Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) şi ale art. 6 alin. (2^1), (2^2) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Fomco Solar Systems" - S.R.L. din comuna Cristeşti, judeţul Mureş în Dosarul nr. 394/43/2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.298D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită, în principal, conexarea Dosarului nr. 1.298D/2016 la Dosarul nr. 822D/2016, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere lipsa de apărare. În subsidiar solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost motivată prin notele scrise aflate la dosarul cauzei. 4. Având cuvântul asupra cererii de conexare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, deoarece dosarele nr. 1.298D/2016 şi nr. 822D/2016 se află în stadii diferite de soluţionare, acesta din urmă fiind în faza procedurală a redactării raportului. Cu privire la cererea de acordare a unui nou termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, având în vedere că, de la data comunicării citaţiei şi până în prezent, autorul acesteia a avut suficient timp pentru a-şi angaja un avocat. 5. Curtea, deliberând, respinge cererile de conexare şi de acordare a unui nou termen de judecată. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 1 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 394/43/2015, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) şi ale art. 6 alin. (2^1), (2^2) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Fomco Solar Systems" - S.R.L. din comuna Cristeşti, judeţul Mureş, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, având în vedere lipsa de previzibilitate a acestora. Astfel, referitor la prevederile art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) din Legea nr. 220/2008 se susţine că, înainte de modificarea, respectiv completarea acestor norme prin Legea nr. 23/2014, legiuitorul a instituit cu caracter stabil cotele anuale obligatorii pe o perioadă de până în anul 2020, ceea ce conferea previzibilitate şi securitate juridică pentru persoanele care doreau să investească în producerea energiei electrice din surse regenerabile de energie, deoarece se putea prevedea o creştere a procentului; prin urmare, reieşea din aceasta o rentabilitate a acestei activităţi. Însă, modificările aduse prin textele de lege criticate au păstrat cotele stabilite de lege doar pentru anii care au trecut deja (până în anul 2013), respectiv au transformat această cotă într-un parametru care poate fi modificat în mod imprevizibil, pe fiecare an, de către o autoritate publică. 9. Referitor la prevederile art. 6 alin. (2^1) şi (2^2) din Legea nr. 220/2008, autorul excepţiei susţine că amânarea tranzacţionării unui număr de certificate verzi se face pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de recuperare a tranzacţionării doar în şase ani, în vreme ce normele iniţial adoptate de către legiuitor prevedeau o piaţă în continuă tranzacţionare a certificatelor verzi obţinute, în funcţie de cantitatea de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie. Modificările aduse, în mod cert, perturbă tranzacţionarea în condiţii normale de concurenţă şi modifică parametrii de cerere şi ofertă pe piaţa certificatelor verzi, aspect ce nu putea fi prevăzut şi care face ca modul de valorificare a certificatelor verzi să nu fie previzibil pentru producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie. 10. Referitor la art. 6 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, autoarea excepţiei susţine că perioada de valabilitate a certificatelor verzi a fost redusă prin această normă, de la 16 luni la 12 luni, restrângând posibilitatea de tranzacţionare a producătorilor. Normele privind amânarea certificatelor verzi şi cele prin care s-a redus perioada de valabilitate a certificatelor verzi au ca efect blocarea tranzacţiilor pe piaţa certificatelor verzi şi, prin aceasta (perioada de valabilitate expirând fără a se putea tranzacţiona), determină încălcarea însăşi a dreptului de proprietate pe care îl au producătorii asupra acestor titluri de valoare. Având în vedere faptul că pentru a porni o astfel de activitate de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie este nevoie de resurse materiale substanţiale, de autorizaţii a căror documentaţie este complexă şi de un timp relativ lung până la faza de funcţionare efectivă, apreciază că normele de lege criticate încalcă exigenţele de previzibilitate a legii. Lipsa de previzibilitate a acestor norme se desprinde şi din faptul că acestea sunt norme care modifică părţi esenţiale ale unui sistem construit a funcţiona cu scopul de a determina producerea unei cantităţi mai mari de energie electrică din surse regenerabile de energie. Exista un plan de lungă durată cu cotele stabilite în mod crescător până în anul 2020, respectiv un sistem complex ce presupunea funcţionarea şi menţinerea în balanţă a două pieţe paralele - cea de energie electrică, respectiv cea de certificate verzi -, plan care, odată cu adoptarea acestor prevederi, şi-a pierdut orice urmă de previzibilitate. Stabilirea cotelor este lăsată la latitudinea autorităţilor publice (deschizându-se posibilitatea arbitrariului), iar tranzacţionarea unei părţi a certificatelor verzi (a căror valabilitate a fost redusă) a fost amânată cel puţin trei ani. Tranzacţiile funcţionau într-un ritm firesc pe baza regulilor cererii si ofertei, dar la momentul la care se va permite tranzacţionarea certificatelor verzi amânate, valabilitatea acestora fiind foarte mică, se preconizează crearea unei suprasaturaţii de oferte pe piaţă, iar modul de funcţionare a pieţei (în cazul în care până la acel moment se vor mai putea menţine producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie) nu permite o previzibilitate în ceea ce priveşte consecinţele ce pot decurge dintr-o conduită determinată. 11. Curtea de Apel Târgu Mureş apreciază că prevederile art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2), art. 6 alin. (2^1) şi (2^2), respectiv art. 6 alin. (9) din Legea nr. 220/2008 sunt constituţionale, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Constituţie, Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE şi Decizia Comisiei Europene privind Ajutorul de stat SA 33134/2011/N - România Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că dispoziţiile art. 23 din Constituţie se referă la libertatea individuală, şi prin urmare, nu sunt incidente în cauză. Raportat la critica privind lipsa de claritate şi previzibilitate a prevederilor art. 4 alin. (4^1) şi art. 4 alin. (4^2) din Legea nr. 220/2008 menţionează că stabilirea anuală a nivelului cotei de energie electrică, în funcţie de exigenţele sistemului energetic, nu poate conduce la o lipsă de claritate şi previzibilitate a normelor criticate. De asemenea, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 220/2008 prevede procentele cotelor de energie electrică pe anii 2010-2013. Prin urmare, textul este clar şi previzibil. Cu privire la art. 6 alin. (2^2), respectiv art. 6 alin. (9) din Legea nr. 220/2008, precizează că măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu afectează substanţa dreptului de proprietate privată. Referitor la critica în sensul că amânarea tranzacţionării certificatelor verzi pentru intervalul 2013-2017 face imprevizibil modul de valorificare a certificatelor verzi pentru producătorii de energie din surse regenerabile apreciază că acest aspect ridică o problemă de aplicare a legii şi nu de claritate şi previzibilitate. Astfel, analizând prevederile art. 6 alin. (2^1) şi art. 6 alin. (9) din lege, constată că acestea se referă, pe de o parte, la perioada de valabilitate a unui certificat verde, iar, pe de altă parte, la reglementarea unui interval limitat (2013-2017), în care, pentru anumite categorii de producători de energie regenerabilă, se amâna tranzacţionarea certificatelor verzi. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) şi ale art. 6 alin. (2^1), (2^2) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, modificată şi completată prin Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2): "(4) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2010-2013 sunt următoarele: 2010 - 8,3%; 2011 - 10%; 2012 - 12%; 2013 - 14%. (4^1) Începând cu anul 2014, ANRE monitorizează anual cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi, în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, estimează, publică pe site-ul propriu şi informează Guvernul până la data de 30 iunie a anului curent asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor. (4^2) Pentru perioada 2015-2020, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către ANRE."; - Art. 6 alin. (2^1), (2^2) şi (9): "(2^1) În perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017 se amână temporar tranzacţionarea unui număr de certificate verzi din cele prevăzute la alin. (2), pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din surse regenerabile, acreditaţi de ANRE până la data de 31 decembrie 2013, după cum urmează: a) un certificat verde pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW; b) un certificat verde pentru centralele electrice eoliene; c) două certificate verzi pentru centralele electrice solare. (2^2) Recuperarea certificatelor verzi amânate conform prevederilor alin. (2^1) se va face începând cu 1 aprilie 2017 pentru centralele prevăzute la alin. (2^1) lit. a) şi c), respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru centralele prevăzute la alin. (2^1) lit. b), eşalonat cel mult până la data de 30 decembrie 2020. (...) (9) Certificatele verzi emise de operatorul de transport şi sistem au o durată de valabilitate de 12 luni." 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, din motivarea excepţiei, Curtea reţine şi invocarea încălcării art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi a art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 108 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 10 mai 2016, instanţa de contencios constituţional a analizat critici de neconstituţionalitate similare, formulate cu prilejul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) din Legea nr. 220/2008. 18. Cu acel prilej, analizând cadrul normativ la nivel naţional şi european privind certificatele verzi, Curtea a reţinut că, în scopul stimulării creşterii producţiei de energie regenerabilă şi atingerii obiectivului impus la nivelul Uniunii Europene de creştere cu 20% până în 2020 a resurselor regenerabile de energie, prin Legea nr. 220/2008 s-au adoptat unele dispoziţii de natură să asigure investitorilor români şi străini un sprijin pentru promovarea activităţilor economice în acest domeniu. Între facilităţile acordate potrivit legii se regăseşte acordarea cu titlu gratuit de certificate verzi, care, în urma valorificării pe piaţa centralizată sau pe piaţa bilaterală, are scopul de a asigura obţinerea unor venituri suplimentare producătorilor de energie din surse regenerabile. 19. Curtea a reţinut că adoptarea acestei legi nu echivalează cu încheierea unui contract între statul român şi potenţialii investitori români sau străini şi nici nu garantează în favoarea acestora un drept de proprietate asupra unei anumite valori a certificatelor verzi atribuite, ci doar creează cadrul legislativ care, ţinând seama de imperativele dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, să le ofere investitorilor un climat atrăgător de afaceri. Legea nr. 23/2014 nu aduce nicio modificare sub aspectul modalităţii de implementare a sistemului de promovare care păstrează în continuare cele două componente: sistemul de cote obligatorii şi tranzacţionarea certificatelor verzi. Actuala reglementare modifică modalitatea de stabilire a cotelor anuale obligatorii. Dacă vechea reglementare prevedea în chiar conţinutul său cuantumul cotei, actuala reglementare stabileşte că acesta poate varia în funcţie de anumite criterii, instituind un mecanism suficient de elastic care să permită o adaptare dinamică la condiţiile existente pe piaţă. Modificarea a fost justificată în Expunerea de motive ce însoţeşte legea, unde s-a arătat că efectul de creştere necontrolată a preţurilor la consumatorii finali de energie electrică, premisele depăşirii capacităţilor de racordare şi de echilibrare a sistemului energetic naţional, impactul negativ asupra competitivităţii sectorului industrial, precum şi creşterile de preţuri la energie ca efect al liberalizării pieţei impun luarea de măsuri pentru menţinerea predictibilităţii cadrului legislativ privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. În lipsa unei intervenţii a legiuitorului este afectată siguranţa în funcţionare a sistemului energetic naţional şi se depăşeşte bugetul anual estimat la implementarea schemei de sprijin. În acelaşi document se apreciază că legislaţia de promovare iniţială a fost defectuoasă, deoarece nu a prevăzut mecanisme suficient de elastice pentru adaptarea dinamică, nu a prevăzut limitarea unor efecte negative asupra economiei globale şi a constituit premisele unor speculaţii investiţionale. 20. Măsurile privind limitarea subvenţiilor acordate pentru energiile regenerabile au ca scop creşterea pragului de suportabilitate a consumatorilor finali (casnici sau industriali), ţinând seama de impactul puternic pe care îl are liberalizarea pieţei energiei electrice, impact care poate determina consecinţe economice şi sociale negative ireversibile. 21. Pe de altă parte, măsurile reglementate diminuează şi clivajul creat sub aspectul politicii de concurenţă loială între producătorii de energie electrică din surse regenerabile şi cei de energie electrică din alte surse (combustibil fosil), care sunt nevoiţi să facă eforturi mari de investiţii pentru retehnologizarea capacităţilor proprii în vederea alinierii la cerinţele şi standardele de mediu promovate la nivelul Uniunii Europene. 22. Astfel, Curtea a reţinut că Legea nr. 23/2014 introduce obligaţia A.N.R.E. de a reglementa, cu aprobarea Guvernului, prin cote anuale, cantitatea de energie electrică din surse regenerabile care se va prelua în Sistemul Electroenergetic Naţional, cu beneficiul sistemului de promovare prin certificate verzi, pe baza unor contracte încheiate cu producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Tranzacţionarea certificatelor verzi se realizează, în continuare, pe piaţa de certificate verzi, care este o piaţă concurenţială, separată de piaţa de energie electrică. Deşi legea stabileşte un preţ minim al certificatului verde, Curtea a constatat că nici vechea reglementare nu garanta şi nici actuala schemă de sprijin nu garantează un venit minim pentru beneficiarii săi. Aşa fiind, Curtea a constatat că, prin aplicarea schemei de sprijin, în patrimoniul beneficiarilor nu s-a născut un drept de proprietate privată asupra unui venit minim (bun), ci, aşa cum s-a arătat în prealabil, legea acordă o facilitate investitorilor, sub forma unor venituri suplimentare celor realizate din vânzarea energiei produse, de natură să compenseze costurile generate de investiţiile efectuate pentru implementarea tehnologiilor necesare producerii de energie electrică din surse regenerabile. 23. Împrejurarea că, în urma activităţii de monitorizare, autorităţile române au constatat că schema de sprijin prevăzută de lege a generat o supracompensare (a fost depăşită rata internă de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), a îndreptăţit intervenţia legiuitorului în adoptarea unei reglementări care să preîntâmpine transformarea ajutorului iniţial într-un avantaj competitiv necuvenit. Dispoziţiile legale criticate nu prevăd eliminarea facilităţilor acordate investitorilor, ci doar reglementarea obligaţiei Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, cotă anuală comunicată de A.N.R.E. Potrivit noilor norme, cota anuală nu este fixă, prestabilită, ci variază de la an la an, fiind calculată în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, pe baza unor criterii economice clare şi previzibile, adaptate pieţei astfel reglementate. 24. Curtea a reţinut drept o certitudine faptul că numărul de certificate verzi necesare pe piaţă într-un anumit an este direct proporţional cu nivelul cotei anuale obligatorii, astfel că orice modificare a acesteia produce un efect asupra numărului de certificate verzi ce vor putea fi valorificate de beneficiarii acestora, respectiv de producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Însă, în măsura în care autorităţile cu competenţe de monitorizare în domeniu au constatat o supracompensare a acestor costuri, coroborată cu dezvoltarea susţinută a capacităţilor instalate, pe de o parte, şi cu problemele de suportabilitate a preţului energiei din partea consumatorilor finali, pe de altă parte, opţiunea legiuitorului român de a adapta schema de sprijin la noile realităţi sociale şi economice sub aspectul reevaluării cuantumului cotei anuale obligatorii de energie electrică apare ca fiind nu doar justificată, ci şi necesară şi oportună. O atare modificare nu produce însă nicio consecinţă asupra valabilităţii certificatelor verzi deja emise, valorificarea acestora urmând a se realiza în concordanţă cu dispoziţiile legii. 25. În susţinerea argumentelor de respingere a criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea a reţinut ca precedent jurisprudenţial Decizia sa nr. 130 din 1 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 8 mai 2003, potrivit căreia "Faptul că dispoziţiile criticate prevăd încetarea aplicabilităţii acestor facilităţi nu poate avea, în consecinţă, semnificaţia rezilierii unui contract şi, cu atât mai puţin, al încălcării dreptului de proprietate ori a drepturilor de creanţă ale investitorilor, ci modificarea cadrului legislativ în raport cu conjunctura economică. Măsura nu este de natură să prejudicieze investitorii străini, aceştia aflându-se, în continuare, în situaţia de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile obişnuite ale economiei de piaţă, fără facilităţile care constituiau discriminări pozitive în raport cu ceilalţi participanţi la circuitul economic." 26. Pentru toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile legale nu afectează dreptul de proprietate al beneficiarilor schemei de sprijin, sistemul de promovare urmând a fi aplicabil, sub aspectul cuantumului cotei anuale obligatorii stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea A.N.R.E., doar pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr. 23/2014. 27. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a statuat că normele legale criticate respectă condiţiile de calitate inerente unui text legal, conţinutul lor fiind suficient de clar, precis şi previzibil, astfel încât se pot determina neechivoc drepturile şi obligaţiile destinatarilor legii. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia Deciziei nr. 108 din 25 februarie 2016, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Distinct de cele reţinute, Curtea observă că susţinerile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei, în prezenta cauză, se întemeiază pe o premisă greşită referitoare la existenţa unei echivalenţe semantice între noţiunea de previzibilitate a normei juridice şi cea de previzibilitate a pieţei certificatelor verzi. 30. Sub acest aspect, referitor la noţiunea de previzibilitate a normelor juridice, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea reţine că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. 31. Curtea observă că, din cuprinsul prevederilor art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) din Legea nr. 220/2008, reiese că stabilirea nivelului cotei de energie electrică se face, anual, prin hotărâre a Guvernului, ca urmare a unor analize a A.N.R.E, iar stabilirea anuală a nivelului cotei de energie electrică, în funcţie de exigenţele sistemului energetic, nu are semnificaţia lipsei de claritate şi previzibilitate a normelor legale criticate. 32. Referitor la prevederile art. 6 alin. (2^1), (2^2) şi (9) din Legea nr. 220/2008, Curtea mai reţine că acestea instituie reguli privind amânarea temporară a tranzacţionării unui număr de certificate verzi, în perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017, recuperarea certificatelor verzi amânate şi stabilesc perioada de valabilitate de 12 luni a certificatului verde emis de operatorul de transport şi sistem, fără a încălca dreptul de proprietate privată. Astfel cum rezultă din Expunerea de motive la Legea nr. 23/2014, prin amânarea, şi nu anularea, certificatelor verzi şi posibilitatea recuperării acestor sume în concordanţă cu un grafic de reeşalonare care să păstreze capacitatea de plată se evită blocarea mecanismului de susţinere a energiilor regenerabile şi a investiţiilor în sectorul energetic. Asemenea reguli se circumscriu scopului actual al legii vizând crearea unui mecanism de măsuri adecvate, "suficient de elastice pentru adaptarea dinamică", care să limiteze sprijinul financiar acordat pentru promovarea energiilor regenerabile, aspect însă care rămâne în marja de apreciere a statului, chemat să identifice cele mai bune soluţii şi obligat să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic şi aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene, astfel cum prevede art. 135 din Constituţie. 33. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie potrivit cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată", Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Fomco Solar Systems" - S.R.L. din comuna Cristeşti, judeţul Mureş în Dosarul nr. 394/43/2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 4 alin. (4), (4^1) şi (4^2) şi ale art. 6 alin. (2^1), (2^2) şi (9) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof.univ.dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
