Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru", excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 29.573/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 825D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 853D/2014, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru", excepţie ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 5.693/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 853D/2014 la Dosarul nr. 825D/2014, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 24 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.573/212/2013, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A., cu sediul în Bucureşti într-o cauză având ca obiect "pretenţii". 10. Prin Încheierea din 3 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.693/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti într-o cauză având ca obiect "pretenţii - cerere de valoare redusă". 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât sunt contrare drepturilor şi intereselor ambelor părţi în proces, deoarece, pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului, iar, pe de altă parte, pârâtul debitor care, în situaţia în care cade în pretenţii, este obligat să plătească apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia. Autorii excepţiei arată că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, cu excepţia alin. (3), garantează, fără discriminare, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, atât al reclamantului, cât şi al pârâtului, însă, sub pretextul dreptului la un proces echitabil şi al interzicerii abuzului de drept, se încalcă accesul liber la justiţie şi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi ale părţilor în litigiu. Apreciază că prin introducerea în noul Cod de procedură civilă şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a prevederilor legale criticate, legiuitorul intervine în favoarea uneia dintre părţi - debitorul obligaţiei contractuale, obstrucţionând accesul la justiţie al celeilalte părţi - creditorul, restrângându-i acestuia exercitarea drepturilor rezultând dintr-un raport juridic. Partea care a promovat acţiunea - reclamantul - şi are interes în continuarea procesului trebuie să plătească pentru apărarea părţii adverse - pârâtul, care, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, nu a formulat apărări, nici nu a dovedit că are dreptul să beneficieze de un curator numit de instanţă şi, pe lângă faptul că i-a produs creditorului un prejudiciu, beneficiază de apărările unui avocat plătit din chiar fondurile creditorului. În acest sens este interpretarea generală ce rezultă din prevederile art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora avansarea remuneraţiei curatorului se face de cealaltă parte când este în interesul continuării procesului, dar şi din practica instanţelor de judecată. Arată că, în situaţia în care partea interesată citează cealaltă parte prin publicitate, cu rea-credinţă, îşi asumă riscul exercitării acţiunii sale, respectiv îşi asumă riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, amenzi şi alte sancţiuni prevăzute de lege. 12. Cu privire la legalitatea îndeplinirii procedurii de citare prin publicitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate fac referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia Nunes Dias împotriva Portugaliei din 10 aprilie 2003. 13. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că, în definitiv, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate, întrucât ei sunt cei care încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată, în detrimentul părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească mult prea mult, fie că au câştigat procesul, fie că l-au pierdut, fie partea interesată a renunţat la continuarea procesului în lipsă de fonduri pentru plata curatorului. În situaţia în care creditorul obţine un titlu executoriu, acesta nu poate fi pus în executare silită, de cele mai multe ori, deoarece fie că debitorii nu şi-au declarat noul domiciliu/sediu social, deşi aveau obligaţia legală în acest sens, fie a intervenit starea de insolvabilitate/radierea/decesul acestora. 14. În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes este în primul rând justificarea unui onorariu mai mare. Această tergiversare este în defavoarea creditorului în situaţia obţinerii unui titlu executoriu, întrucât, în timpul procesului şi până la punerea în executare silită, poate interveni starea de insolvabilitate şi radierea de la registrul comerţului a debitorului - persoană juridică, iar în cazul persoanelor fizice poate interveni decesul. Toate aceste consecinţe se răsfrâng însă asupra patrimoniului creditorului, care este sancţionat pentru că a fost de bună-credinţă în raportul juridic dedus judecăţii. 15. În fine, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că "neachitarea sumelor provizorii stabilite de instanţă ca onorariu pentru curatorii speciali numiţi duce la suspendarea acţiunii şi, în final, la respingerea acesteia", împrejurare ce are drept consecinţă îngrădirea accesului liber la justiţie. 16. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate. 17. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Textele legale criticate au următorul cuprins: - Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului."; - Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: "Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată."; - Art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. (2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. (3) Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul." 21. În susţinerea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, precum şi din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezentele cauze. În acest sens este Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014, şi Decizia nr. 534 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 21 noiembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 23. Astfel, Curtea a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865 cu rolul de a preveni şi înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată. 24. Curtea a constatat că prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, a fost extinsă instituţia curatelei speciale, aceasta fiind reglementată, în prezent, prin art. 58 din acest act normativ. În acest context, Curtea a statuat că această instituţie, astfel cum este reglementată în Codul de procedură civilă, vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi anume "(...) asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii". 25. Curtea a reţinut că, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului ori a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3): "Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului."]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat. 26. De asemenea, Curtea a reţinut că, "potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]." 27. În aceste condiţii, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă, reprezintă "o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare, şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale". 28. Aşa fiind, Curtea a statuat că nu poate fi primită susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, şi nici a celor ale art. 6 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, având în vedere că nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în prezentele cauze. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezentele cauze. 30. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 29.573/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, şi de către Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 5.693/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, şi constată că prevederile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
