviciilor în interiorul Uniunii Europene. În acest sens, prin Actul unic european, Comunitatea Europeanã (în prezent, denumitã Uniunea) s-a angajat, în conformitate cu "Cartea albã" a Comisiei din 1985, sã adopte mãsuri în scopul stabilirii progresive, într-o perioadã expirând la 31 decembrie 1992, a pieţei interne, semnificând o zonã fãrã frontiere interne în care libera circulaţie a mãrfurilor, persoanelor, capitalurilor şi serviciilor sã fie asiguratã potrivit prevederilor Tratatului CEE. Piaţa internã a fost astfel definitã ca un spaţiu fãrã frontiere care sã funcţioneze similar unei pieţe naţionale, respectiv mãrfurile, persoanele, capitalurile şi serviciile sã poatã circula fãrã niciun control la frontiera dintre statele membre. Uniunea vamalã a implicat (fostul art. 12 TCEE, devenit art. 25 TCE şi actualmente art. 30 TFUE) interzicerea în comerţul dintre statele membre de la o anumitã datã a taxelor vamale şi a altor taxe cu efect echivalent. În prezent, interdicţia se aplicã şi taxelor vamale de naturã fiscalã (art. 25 TCE şi actualmente art. 30 TFUE). În acelaşi sens a fost interpretat şi art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE). Hotãrârile din 1 iulie 1969 şi 11 iulie 1974 pronunţate în cauzele Comisia contra Italiei şi Procureur du Roi contra Benoit şi Gustave Dassonville au fost considerate având un rol structural pentru întregul drept material comunitar (J.H.H. Weiler, Constituţia Europei, Polirom, 2009, p. 179). Constatãm cã în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea Constituţionalã a reţinut cã "în scopul creãrii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, statul trebuie sã susţinã o politicã concurenţialã corectã, aceasta jucând un rol esenţial în facilitarea liberei circulaţii a mãrfurilor, în stimularea iniţiativei participanţilor la activitatea de comerţ, realizând şi funcţia de garanţie a unei economii de piaţã". În Hotãrârea preliminarã pronunţatã în Cauza Ioan Tatu împotriva României din 7 aprilie 2011 se circumstanţiazã considerentele exprimate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 230 din 14 martie 2007, anterior menţionatã, cu referire la obligaţia statului de a susţine o politicã concurenţialã corectã în ceea ce priveşte facilitarea liberei circulaţii a mãrfurilor. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisã prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, interpretat în sensul în care este reglementatã libera circulaţie a mãrfurilor, persoanelor, capitalului şi serviciilor în interiorul Uniunii Europene. În acest sens observãm cã materia taxelor aplicate autovehiculelor nu este unitar reglementatã la nivelul Uniunii Europene, aşa încât statele membre au libertatea de a reglementa regimul acestora potrivit propriilor realitãţi. Aceastã libertate este însã limitatã, aşa cum reiese din prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de regula potrivit cãreia nu este permisã stabilirea unor taxe care sã descurajeze vânzarea produselor importate în favoarea vânzãrii produselor similare de pe piaţa naţionalã (a se vedea Hotãrârea din 3 martie 1988, pronunţatã în Cazul Bergandi, C-252/86, şi Hotãrârea din 7 decembrie 1995, pronunţatã în Cazul Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94). De altfel, o situaţie contrarã ar lipsi de conţinut prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ar conduce la încãlcarea de cãtre statele membre a prevederilor art. 28, 30 şi 34 din acelaşi tratat, ce reglementeazã libera circulaţie a mãrfurilor şi uniunea vamalã. Toate autovehiculele comercializate pe piaţa unui stat membru sunt "produse naţionale" în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpãrate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acel stat membru devin "produse concurente" ale celor dintâi, în mãsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs, al caracteristicilor şi al uzurii. Or, în contextul asigurãrii liberei circulaţii a mãrfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor mãsuri fiscale de naturã sã favorizeze produsele naţionale în raport cu cele concurente reprezintã o evidentã încãlcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate sã se abţinã de la instituirea oricãror mãsuri de naturã sã favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (a se vedea Hotãrârea din 21 martie 2002, pronunţatã în Cauza Cura Anlage, C-451/99, şi Hotãrârea din 15 septembrie 2005, pronunţatã în Cauza Comisia/Danemarca, C-464/02, Hotãrârea din 28 aprilie 1988, pronunţatã în cauzele reunite 76, 86-89 şi 149/87 Seguela şi alţii). Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisã prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, interpretat în sensul în care este reglementatã libera circulaţie a mãrfurilor, persoanelor, capitalului şi serviciilor în interiorul Uniunii Europene. 2. Apreciem cã recunoaşterea în Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, pentru prima oarã în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a posibilitãţii "aplicãrii în cadrul controlului de constituţionalitate a hotãrârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene", precum şi formularea de cãtre aceastã instanţã de întrebãri preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene, ceea ce ţine de cooperarea dintre instanţa constituţionalã naţionalã şi cea europeanã, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, reprezintã un progres jurisprudenţial evident prin comparaţie cu deciziile nr. 392 din 25 martie 2008 şi nr. 394 din 25 martie 2008 în care cererile autorilor excepţiilor prin care se solicita sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o cerere de hotãrâre preliminarã au fost respinse, fãrã a se arãta temeiul de drept. În concluzie, apreciem cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la aceastã ordonanţã de urgenţã, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul sãu, ar fi trebuit admisã de cãtre Curtea Constituţionalã.
Judecãtor, prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
