Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Margareta Laura Popescu în Dosarul nr. 5.586/117/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 443D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă Laurenţiu Popescu, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, cu procură specială. Lipseşte partea Casa Naţională de Pensii Publice - Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că nerestituirea sumelor plătite cu titlu de asigurări sociale nu este justificată în cazul persoanelor care se mută definitiv într-un stat unde nu pot valorifica stagiul de cotizare realizat în România. De asemenea, susţine că persoanele aflate în această situaţie sunt discriminate în raport cu cele care au posibilitatea valorificării stagiului de cotizare. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate restrâng libertatea persoanei de a se stabili într-o altă ţară. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că tratamentul juridic diferit este justificat de situaţiile diferite în care se găsesc categoriile de persoane comparate de autorul excepţiei. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.586/117/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Margareta Laura Popescu, cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.263 din 3 aprilie 2015, pronunţate de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 5.586/117/2014, având ca obiect asigurări sociale. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că în cazul rezilierii contractului de asigurare socială, contribuţiile de asigurare achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului la pensie, sunt contrare prevederilor art. 16 şi art. 53 din Constituţie. În acest sens, arată că, în cazul mutării definitive într-o ţară în care stagiul de cotizare realizat în România nu poate fi valorificat, întrucât nu există o convenţie bilaterală între cele două state în acest sens, devine imposibilă realizarea obiectului contractului de asigurare socială încheiat. Ca urmare, nu mai poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă în România, iar sumele de bani pe care le-a achitat cu titlu de contribuţii sociale constituie o pierdere materială. Dacă nerestituirea contribuţiilor de asigurări sociale este justificată în cazul persoanelor care pot valorifica ulterior stagiul de cotizare realizat la stabilirea dreptului la pensie, nu aceeaşi concluzie se poate desprinde şi în situaţia în care stagiul de cotizare nu mai poate fi valorificat. Astfel, se face o diferenţă de tratament între cetăţenii români care au rezidenţa definitivă pe teritoriul României, pe de o parte, şi cetăţenii români care, înainte de împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare sau înainte de a-şi realiza stagiul minim de cotizare, părăsesc definitiv teritoriul României, stabilindu-se într-un stat care nu are convenţie de reciprocitate cu România privind recunoaşterea drepturilor dobândite prin contribuţiile la asigurările sociale din statul de origine, pe de altă parte. 7. Totodată, autorul excepţiei susţine că sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la condiţiile restrângerii unor drepturi sau libertăţi. Astfel, susţine că îi este încălcat atât dreptul de a-şi retrage suma de bani reprezentând contribuţia de asigurări sociale, nemaiputând beneficia pe viitor de aceasta, cât şi dreptul de a se stabili definitiv într-o altă ţară. 8. Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă consideră că nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii de tratament, dat fiind caracterul aleatoriu al contractului de asigurare. Faptul că persoana asigurată va beneficia sau nu în final de dreptul la pensie este un risc pe care şi l-a asumat aceasta în momentul contractului, dreptul nefiind unul ce derivă în mod imuabil din contractul încheiat. Pe de altă parte, chiar dacă persoana asigurată se mută într-un stat ce nu are convenţie de recunoaştere reciprocă cu România, nimic nu o împiedică să aibă în continuare un contract de asigurare încheiat în România, pentru a beneficia de drepturile ce îi revin potrivit legislaţiei române. Instanţa de judecată apreciază că nu se poate vorbi nici de restrângerea unui drept, atâta vreme cât încheierea unui contract implică un risc prin însăşi natura sa aleatorie. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că un contract de asigurări sociale are un caracter aleatoriu, persoana care îl încheie asumându-şi de la început riscul de a nu beneficia la final de pensie, din diferite motive, chiar şi în situaţia în care îşi păstrează reşedinţa pe teritoriul României. Aşadar, chiar şi în această ultimă ipoteză, în situaţia în care persoana nu contribuie pe durata stagiului minim de cotizare, nu va beneficia de pensie şi nici nu va avea dreptul să primească contravaloarea contribuţiei plătite până la momentul respectiv. 11. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât se aplică tuturor persoanelor fizice care au încheiat un contract de asigurare socială şi solicită rezilierea acestuia, fără discriminări pe considerente arbitrare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii. În plus, soluţia legislativă este justificată de natura juridică a contractului de asigurare, care este un contract cu executare succesivă. O soluţie legislativă în sensul dorit de autoarea excepţiei, în sensul restituirii sumelor de bani achitate cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, este de natură să deturneze caracterul şi efectele juridice ale contractului de asigurare socială. În sfârşit, arată că art. 53 din Constituţie nu este incident, întrucât dreptul de a retrage suma de bani reprezentând contribuţia depusă nu este un drept fundamental. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora "În cazul rezilierii contractului de asigurare socială, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie." 15. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, având în vedere că autorul excepţiei invocă îngrădirea libertăţii de a se stabili într-o altă ţară, Curtea apreciază că are în vedere şi încălcarea prevederilor art. 25 din Constituţie, referitor la libera circulaţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 263/2010 prevăd principiul obligativităţii asigurării în sistemul public de pensii. Astfel, persoanele enumerate la art. 6 alin. (1) din actul normativ amintit sunt asigurate prin efectul legii, având obligaţia de a participa la sistemul public de pensii. 17. Alături de această categorie de persoane, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede că "se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, notarii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat." În acest sens, între persoanele fizice mai sus arătate şi casele teritoriale de pensii se încheie în mod voluntar un contract de asigurare. Art. 47 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că acest contract poate fi reziliat la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în contract, însă, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, stagiul de cotizare realizat urmând a se valorifica la stabilirea dreptului de pensie. 18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică această din urmă dispoziţie de lege, considerând-o discriminatorie, întrucât nu distinge între persoanele care pot valorifica ulterior stagiul de cotizare realizat înainte de rezilierea contractului de asigurare la obţinerea dreptului la pensie într-un alt stat şi cele care nu au această posibilitate. 19. Analizând această critică, Curtea observă că împrejurarea care determină ca stagiul de cotizare realizat înainte de rezilierea contractului să nu poate fi valorificat într-un alt stat nu duce la o pierdere definitivă a oricărui drept asupra sumelor plătite cu titlu de contribuţie de asigurări sociale în România. Astfel, există şi posibilitatea de a opta pentru continuarea contractului de asigurare socială, ori pentru încheierea, la o dată ulterioară, a unui nou contract de acest fel, astfel ca, la momentul îndeplinirii condiţiilor legale de vârstă şi stagiu de cotizare, să poată fi obţinut dreptul la pensie în sistemul public din România. Or, din această perspectivă, nu se poate susţine că între persoanele aflate în situaţia autorului excepţiei şi celelalte categorii de persoane al căror contract de asigurare este reziliat există o diferenţă de tratament, dreptul de a valorifica stagiul de cotizare fiind garantat pentru toţi aceştia. 20. Faptul că autorul excepţiei nu poate valorifica stagiul de cotizare realizat într-un stat cu care România nu are un acord în acest sens trebuie corelat cu conţinutul prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora drepturile cetăţenilor la pensie şi la alte forme de asigurări şi asistenţă socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. (În acest sens, este şi Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). Aşa fiind, pentru a dobândi dreptul la pensie în sistemul public de pensii din România este necesară îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acestui drept. Una dintre condiţiile valorificării stagiului de cotizare realizat este inclusiv aceea de a fi fost realizat într-un stat cu care România are încheiate acorduri referitoare la recunoaşterea stagiilor de cotizare realizate. Neîndeplinirea acestei condiţii, atrage imposibilitatea valorificării stagiului de cotizare realizat, în perfect acord cu prevederile constituţionale menţionate. 21. Cât priveşte critica autorului excepţiei referitoare la încălcarea dreptului său de a i se restitui suma plătită cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, în temeiul contractului de asigurare socială încheiat, Curtea reţine că această sumă nu reprezintă un depozit la termen, astfel că nu există un drept de a solicita restituirea acesteia. Plata contribuţiei de asigurări sociale dă doar dreptul la solicitarea acordării pensiei atunci când sunt întrunite condiţiile legale. (În acest sens este şi Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007). De altfel, însuşi mecanismul de funcţionare a sistemului public de pensii face imposibilă considerarea contribuţiilor de asigurări sociale ca depozite individuale ale contribuabililor, sumele depuse cu titlu de contribuţie fiind utilizate pentru plata drepturilor de asigurări sociale ale titularilor actuali ai acestor drepturi. Astfel, aşa cum prevede art. 2 lit. c) şi e) din Legea nr. 263/2010, "sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: [...] c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; [...] e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;". 22. În sfârşit, în lumina celor mai sus arătate, Curtea apreciază că este lipsită de temei şi critica referitoare la încălcarea dreptului la liberă circulaţie, dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nereprezentând un obstacol în calea exercitării acestui drept. Pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. 23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Margareta Laura Popescu în Dosarul nr. 5.586/117/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
