Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 667 din 26 iunie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (1^1) si art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Anca-Irina Ionescu în Dosarul nr. 36.226/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 209D/2012. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Lorand-David Dezei, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv de stat înainte de 6 martie 1945 trebuie să beneficieze de aceleaşi scutiri ale taxelor de timbru ca şi cele ale căror imobile au fost preluate abuziv de stat după 6 martie 1945, iar limitarea impusă de legiuitor este abuzivă. Susţine că taxarea la valoare şi modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sunt injuste, de natură a restricţiona accesul liber la justiţie, şi nu reprezintă o aşezare justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, arată că în alte state, respectiv Germania, există un prag maxim al taxelor judiciare de timbru. Totodată, susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu sunt în măsură să asigure accesul la justiţie, deoarece acordarea facilităţilor prevăzute de aceasta este la îndemâna judecătorilor. În final, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doreşte o completare a textului criticat. De asemenea, menţionează în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 562 din 3 mai 2011.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 36.226/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Anca-Irina Ionescu cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o acţiune în constatare, respectiv revendicare imobiliară. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care limitează perioada preluărilor abuzive, respectiv stabilesc scutirea de la plata taxei judiciare de timbru numai pentru cererile care privesc restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce creează o inegalitate de tratament în ceea ce priveşte accesul la justiţie al persoanelor a căror proprietate a fost preluată abuziv anterior datei de 6 martie 1945. De asemenea, se arată că sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, îngrădind totodată accesul la justiţie, întrucât prin formularea actuală nu se stabileşte o sumă maximă datorată, ci aceasta poate "merge la infinit". De asemenea, menţionează Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, având în vedere criticile aduse de reclamantă titlului statului asupra imobilului şi împrejurărilor în care imobilul a trecut în patrimoniul statului, apreciază că se impune scutirea de la plată a cererii de revendicare pentru considerentele avute în vedere de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că, în cazul drepturilor patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani, iar soluţia legislativă în materia timbrării unor astfel de acţiuni cu o taxă calculată în funcţie de valoarea bunului, cuprinsă în art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997, este justificată de necesitatea instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, prevăzut la art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire cetăţenii sunt obligaţi să contribuie, potrivit art. 56 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, arată că aceasta nu poate fi reţinută, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Art. 2 alin. (1) şi (1^1): "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei; b) între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depăşeşte 50 lei; c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500 lei; d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depăşeşte 5.000 lei; e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depăşeşte 25.000 lei; f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei; g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei. (1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial."; - Art. 15 lit. r): "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...] r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate şi ale art. 56 alin. (2) referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţii constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 562 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 11 iulie 2011, Decizia nr. 570 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 4 iulie 2011, Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, sau Decizia nr. 309 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006. Astfel, Curtea a statuat că apare ca fiind pe deplin justificată soluţia adoptată de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrării unor acţiuni cu o taxă calculată în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege. Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu în mod distinct repunerea părţilor în situaţia anterioară, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale. Referitor la critica raportată la prevederile art. 21 şi 56 din Constituţie, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, care instituie o derogare de la principiul timbrării acţiunilor în justiţie, în privinţa cererilor pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse de o persoană fizică împotriva statului sau a unei persoane juridice, Curtea a observat că se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor, astfel încât este justificată admisibilitatea unui regim juridic diferit pentru situaţii distincte. Totodată, Curtea a reţinut că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între contribuabili şi nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în acest sens fiind şi Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001. În ceea ce priveşte raportarea la dispoziţiile constituţionale ale art. 44, Curtea, în jurisprudenţa sa, spre exemplu Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, a statuat că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 2. Referitor la criticile autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta este nemulţumită, pe de o parte, de prevederile existente, în sensul că nu stabilesc o sumă maximă datorată, ci aceasta este calculată la valoare, iar, pe de altă parte, are în vedere o completare a acestora, în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru pentru cererile principale, precum şi cererile accesorii şi incidente introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice şi în afara perioadei de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aspecte ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Astfel, Curtea observă că, potrivit art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia. Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (1^1) şi art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Anca-Irina Ionescu în Dosarul nr. 36.226/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2012.
