Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 660 din 4 iulie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 2 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005).
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 28 iunie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, în urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 4 iulie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat din oficiu Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, în cadrul cãreia Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de reclamantul Radu Ştefan Mazãre şi respinsã, ca inadmisibilã, prin <>Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aratã cã, prin <>Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006 , Curtea Constituţionalã a constatat cã nu este admisibilã sesizarea sa cu o excepţie care sã formeze obiectul unei acţiuni principale, o astfel de sesizare fiind contrarã dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie. În acea speţã, sesizarea Curţii Constituţionale s-a fãcut în conformitate cu dispoziţiile <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 . În aceste condiţii, dacã sesizarea Curţii Constituţionale cu o asemenea excepţie nu este conformã cu dispoziţiile constituţionale, rezultã, în opinia instanţei de judecatã, cã este pusã sub semnul întrebãrii constituţionalitatea întregului mecanism reglementat de art. 9 din Legea contenciosului administrativ. Doar alin. 4 al acestui articol ar putea, eventual, sã fie considerat conform Constituţiei, întrucât conţine norme de procedurã privind acordarea de despãgubiri în situaţia admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate într-un alt dosar.
Totodatã, dispoziţiile alin. (3) al art. 9 apar ca neconstituţionale şi sub aspectul încãlcãrii dreptului la apãrare, reglementat de art. 24 din Constituţie. Aceasta, deoarece din textul legal menţionat rezultã cã, în cazul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca inadmisibilã pe fond, fãrã a mai repune cauza pe rol şi fãrã a mai cita pãrţile, deci fãrã a mai judeca, practic, fondul cauzei.
În ceea ce priveşte legãtura textului legal criticat cu fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal precizeazã cã art. 9 constituie însuşi temeiul acţiunii, astfel încât soluţionarea cererii depinde în mod direct de dispoziţiile acestui articol.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiatã. În opinia acestuia, scopul normei criticate este de a asigura posibilitatea sesizãrii Curţii Constituţionale. În situaţia în care instanţa de contencios constituţional respinge excepţia de neconstituţionalitate, persoana vãtãmatã are posibilitatea de a formula o acţiune în justiţie, în condiţiile <>Legii nr. 554/2004 , împotriva autoritãţii administraţiei publice, în cazul în care considerã cã aceasta a emis actul administrativ cu încãlcarea respectivei ordonanţe, textul vizând o problemã de contencios administrativ propriu-zisã, precum şi o problemã de contencios constituţional referitoare la ordonanţa contestatã. Menţioneazã, de asemenea, cã, prin <>Decizia nr. 894/2006 , Curtea Constituţionalã a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 9 din Legea nr. 554/2004 , constatând, pentru argumentele acolo arãtate, cã acestea nu afecteazã liberul acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Susţine, în acest sens, cã textul legal criticat nu contravine art. 24 din Legea fundamentalã, consacrat dreptului la apãrare, fiind, totodatã, în concordanţã şi cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza finalã, care stabilesc cã "Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale". În plus, aratã cã, prin <>Decizia nr. 894/2006 , Curtea Constituţionalã a statuat cã textul criticat nu reprezintã un obstacol în calea examinãrii şi soluţionãrii efective de cãtre instanţã a acţiunii în contencios administrativ.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au urmãtorul conţinut:
Art. 9 - Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului:
"(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţitã de excepţia de neconstituţionalitate.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacã apreciazã cã excepţia îndeplineşte condiţiile prevãzute de <>art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sesizeazã prin încheiere motivatã Curtea Constituţionalã şi suspendã soluţionarea cauzei pe fond.
(3) Instanţa de contencios administrativ, dupã pronunţarea Curţii Constituţionale, repune cauza pe rol şi va da termen, cu citarea pãrţilor, numai dacã ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declaratã neconstituţionalã. În caz contrar, respinge acţiunea ca inadmisibilã pe fond.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalitãţii este urmarea unei excepţii ridicate în altã cauzã, sesizarea instanţei de contencios administrativ se va face în condiţiile art. 7 alin. (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2), cu precizarea cã termenele încep sã curgã de la data publicãrii deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I."
În motivarea excepţiei, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal susţine, pe de o parte, cã textul legal criticat este contrar prevederilor constituţionale ale art. 146 lit. d), care prevãd atribuţia Curţii Constituţionale de a hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, iar pe de altã parte, încalcã dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin mai multe decizii, Curtea Constituţionalã a respins, ca inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cauze având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ prin care s-a solicitat constatarea neconstituţionalitãţii unor ordonanţe sau dispoziţii din acestea, în baza <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , reţinând cã sesizarea Curţii este nelegalã, fiind contrarã dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 . În acest sens sunt <>Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, <>Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, <>Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, <>Decizia nr. 174 din 6 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007, <>Decizia nr. 342 din 3 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007.
Respingând ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, Curtea a reţinut, prin <>Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006 - pronunţatã în acelaşi dosar al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal -, cã "excepţia de neconstituţionalitate constituie una dintre cãile prin care Curtea Constituţionalã este sesizatã în vederea exercitãrii controlului a posteriori asupra constituţionalitãţii legilor şi ordonanţelor. (...)
În cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedurã prin care partea care le ridicã, instanţa de judecatã din oficiu sau procurorul urmãreşte împiedicarea unei judecãţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legalã neconstituţionalã. În aceeaşi ordine conceptualã, excepţia de neconstituţionalitate reprezintã o chestiune prejudicialã, adicã o problemã juridicã a cãrei rezolvare trebuie sã preceadã soluţionarea litigiului cu care este conexã. Aşa se şi explicã prevederea cuprinsã în <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, <<pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã>>.
Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecatã sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apãrare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale".
În aceeaşi ordine de idei, Curtea constatã cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituţie, "Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale". Totodatã, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial". Aceastã din urmã dispoziţie constituţionalã a fost dezvoltatã în legea organicã a Curţii Constituţionale, care, la art. 29, prevede urmãtoarele:
"(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicatã de procuror în faţa instanţei de judecatã, în cauzele la care participã.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale.
(4) (...)
(5) Pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã.
(6) Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. (...)"
Din textele menţionate rezultã cã soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a unei legi sau a unei ordonanţe, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial, reprezintã o formã de control al constituţionalitãţii care se deruleazã a posteriori. Atât art. 146 lit. d) din Constituţie, cât şi <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referã la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa "instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial", "în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Excepţia trebuie sã aibã ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare "care are legãturã cu soluţionarea cauzei".
Se deduce cã posibilitatea ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate presupune existenţa unui litigiu pe rolul instanţei, iar soluţionarea acestuia depinde de rezolvarea de cãtre Curtea Constituţionalã a unei excepţii care are legãturã cu cauza.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa mai sus indicatã, prin care Curtea Constituţionalã, respingând ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, a statuat cã legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principalã, prin acţiune introdusã în acest scop la instanţa de judecatã sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Aşa fiind, Curtea reţine cã, în mãsura în care art. 9 se interpreteazã în sensul cã persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce la instanţa de contencios administrativ acţiune, al cãrei obiect principal îl constituie sesizarea directã a Curţii Constituţionale pentru a declara ca fiind neconstituţionale actele menţionate, textul este neconstituţional, prin raportare la prevederile din Legea fundamentalã enunţate mai sus.
Atunci când obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecatã este constatarea neconstituţionalitãţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţã a Guvernului ori a unor dispoziţii din aceasta, excepţia de neconstituţionalitate este transformatã într-o veritabilã acţiune directã, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasã ca un mijloc de apãrare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecãţii.
În ceea ce priveşte teza a doua a alin. (3) al art. 9 din legea criticatã - "În caz contrar, instanţa respinge acţiunea ca inadmisibilã pe fond"-, Curtea constatã cã textul nu prezintã elemente de neconstituţionalitate, însã se impune ca soluţia legislativã sã fie reexaminatã de cãtre legiuitor, cu prilejul punerii de acord a întregului mecanism al art. 9 cu decizia de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constatã cã dispoziţiile <>art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în mãsura în care permit ca acţiunea introdusã la instanţa de contencios administrativ sã aibã ca obiect principal constatarea neconstituţionalitãţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţã. Excepţia a fost invocatã din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (nr. 4.724/2005).
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 iulie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
