Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 666 din 18 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si h) si art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, precum si a dispozitiilor Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 398 din 16 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, precum şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicatã de Rãzvan Octavian Mihãilã în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte art. 2 lit. a) şi h) şi <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 , invocând sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi ca inadmisibilã în ceea ce priveşte <>Legea nr. 506/2004 , arãtând cã în privinţa acesteia autorul excepţiei nu a motivat critica formulatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.370/63/2009, Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, precum şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicatã de Rãzvan Octavian Mihãilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 2 lit. a) şi h) din Legea nr. 682/2002 sunt neconstituţionale, deoarece "asigurã protecţie numai persoanelor ce testeazã ca martori în cazurile unor infracţiuni grave sau cu prejudicii diferite, fãrã ca acest aspect sã fie relevant din punctul de vedere al martorului, legea neinstituind criterii de protecţie a martorului în raport de gradul de pericol concret la care acesta este supus, de împrejurãrile şi circumstanţele concrete ale faptei, fãptuitorului, antecedentele acestuia, ameninţãrile sau indiciilor care sã creeze suspiciunea cã viaţa, sãnãtatea, integritatea corporalã şi intimitatea persoanei ar fi în pericol, şi nu în raport de infracţiunea faţã de care înţelege sã depunã mãrturie". Se apreciazã cã "scopul pe care l-a urmãrit legiuitorul atunci când a legiferat protecţia martorului a fost acela de acordare a unei protecţii reale şi eficiente a martorului în toate situaţiile în care acesta ar putea avea de suferit în urma ajutãrii organelor statului la prinderea şi pedepsirea infractorilor, fãrã ca vreuna din valorile ocrotite de Constituţia României sã fie puse în pericol". Or, "într-o atare situaţie, limitarea nefireascã, forţatã, a limitelor de aplicare a <>Legii nr. 682/2002 prin conţinutul prevederilor art. 2 lit. a) şi lit. h) duce la o ineficientizare a legii, ce aduce atingere valorilor constituţionale". Cu privire la art. 19 din acelaşi act normativ, se susţine cã este discriminatoriu, deoarece, deşi în timpul cercetãrii judecãtoreşti autorul excepţiei a furnizat informaţii esenţiale organelor de urmãrire penalã, dobândind calitatea de martor protejat, acesta nu beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei, în condiţiile <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 , întrucât fapta de tâlhãrie pentru care a fost cercetat nu face parte dintre infracţiunile grave la care se referã <>art. 2 din Legea nr. 682/2002 . Excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 506/2004 nu a fost motivatã.
Tribunalul Dolj - Secţia minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. a) şi h) din Legea nr. 682/2002 este neîntemeiatã, arãtând cã acestea nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Cu privire la <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 , se susţine cã este neconstituţional în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "acordã beneficiul reducerii pedepsei numai martorilor care sunt cercetaţi pentru infracţiuni grave, nu şi celorlalţi care, deşi nu sunt cercetaţi pentru infracţiuni grave, totuşi denunţã şi/sau faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârşit infracţiuni grave. Se creeazã în acest fel douã categorii de persoane care primesc statutul de martor protejat, una care beneficiazã de reducerea pedepsei, deşi este cercetatã pentru o infracţiune gravã, iar alta care nu are acest beneficiu, doar pentru simplul fapt cã este cercetatã pentru o infracţiune minorã, deşi ambele categorii de persoane aduc aceeaşi contribuţie la înfãptuirea scopului pentru care a fost adoptatã legea privind protecţia martorilor". Se mai aratã cã "norma criticatã încalcã principiul egalitãţii între cetãţeni în faţa legii, întrucât situaţia unor inculpaţi-martori, care din start coopereazã cu organele judiciare sau, cel mai târziu pe parcursul soluţionãrii procesului în faţa instanţei judecãtoreşti, trebuie sã fie aceeaşi, indiferent de gravitatea faptei pentru care ei sunt cercetaţi". Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 506/2004 , se aratã cã nu a fost motivatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) şi h) şi <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2 lit. a) şi h): "În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au urmãtorul înţeles:
a) martorul este persoana care se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedurã penalã, şi prin declaraţiile sale furnizeazã informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevãrului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin sãvârşirea unor astfel de infracţiuni;
2. fãrã a avea o calitate procesualã în cauzã, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevãrului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin sãvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în aceastã categorie este inclusã şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altã cauzã;
3. se aflã în cursul executãrii unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizeazã, contribuie la aflarea adevãrului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin sãvârşirea unor astfel de infracţiuni; [...]
h) infracţiunea gravã este infracţiunea care face parte din una dintre urmãtoarele categorii: infracţiunile contra pãcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spãlarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altã infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cãrei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare; [...]";
- Art. 19: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravã, iar înaintea sau în timpul urmãririi penale ori al judecãţii denunţã sau faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârşit astfel de infracţiuni beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege."
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, de asemenea, dispoziţiile <>Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind liberul acces la justiţie, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 alin. (1) privind libertatea individualã şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 2 lit. a) şi h) din Legea nr. 682/2002 , referitoare la definirea calitãţii de martor şi stabilirea "infracţiunilor grave", care atrag incidenţa normelor speciale reglementate de acelaşi act normativ, nu încalcã sub niciun aspect prevederile constituţionale invocate, definirea termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul unei legi fiind atributul legiuitorului.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 , acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederile constituţionale ce consacrã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil şi faţã de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 809 din 9 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, şi <>Decizia nr. 1.156 din 6 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 10 decembrie 2008, prin care Curtea a statuat cã nu se poate primi critica privind încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevãzutã de textul de lege atacat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 , adicã persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedurã penalã, inculpaţilor într-o altã cauzã ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesualã. Dupã cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, şi anume acela de a fi comis o infracţiune gravã şi care, pânã în momentul condamnãrii, denunţã ori faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane. Curtea a mai reţinut, cu acelaşi prilej, cã "principiul egalitãţii în drepturi nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevãrului în anumite cauze este expresia fireascã a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat. Aceasta constituie o mãsurã de politicã penalã determinatã de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizatã, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de cãtre stat a unui sistem de mãsuri în vederea asigurãrii protecţiei martorilor şi nu este de naturã sã aducã atingere principului egalitãţii în drepturi". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, întrucât nu a fost motivatã, astfel cum prevãd, imperativ, dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora sesizãrile adresate Curţii "trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi h) şi <>art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicatã de Rãzvan Octavian Mihãilã în Dosarul nr. 7.370/63/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
