Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 663 din 15 decembrie 2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 663 din 15 decembrie 2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 194 din 8 martie 2023

Comenteaza legea


┌─────────────────┬─┬──────────────────┐
│Marian Enache    │ │                  │
│Mihaela Ciochină │-│preşedinte        │
│Cristian Deliorga│-│judecător         │
│Dimitrie-Bogdan  │-│judecător         │
│Licu             │-│judecător         │
│Gheorghe Stan    │-│judecător         │
│Livia Doina      │-│judecător         │
│Stanciu          │-│judecător         │
│Varga Attila     │-│magistrat-asistent│
│Bianca Drăghici  │ │                  │
└─────────────────┴─┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 7.869/270/2017 al Judecătoriei Oneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 573D/2019.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.605D/2019, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Doru Rotar în Dosarul nr. 661/251/2019 al Judecătoriei Luduş.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.605D/2019 la Dosarul nr. 573D/2019, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere, pe de o parte, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.314 din 4 octombrie 2011 şi Decizia nr. 331 din 10 martie 2011, iar, pe de altă parte, scopul şi natura juridică diferită a celor două sancţiuni, una fiind o sancţiune contravenţională principală, iar cea de-a doua fiind o sancţiune contravenţională complementară care urmăreşte preîntâmpinarea unei stări de pericol. De asemenea, se arată că, în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii formulat, a stabilit că instanţa de judecată nu poate reindividualiza/doza/anula pedeapsa complementară decât în măsura în care se constată un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, situaţie în care vor fi anulate atât sancţiunea principală, cât şi cea complementară.
                                        CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 19 februarie 2019 şi 11 septembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 7.869/270/2017 şi nr. 661/251/2019, Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Luduş au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Constantin Rotaru şi de Doru Rotar în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva proceselorverbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii la regimul circulaţiei rutiere.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 573D/2019, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că, pentru o pretinsă neacordare de prioritate, a fost pedepsit de două ori, respectiv prin suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile şi, totodată, prin sancţiunea amenzii, fiind încălcat principiul non bis in idem statuat prin art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, în cazul unor neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale la care România este parte, au prioritate reglementările internaţionale. În susţinerea criticilor formulate, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 3 octombrie 2002, pronunţată în Cauza Zigarella împotriva Italiei, şi Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunţată în Cauza Fischer împotriva Austriei, la soluţionarea cărora instanţa europeană a avut în vedere principiul non bis in idem, statuând aplicabilitatea acestuia chiar şi în cazul unei simple urmăriri.
    9. De asemenea, în Dosarul nr. 2.605D/2019, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât sancţiunea complementară prevăzută în cuprinsul textului de lege criticat se aplică automat, fără a oferi instanţei posibilitatea de a cenzura această măsură, independent de sancţiunea principală a amenzii contravenţionale. În acelaşi sens mai arată că, în situaţia în care o persoană este nemulţumită numai de aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, aceasta nu poate fi atacată separat în justiţie, fapt ce îngrădeşte accesul liber la justiţie al părţii nemulţumite. De asemenea, legislaţia penală prevede posibilitatea individualizării atât sub aspectul necesităţii, cât şi sub aspectul întinderii a pedepselor complementare, printre care se regăseşte şi dreptul de a conduce vehicule, însă în cazul angajării răspunderii contravenţionale nu există posibilitatea înlăturării sancţiunii complementare sau a aplicării acesteia pe o durată mai mică. Prin urmare, nu este justificat ca instanţa de judecată să poată individualiza sancţiunea principală, dar să nu aibă posibilitatea individualizării sancţiunii complementare, aspect ce conduce la încălcarea rolului constituţional al instanţelor judecătoreşti şi al dreptului la un proces echitabil.
    10. Judecătoria Oneşti apreciază că prevederile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi nu restrâng exerciţiul unor drepturi constituţionale. Astfel, instanţa reţine că dispoziţiile criticate reglementează la lit. a) -g) o serie de contravenţii, partea introductivă a alin. (3) stabilind sancţiunile corespunzătoare acestora, şi anume, în teza întâi, amenda, ca sancţiune principală, precum şi, la teza a doua, aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. În cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, precum şi a mediului. Aşa fiind, apare ca justificată reglementarea prin lege a aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp, respectiv 30 de zile, constituie o măsură ce are ca scop preîntâmpinarea săvârşirii unor noi fapte de natură contravenţională.
    11. Judecătoria Luduş, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
                                              CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care la data sesizării aveau următorul conţinut:
    "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:
    a) depăşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;
    b) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvai;
    c) neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept;
    d) nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;
    e) nerespectarea regulilor privind depăşirea;
    f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
    g) neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)."

    16. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. b) şi c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, dispoziţii în temeiul cărora au fost sancţionaţi contravenţional autorii excepţiei, au fost abrogate prin art. I pct. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022. În prezent aceste contravenţii, respectiv neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului şi neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept, sunt prevăzute de art. 101 alin. (3) lit. e) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul majorând aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce la o perioadă de 60 de zile, faţă de reglementarea anterioară când perioada era de 30 de zile. Însă, din analiza notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea observă că aceştia critică partea introductivă a art. 100 alin. (3) referitoare la sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile şi, prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
    17. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, se invocă art. 4 privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi sintetizând criticile formulate, Curtea reţine că autorii acesteia critică sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, prevăzută de partea introductivă a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, din două perspective: pe de o parte, consideră că o persoană este pedepsită de două ori pentru aceeaşi faptă, iar, pe de altă parte, consideră că lipsa posibilităţii judecătorului de a individualiza sancţiunea este neconstituţională.
    19. Curtea observă că, potrivit art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului, iar sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, este prevăzută la alin. (2) lit. b) al aceluiaşi articol.
    20. În jurisprudenţa sa, analizând dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea a reţinut că acestea reglementează, la lit. a) -g), o serie de contravenţii, partea introductivă a alin. (3) stabilind sancţiunile corespunzătoare acestora, şi anume, în teza întâi, amenda, ca sancţiune principală, precum şi, la teza a doua, aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. În cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda, şi a uneia sau a mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi nu restrânge exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului". Aşa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a aplicării sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (a se vedea în acest sens Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 25 ianuarie 2018, paragrafele 21 şi 24, Decizia nr. 331 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 19 mai 2011, şi Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007). De asemenea, prin Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012, Curtea a statuat că "reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală a amenzii, a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia, (...) este consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia".
    21. Cât priveşte critica potrivit căreia prin textul de lege criticat o persoană este pedepsită de două ori pentru aceeaşi faptă, respectiv cu amendă, ca sancţiune principală, şi cu sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fiind încălcat principiul non bis in idem statuat prin art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, Curtea constată netemeinicia acesteia.
    22. Astfel, cu privire la sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, paragraful 49, Curtea a reţinut că au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, reprezentând o formă de constrângere care vizează, în special, patrimoniul făptuitorului. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, respectiv sancţionarea propriuzisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravenţional, are loc potrivit unor principii, similar sancţiunilor de drept penal. În acest sens, prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 31, Curtea a reţinut principiul legalităţii sancţiunilor contravenţionale, principiul proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem). Potrivit principiului proporţionalităţii, toate sancţiunile principale sau complementare aplicate contravenientului trebuie să fie dozate în funcţie de gravitatea faptei. Acest principiu îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 5 alin. (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora "Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite", iar "Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei". La stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute în art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul.
    23. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat în jurisprudenţa sa contravenţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, statuând în sensul că faptele sancţionate contravenţional din acest act normativ intră în sfera de aplicare a noţiunii de acuzaţie penală din art. 6 din Convenţie, iar garanţiile prevăzute în materie penală, inclusiv cele care decurg din principiul non bis in idem, sunt aplicabile (Decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, pronunţată în Cauza Ioan Pop împotriva României, paragraful 27).
    24. Prin urmare, în materie contravenţională, respectarea principiului non bis in idem are semnificaţia neaplicării pentru aceeaşi faptă contravenţională a două sau mai multe pedepse principale, iar nu aplicarea unei pedepse principale şi a uneia complementare. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor - legea generală în materie contravenţională - care prevăd, în mod clar, că pentru una şi aceeaşi contravenţie se pot aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.
    25. Aşadar, dacă s-ar accepta teza susţinută de autorul excepţiei, în sensul că prin aplicarea unei sancţiuni complementare, pe lângă sancţiunea principală, s-ar încălca principiul non bis in idem, ar fi lipsită de raţiune instituirea prin lege a sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Or, aşa cum s-a reţinut, scopul instituirii prin lege a acestei măsuri este pe deplin justificat din perspectiva interesului general ocrotit, iar măsura criticată duce la îndeplinire componenta preventivă a sancţiunii complementare, aceasta având rolul de a preveni săvârşirea de către conducătorul auto a unor fapte având consecinţe mai grave pentru participanţii la trafic.
    26. Curtea nu poate reţine nici susţinerea referitoare la reglementarea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă, întrucât, prin Decizia nr. 644 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 14 iulie 2011, analizând o critică identică, a constatat că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda -, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise.
    27. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea accesului liber la justiţie, din perspectiva lipsei posibilităţii judecătorului de a individualiza sancţiunea complementară, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri. Astfel, prin Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, precitată, paragraful 26, analizând invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţie, Curtea a reţinut că art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 conţine norme de drept material, substanţial, fără a avea implicaţii la nivel procesual, astfel că nu se poate susţine încălcarea dreptului menţionat, drept eminamente aplicabil într-un cadru procesual sau preprocesual.
    28. Cât priveşte lipsa posibilităţii judecătorului de a individualiza pedeapsa, se constată netemeinicia acesteia, având în vedere că judecătorul poate individualiza pedeapsa principală, iar cea complementară este prevăzută de lege.
    29. Cu privire la susţinerea potrivit căreia sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu poate fi atacată separat în justiţie, prin Decizia nr. 194 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 8 iunie 2017, paragraful 16, Curtea a reţinut că în cuprinsul normei legale criticate - art. 100 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 - nu există nicio prevedere ce ar putea conduce la concluzia că petentul nu îşi poate formula plângerea în aşa manieră încât să evidenţieze intenţia sa de a contesta sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, astfel încât nu poate fi reţinută critica potrivit căreia textul de lege criticat îngrădeşte liberul acces la justiţie.
    30. Mai mult, referitor la perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la cererea titularului permisului de conducere, aceasta se reduce cu o treime, de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, după caz, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie; b) a obţinut permisul de conducere cu cel puţin un an înainte de săvârşirea faptei.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
                              CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                  În numele legii
                                     DECIDE:
        Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 7.869/270/2017 al Judecătoriei Oneşti şi de Doru Rotar în Dosarul nr. 661/251/2019 al Judecătoriei Luduş şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Judecătoriei Oneşti şi Judecătoriei Luduş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2022.

                                         PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                                    MARIAN ENACHE
                                                 Magistrat-asistent,
                                                   Bianca Drăghici

                                       --------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 663 din 15 decembrie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 663 din 15 decembrie 2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 663 din 15 decembrie 2022 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice