Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 660 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) raportat la art. 96 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 453 din 1 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportat la <>art. 96 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Alexandru Bãnilã în Dosarul nr. 11.721/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile din Legea fundamentalã invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 11.721/280/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportat la <>art. 96 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Alexandru Bãnilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã deşi sancţiunile contravenţionale complementare ar trebui sã fie mai puţin aspre decât cele principale, sancţiunea complementarã instituitã de normele criticate, şi anume suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã determinatã, este mai asprã decât cele principale - amendã şi avertisment. Ca urmare, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertãţi cetãţeneşti apare ca o sancţiune principalã, şi nu complementarã, ceea ce legiuitorul nu a dorit, având în vedere tocmai principiul proporţionalitãţii şi ierarhizãrii pedepselor.
Tribunalul Argeş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã principiul proporţionalitãţii sancţiunii principale cu sancţiunea complementarã trebuie avut în vedere de cãtre instanţã cu prilejul individualizãrii sancţiunii şi nicidecum de cãtre legiuitor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cuprinse în art. 96, care reglementeazã sancţiunile contravenţionale complementare, şi în art. 101 alin. (3), care reglementeazã faptele ce constituie contravenţie şi care se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 60 de zile.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 25 - Libera circulaţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Astfel, nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 25 din Constituţie privind dreptul la liberã circulaţie, deoarece acesta nu are legãturã cu textele de lege criticate. Dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Dreptul la liberã circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefãcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, se observã cã textul constituţional se referã exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altã parte, este de observat cã alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
De altfel, autorul excepţiei îşi fundamenteazã criticile de neconstituţionalitate pe compararea dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei. Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin <>Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportat la <>art. 96 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Alexandru Bãnilã în Dosarul nr. 11.721/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
