Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, excepţie ridicată de Mihaela Cojocaru în Dosarul nr. 4.201/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.430D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Cosmin Viorel Pleşa, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Autoritatea de Supraveghere Financiară. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar a fost depus de către GNP Guia Naghi şi Asociaţii SCA un memoriu amicus curiae, prin care se solicită admiterea excepţiei invocate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015, în ansamblul lor. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent care, reiterând aspectele invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia. În esenţă, acesta susţine că prin reglementarea criticată legiuitorul a optat să considere un întreg fond de drept contravenţie în materia asigurărilor, astfel încât, în opinia sa, modalitatea în care a fost reglementată această contravenţie, cu referire la întregi categorii de acte normative, nu respectă condiţiile de previzibilitate a normei juridice. În acest context, apreciază că este imposibil de stabilit, pentru orice persoană vizată de textul de lege criticat, care sunt obligaţiile pe care aceasta trebuie să le respecte pentru a nu încălca respectivul text. Menţionează, de asemenea, că sancţiunile aplicate prin art. 163 din Legea nr. 237/2015 sunt extrem de importante, motiv pentru care legiuitorul ar trebui să analizeze fiecare element material al faptei pe care vrea să o sancţioneze, neputându-se incrimina acte normative în ansamblul lor. Mai mult, categoriile de acte la care se face referire prin textul criticat, şi anume acte delegate, standarde tehnice de reglementare şi aplicare emise de Comisia Europeană, nu au o definiţie legală, context în care susţine că niciun profesionist în domeniu nu poate spune cu precizie care sunt obligaţiile şi regulile pe care persoana vizată, dacă le încalcă, riscă să fie sancţionată contravenţional. De aceea, apreciază că textul criticat din Legea nr. 237/2015, astfel cum este formulat, permite o interpretare arbitrară şi un exces de putere al autorităţii abilitate de legiuitor să aplice această lege. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, din perspectiva criticii formulate prin prisma încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, în sensul că lipseşte comportamentul interzis din norma care incriminează contravenţia, susţine că, în calitate de profesionist, şi nu oricare, ci cu atribuţii de conducere şi control, cunoscând că executarea defectuoasă a acestor atribuţii este incriminată drept contravenţie, acestuia îi incumbă obligaţia ca prin prisma funcţiei ocupate să cunoască toate atribuţiile care îi revin, inclusiv reglementarea principală şi secundară în domeniu. Mai mult, având în vedere că aceste atribuţii sunt speciale, strict pe profesia respectivă, în opinia reprezentantului Ministerului Public, există în mod corect o reglementare la nivel de principiu, prin lege, şi la nivel de detaliu, prin legislaţie inferioară. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Sentinţa civilă nr. 1.581 din 24 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.201/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihaela Cojocaru cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 482 din 19 aprilie 2018, prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului de administraţie la Societatea Certasig - Societate de Asigurare şi Reasigurare - S.A. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 vizează textul de incriminare a contravenţiilor reţinute în sarcina sa, care, în opinia sa, este lipsit de previzibilitate, insuficient de precis şi clar, şi nu permite subiecţilor vizaţi de norma legală să îşi adapteze conduita. Autoarea excepţiei susţine că lipsa de precizie a textului criticat rezultă din caracterul echivoc al normelor de conduită a căror încălcare poate atrage aplicarea sancţiunii contravenţionale în condiţiile art. 163 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 237/2015, art. 163 alin. (1) lit. a) fiind o normă incompletă, căreia îi lipseşte dispoziţia, adică lipseşte comportamentul interzis. Potrivit textului criticat, comportamentul interzis poate rezulta din orice normă de conduită cuprinsă în acte delegate, standarde tehnice de reglementare, standarde de aplicare emise de Comisia Europeană sau reglementări emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea Legii nr. 237/2015. 8. Cu privire la acest mecanism de reglementare, reţine că prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, Curtea Constituţională a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiaşi act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative. Efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text. În lipsa unei atare operaţii, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. Aplicând aceste principii la textul criticat, autoarea excepţiei susţine că norma criticată incriminează drept contravenţie nerespectarea oricărei norme de conduită cuprinse în cele patru categorii de acte normative mai sus arătate şi sancţionează, necircumstanţiat, cu avertisment scris sau amendă de până la 5.000.000 lei şi, eventual, aplicarea unei sancţiuni complementare, subiecţii care încalcă acele norme. Prin acest mecanism se încorporează întreaga legislaţie în materie de asigurări în dreptul contravenţional, indiferent de existenţa unor elemente, precum pericolul social abstract al fiecărei fapte ilicite, valoarea protejată etc. Mai mult, norma criticată incriminează drept faptă contravenţională şi încălcarea reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea Legii nr. 237/2015. 9. În acest context, învederează că indicarea expresă şi explicită a comportamentului interzis, prin dispozitivul normei, este o necesitate şi o garanţie a exercitării efective a dreptului la apărare şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Chiar dacă este acceptabil ca norma de incriminare a unei contravenţii să prezinte un anumit grad de generalitate pentru a asigura o protecţie efectivă valorii protejate raportat la diversitatea modalităţilor faptice prin care s-ar putea aduce atingere respectivei valori, acest principiu nu poate susţine caracterul conform cu norma constituţională şi europeană al efectului de înglobare a întregii reglementări cuprinse în actele indicate în dreptul contravenţional, efect produs de norma criticată în speţă. Prin instituirea acestei modalităţi generice de sancţionare, neadecvată la fiecare valoare protejată de normă sau la o anumită categorie de norme şi, implicit, la pericolul social abstract al fiecărei încălcări a normei de conduită, textul criticat prezintă un evident caracter neclar pentru destinatar, fiind arbitrar şi contrar art. 21 din Constituţie. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de autoarea excepţiei din perspectiva lipsei de previzibilitate a textului de lege criticat, a caracterului incomplet, imprecis şi neclar al acestuia. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015, potrivit cărora "Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea de către societăţi şi de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice a actelor delegate, standardelor tehnice de reglementare şi a celor de aplicare emise de Comisia Europeană, precum şi a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi;" 15. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile de lege criticate au fost modificate prin art. VI pct. 13 din Legea nr. 158/2020 pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/2.402 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 şi (UE) nr. 648/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 29 iulie 2020, fiind considerate contravenţii "a) nerespectarea de către societăţi şi de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice a prevederilor prezentei legi, actelor sau regulamentelor delegate, standardelor tehnice de reglementare şi a celor de aplicare, actelor de punere în aplicare şi a altor acte emise de Comisia Europeană sau de Consiliul şi Parlamentul European, cu aplicabilitate directă în statele membre, precum şi a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi;", reglementare care păstrează soluţia juridică de principiu, vizată de autoarea excepţiei. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este competentă şi urmează să se pronunţe asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, acestea continuând să îşi producă efectele în cauza concretă dedusă judecăţii. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea normei juridice şi celor ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 237/2015, necesitatea elaborării unei noi legi privind autorizarea şi supravegherea societăţilor de asigurare şi/sau reasigurare rezultă din publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Directivei 2014/51/UE (Directiva Omnibus II), care definitivează cadrul legislaţiei primare europene privind noul regim de solvabilitate început prin Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Directiva Solvabilitate II). Aşa fiind, Legea nr. 237/2015 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, când s-au transpus în legislaţia naţională reglementările europene din domeniul financiar, ceea ce a condus la îmbunătăţirea capacităţii instituţionale şi schimbarea filosofiei de supraveghere, prin înlocuirea supravegherii de tip "conformitate" cu cea bazată pe "evaluarea riscurilor". Curtea menţionează, de asemenea, că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 se reglementează înfiinţarea, obiectivele, atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (A.S.F.). 18. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, A.S.F. exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea în sau din România, astfel încât să asigure promovarea stabilităţii activităţii de asigurare şi apărarea drepturilor asiguraţilor [art. 5 lit. b)]. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, supravegherea exercitată de A.S.F. se realizează prin: acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condiţiile legii, de autorizaţii, aprobări, avize, atestate, derogări; emiterea de reglementări; realizarea controlului asupra entităţilor şi operaţiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă, pe baza raportărilor primite şi prin verificări la faţa locului; dispunerea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni. În exercitarea atribuţiilor şi prerogativelor legale, A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor, participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe şi are ca obiective, printre altele, asigurarea stabilităţii, competitivităţii şi bunei funcţionări a pieţelor de instrumente financiare; promovarea încrederii în aceste pieţe şi în investiţiile în instrumente financiare, precum şi asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; promovarea stabilităţii activităţii de asigurare şi apărarea drepturilor asiguraţilor. 19. Cu privire la susţinerile privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, autoarea excepţiei arată că art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 incriminează drept fapte contravenţionale şi încălcarea reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea Legii nr. 237/2015, context în care susţine că acest text de lege acordă A.S.F. atât dreptul să stabilească ce fapte constituie contravenţii, cât şi să aplice sancţiuni, cu încălcarea art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care limitează subiecţii de drept care pot stabili ce fapte constituie contravenţii, prevăzând că "Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.", A.S.F. nefăcând parte din niciuna dintre categoriile care au competenţa de a stabili ce fapte constituie contravenţii. 20. În acest context, Curtea subliniază că activitatea de control a A.S.F. este reglementată de art. 21^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, prin care se prevede că încălcarea legislaţiei care reglementează activitatea entităţilor reglementate şi/sau supravegheate de A.S.F., precum şi a reglementărilor şi a actelor individuale emise în aplicarea acestora se constată de A.S.F, ca urmare a exercitării de către direcţiile de specialitate a unui control permanent, periodic sau inopinat. Efectuarea controlului periodic se hotărăşte de către Consiliul A.S.F., iar efectuarea controlului inopinat se hotărăşte de către preşedintele A.S.F., care poate declanşa controlul din oficiu sau la solicitarea oricăruia dintre cei 3 vicepreşedinţi, cu informarea prealabilă a preşedintelui. Consiliul A.S.F. poate aplica sancţiuni potrivit legislaţiei speciale în domeniu şi/sau poate dispune măsuri în scopul prevenirii sau remedierii oricăror situaţii de nerespectare a dispoziţiilor legale constatate cu prilejul efectuării controlului. 21. De asemenea, prin Regulamentul nr. 11 din 15 decembrie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1070 din 30 decembrie 2016, emis de către A.S.F., aplicabil speţei (ulterior abrogat prin Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 4 din 27 ianuarie 2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 1 februarie 2021), au fost stabilite cadrul de desfăşurare a activităţii de control periodic şi inopinat de către A.S.F., precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în activitatea de control. Astfel, prin art. 1 alin. (2) din Regulament se prevede că, în conformitate cu prevederile art. 21^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, structurile de specialitate din cadrul A.S.F. desfăşoară activităţi de control periodic şi inopinat în vederea exercitării rolului activ al A.S.F., atât în direcţia constatării modului de aplicare a reglementărilor legale în vigoare de către entităţile reglementate şi/sau supravegheate de către A.S.F., cât şi a gestionării corespunzătoare a riscurilor incidente activităţii acestora. 22. Raportat la criticile formulate în speţă, Curtea reţine că, prin art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015, apreciat de autoarea excepţiei ca fiind lipsit de previzibilitate şi claritate, se sancţionează nerespectarea dispoziţiilor actelor delegate, a standardelor tehnice de reglementare şi a celor de aplicare emise de Comisia Europeană, precum şi a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea Legii nr. 237/2015 de către societăţile de asigurare, persoanele care fac parte din conducerea acestora, persoanele care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul societăţilor - altfel spus, de către cei cărora le incumbă obligaţia de a cunoaşte şi respecta dispoziţiile tuturor actelor normative cu impact asupra activităţii desfăşurate. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 163 alin. (18) din Legea nr. 237/2015, constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 163 alin. (1) din aceeaşi lege se face de către persoanele cu atribuţii privind supravegherea şi controlul din cadrul A.S.F., iar aplicarea sancţiunilor contravenţionale se realizează de către Consiliul A.S.F. De asemenea, potrivit art. 29 din Regulamentul nr. 11/2016, antereferit, nerespectarea de către entităţile controlate şi persoanele vizate supuse activităţii de control a prevederilor regulamentului se sancţionează de către A.S.F. în conformitate cu prevederile legislaţiei sectoriale în vigoare, iar dispunerea sancţiunilor şi/sau a măsurilor se face în baza hotărârii Consiliului A.S.F., prin decizie semnată de preşedintele A.S.F., şi se comunică entităţii/persoanei sancţionate. 23. Având în vedere specificul materiei analizate, Curtea subliniază că legiuitorul a derogat de la legea privind regimul general al contravenţiilor, reprezentată de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, iar prin art. 163 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 237/2015 a prevăzut că "Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) de către societăţi sau de către sucursalele societăţilor din state terţe se sancţionează, după caz, cu: (...) b) amendă de la 10.000 lei la 5.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare." 24. De asemenea, la alin. (5) al art. 163, legiuitorul a prevăzut că pe lângă sancţiunile contravenţionale principale, în funcţie de natura şi gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica conducerii societăţilor sau persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora una sau ambele dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare, şi anume retragerea aprobării acordate de A.S.F.; interzicerea dreptului de a ocupa funcţii care necesită aprobarea A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între unu şi 5 ani de la comunicarea deciziei de sancţionare sau la o altă dată menţionată în mod expres în aceasta. 25. Potrivit art. 163 alin. (5^1) din Legea nr. 237/2015, în cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art. 163 alin. (12) din acelaşi act normativ, se stipulează că deciziile de sancţionare emise de A.S.F. cuprind motivele de fapt şi de drept, menţiunea că persoanele şi entităţile sancţionate au dreptul de contestare conform art. 165, termenul în care se poate depune contestaţia, instanţa căreia i se poate adresa şi sunt comunicate persoanelor şi entităţilor respective. Astfel, potrivit art. 165 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 237/2015, actele adoptate de A.S.F. cu privire la persoanele fizice şi juridice pot fi contestate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Contestaţia adresată Curţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsurile dispuse de A.S.F. 26. Curtea reţine că, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 237/2015, A.S.F. adoptă măsuri preventive şi corective, de natură administrativă sau financiară, ori alte măsuri prevăzute de prevederile legale aplicate societăţilor şi conducerii acestora, în vederea asigurării respectării de către acestea a prevederilor legale, atât din România, cât şi din statele membre în care activează, iar în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, A.S.F. este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. 27. Din perspectiva celor mai sus reţinute, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva pretinsei încălcări a art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în jurisprudenţa sa privind principiul respectării legilor, în componenta referitoare la calitatea actelor normative, spre exemplu fiind Decizia nr. 549 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 23 februarie 2024, paragraful 28, Curtea Constituţională a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 28. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Cu privire la sfera de cuprindere a unor situaţii ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, datorită principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). 29. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 705 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 19 februarie 2024, paragraful 15, Curtea a reţinut că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte criteriile de calitate a legii. Referitor la aceste cerinţe, în Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita, iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În acest context, este şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. 30. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, din examinarea dispoziţiilor art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 corelate cu legislaţia specială din domeniul analizat, Curtea constată că reglementarea criticată îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse prin normele constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea normei juridice. 31. Cât priveşte invocarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine că acesta nu este incident în speţă, întrucât textul de lege criticat nu vizează norme de procedură, ci conţine norme de drept material, substanţial, fără a avea implicaţii la nivel procesual. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihaela Cojocaru în Dosarul nr. 4.201/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
