Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 661 din 4 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, art. 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 2 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96, 97 şi <>art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Luis Vicenţiu Lazarus în Dosarul nr. 2.318/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 28 iunie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 4 iulie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.318/299/2007, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96, art. 97 şi <>art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Luis Vicenţiu Lazarus în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã instituirea unui regim sancţionator contravenţional, cu consecinţa posibilitãţii aplicãrii, în mod cumulativ, de sancţiuni constând în puncte de amendã, suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce, puncte de penalizare şi mãsuri tehnico-administrative, constituie o restrângere excesivã a unor drepturi, în situaţii care nu se încadreazã în cele anume prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie. În plus, cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publicã, reprezentantul autorului excepţiei a mai arãtat cã, deşi <>art. 113 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 prevede cã permisul de conducere se restituie la sfârşitul perioadei de suspendare, Regulamentul de aplicare a ordonanţei impune susţinerea unui test pentru redobândirea acestui permis. În acest fel, în contradicţie cu principiile Constituţiei, se instituie o procedurã jurisdicţionalã la latitudinea unui organ administrativ, cu consecinţa aplicãrii discreţionare a legii de cãtre acesta.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã "este dreptul legitim al legiuitorului de a reglementa regimul considerat adecvat pentru sancţionarea contravenţiilor care sunt sãvârşite în urma încãlcãrii normelor de circulaţie rutierã."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În opinia Guvernului, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96, 97 şi <>art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 49/2006 , lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, ordonanţa fiind republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 96: "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplicã prin acelaşi proces-verbal prin care se aplicã şi sancţiunea principalã a amenzii sau avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt urmãtoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce, pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate sãvârşirii contravenţiilor prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculãrii sau înregistrãrii vehiculului, în cazurile prevãzute la art. 17 alin. (4);
f) abrogat.
(3) Pentru încãlcarea unor norme la regimul circulaţiei, pe lângã sancţiunea principalã sau, dupã caz, una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la alin. (2) lit. c), d) şi f), în cazurile prevãzute la art. 108 alin. (1) se aplicã şi un numãr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce se dispune de cãtre şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţã pe titularul permisului de conducere.
(5) Confiscarea se dispune de cãtre poliţia rutierã prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, odatã cu aplicarea sancţiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscãrii:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase şi sonore deţinute, montate şi folosite pe alte autovehicule decât cele prevãzute la art. 32 alin. (2) şi (3);
b) dispozitivele care perturbã funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;
c) plãcuţele cu numãrul de înmatriculare sau de înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare şi care sunt montate pe vehicule;
d) vehiculele cu tracţiune animalã, când circulã pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritãţile publice locale.
(7) Imobilizarea unui vehicul constã în scoaterea acestuia în afara pãrţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de cãtre poliţistul rutier, ca urmare a sãvârşirii de cãtre conducãtorul acestuia a uneia dintre faptele prevãzute la art. 117 alin. (1).";
- Art. 97: "(1) În cazurile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã, poliţistul rutier dispune şi una dintre urmãtoarele mãsuri tehnico-administrative:
a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, dupã caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;
b) retragerea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plãcuţelor cu numãrul de înmatriculare sau de înregistrare;
c) anularea permisului de conducere;
d) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.
(2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de cãtre poliţistul rutier, de regulã odatã cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadã înlocuitoare cu sau fãrã drept de circulaţie.
(3) Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se considerã suspendare, conform dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. b).
(4) Retragerea permisului de conducere se dispune de cãtre poliţia rutierã dacã titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de cãtre o unitate de asistenţã medicalã autorizatã.
(5) Anularea permisului de conducere se dispune de cãtre poliţia rutierã pe a cãrei razã de competenţã s-a produs una dintre faptele prevãzute la art. 114.
(6) Procedura aplicãrii mãsurilor tehnico-administrative se stabileşte prin regulament.";
- Art. 102 alin. (3) lit. e): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 90 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte:
[...] e) depãşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatatã, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 15 - "Universalitatea" şi ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
În motivarea excepţiei, astfel cum a fost ridicatã aceasta în faţa Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, se susţine, în esenţã, cã regimul sancţionator instituit prin textele de lege criticate determinã "o restrângere excesivã a unor drepturi", în contradicţie cu prevederile constituţionale mai sus menţionate.
Examinând textele de lege criticate, în raport de dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte <>art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , criticile formulate sunt întemeiate.
Curtea reţine în acest sens, în acord cu jurisprudenţa sa anterioarã în materie (de exemplu, <>Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi <>Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005), cã stabilirea unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietãţii publice şi private, cât şi a mediului". Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încãlcarea acestor reguli este deplin justificatã, din perspectiva interesului general ocrotit. Ca urmare, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(6) lit. a)-c) şi alin. (7) şi (8), art. 97 şi <>art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, considerentele care au fundamentat jurisprudenţa mai sus arãtatã menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea reţine însã cã, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectarea acesteia este obligatorie, de unde rezultã cã Parlamentul nu îşi poate exercita competenţa de stabilire a caracterului contravenţional al unor fapte contrare ordinii publice, drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor decât cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Constituţie. Ca urmare, legiuitorul trebuie sã se asigure cã prin regulile şi sancţiunile astfel instituite nu sunt încãlcate drepturile fundamentale ale cetãţenilor, de care aceştia beneficiazã potrivit principiului universalitãţii, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, în situaţia restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, justificatã de imperativul apãrãrii valorilor mai sus menţionate, mãsura adoptatã trebuie sã respecte condiţiile expres prevãzute de art. 53 alin. (2) teza a doua din Legea fundamentalã, respectiv: "sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Curtea constatã cã, dintre textele de lege criticate, <>art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit cãruia "Sunt supuse confiscãrii: [...] d) vehiculele cu tracţiune animalã, când circulã pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât cele stabilite de autoritãţile publice locale", nu respectã principiile constituţionale mai sus enunţate. Astfel, mãsura confiscãrii vehiculelor cu tracţiune animalã în cazul încãlcãrii unor reguli privind circulaţia pe drumurile publice este excesivã, fiind într-o vãditã disproporţie cu scopul urmãrit de legiuitor la instituirea acesteia. De asemenea, aceastã mãsurã aduce atingere înseşi existenţei dreptului de proprietate, întrucât determinã o privare a proprietarului de bunul sãu, legal dobândit, ceea ce este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãruia "Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã".
Curtea reţine în acest sens cã scopul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , astfel cum este acesta circumstanţiat încã din primul articol al ordonanţei, poate fi atins prin utilizarea altor mijloace, care sã nu punã în discuţie existenţa unor drepturi sau libertãţi. De exemplu, sancţiunea contravenţionalã a amenzii poate fi individualizatã prin utilizarea criteriilor prevãzute de <>art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cãruia "sancţiunea se aplicã în limitele prevãzute de actul normativ şi trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite, ţinându-se seama de împrejurãrile în care a fost sãvârşitã fapta, de modul şi mijloacele de sãvârşire a acesteia, de scopul urmãrit, de urmarea produsã, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal", astfel încât sã asigure respectarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice şi de cãtre proprietarii sau deţinãtorii de vehicule cu tracţiune animalã.
În consecinţã, Curtea Constituţionalã constatã cã <>art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, ale art. 44 alin. (8) care interzice confiscarea averii licit dobândite şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, astfel încât, cu privire la acest text de lege, excepţia urmeazã sã fie admisã.
În ceea ce priveşte invocarea, direct în faţa Curţii, cu ocazia dezbaterilor în şedinţã publicã, a motivului de neconstituţionalitate referitor la existenţa unei neconcordanţe între prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de aplicare a acesteia, Curtea constatã cã nu a fost legal sesizatã, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei şi nici în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu se regãsesc aceste critici. Or, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã, Curtea se pronunţã numai "asupra excepţiilor de neconstituţionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea, conform <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi [...]". De altfel, examinarea neconcordanţelor existente între diverse reglementãri nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Luis Vicenţiu Lazarus în Dosarul nr. 2.318/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constatã cã aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(6) lit. a)-c) şi alin. (7) şi (8), ale art. 97 şi ale <>art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 iulie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
