Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 667 din 12 iunie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) si ale art. 118 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 569 din 29 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) şi ale <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecãtoriei Focşani, de Vasilicã Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecãtoriei Focşani, de Rãzvan Nicolae Micul în Dosarul nr. 10.709/231/2007 al Judecãtoriei Focşani şi de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.442/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar autorul excepţiei Rãzvan Nicolae Micul a depus concluzii scrise.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 113D/2008, nr. 123D/2008, nr. 216D/2008 şi nr. 589D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 123D/2008, nr. 216D/2008, nr. 589D/2008 la Dosarul nr. 113D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 octombrie 2007, 10 ianuarie 2008, 29 ianuarie 2008 şi 6 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 5.261/231/2007, nr. 9.539/231/2007, nr. 10.709/231/2007 şi nr. 8.442/306/2007, Judecãtoria Focşani şi Judecãtoria Sibiu au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) şi ale <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de George Dobre, Vasilicã Munteanu, Rãzvan Nicolae Micul şi Pompiliu Bota.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece prevederile art. 96, 97 şi 103 din ordonanţa de urgenţã criticatã permit, pe lângã aplicarea unor sancţiuni pecuniare, şi aplicarea celor complementare. De asemenea, <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 îngrãdeşte liberul acces la justiţie prin aceea cã nu permite depunerea contestaţiei şi la judecãtoria de domiciliu ori reşedinţã a contravenientului.
De asemenea, sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece posibilitatea contravenientului de a se îndrepta cu plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie numai la instanţa în a cãrei razã a fost constatatã fapta demonstreazã cã legiuitorul nu a avut în vedere competenţa alternativã pe care o gãsim reglementatã în alte materii, de naturã sã ofere persoanelor interesate un acces mai facil la justiţie. Dreptul individului de a opta sã iasã din propriul univers, sã exercite anumite drepturi, inclusiv dreptul de a conduce autovehicule, nu poate fi îngrãdit prin amestecul unei autoritãţi publice decât în mãsura în care într-o societate democraticã o asemenea mãsurã este necesarã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sãnãtãţii şi a moralei ori protejarea drepturilor şi libertãţilor altora, situaţii ce reprezintã conţinutul paragrafului 2 al art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Într-o altã ordine de idei, se mai susţine cã îngrãdirea, restrângerea sau suspendarea temporarã a exercitãrii unor drepturi ca sancţiune contravenţionalã complementarã pot fi numai atributele puterii judecãtoreşti, fãcându-se comparaţie cu luarea mãsurilor de siguranţã prevãzute de art. 112 din Codul penal.
Prevederile <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 afecteazã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, deoarece stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiilor la judecãtoria în a cãrei razã a fost constatatã fapta reprezintã de multe ori un impediment insurmontabil prin aceea cã distanţa este foarte mare (în speţã, instanţa competentã potrivit textului criticat se aflã la 590 de kilometri faţã de domiciliul contravenientului), iar costurile aferente deplasãrii pentru a propune probe, a formula apãrãri etc. creeazã o situaţie de inechitate procesualã faţã de instituţia Poliţiei Române, care poate fi reprezentatã cu uşurinţã pe tot teritoriul României.
În opinia altui autor, prevederile art. 118 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã criticatã afecteazã, pe lângã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, şi art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece se creeazã premise de imparţialitate a judecãtorilor chemaţi sã dezlege astfel de pricini, aceştia din urmã domiciliind în raza de competenţã a intimatului (Inspectoratul Judeţean de Poliţie) şi fiind controlaţi în trafic de reprezentanţii acestuia.
De asemenea, dacã petentul şi eventualii martori aflaţi în autovehicul domiciliazã departe de instanţa competentã, este evident cã apar motive de neprezentare şi tergiversare care obstrucţioneazã celeritatea soluţionãrii cauzei.
Judecãtoria Focşani opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã în ce priveşte <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, deoarece creeazã premisele unui tratament discriminatoriu, neegal între cetãţeni, periclitând accesul liber la justiţie.
Judecãtoria Sibiu opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintã o concretizare a normelor constituţionale care consacrã liberul acces la justiţie, eliminându-se impedimentele de ordin administrativ care ar putea da naştere unor abuzuri sau ar îngreuna dreptul contestatorului la accesul liber la justiţie. Nu sunt afectate nici celelalte prevederi constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 referitoare la sancţiunile contravenţionale complementare, art. 97 referitoare la mãsurile tehnicoadministrative ce pot fi dispuse de poliţistul rutier, art. 103 referitoare la suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, art. 109 alin. (1) referitoare la constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor numai de cãtre agenţii constatatori circumstanţiaţi şi art. 118 referitoare la cãile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor, toate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. Astfel, este de observat cã nemulţumirea autorilor vizeazã nu conţinutul reglementãrii, ci necesitatea completãrii acesteia prin introducerea posibilitãţii pãrţii interesate de a depune contestaţia împotriva procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor şi la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã domiciliazã ori îşi are reşedinţa contravenientul. O astfel de criticã nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã [...] fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului ".
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 şi ale <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constatã cã autorii acesteia nu au indicat niciun temei constituţional, limitându-se la invocarea acesteia alãturi de alte dispoziţii din ordonanţã asupra cãrora motivarea a fost expusã pe larg. Aşa fiind, urmeazã ca şi aceastã excepţie sã fie respinsã ca inadmisibilã, deoarece, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". Or, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui autorilor pentru a complini aceastã cerinţã.
În sfârşit, în ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor <>art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constatã cã prin numeroase decizii a respins excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi care au fost invocate din perspectiva aceloraşi critici. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, şi <>Decizia nr. 900 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea Constituţionalã a statuat cã prevederile <>art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecãtoriei Focşani şi de Vasilicã Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecãtoriei Focşani.
2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103, art. 109 alin. (1) şi <>art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecãtoriei Focşani, de Vasilicã Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecãtoriei Focşani, de Rãzvan Nicolae Micul în Dosarul nr. 10.709/231/2007 al Judecãtoriei Focşani şi de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 8.442/306/2007 al Judecãtoriei Sibiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
