Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 66 din 3 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Marinela Mincã - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în dosarele nr. 15.764/2004, nr. 15.765/2004, nr. 15.766/2004, nr. 15.769/2004, nr. 15.771/2004, nr. 15.768/2004 şi nr. 15.982/2004 ale Judecãtoriei Iaşi. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 681D/2004, nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 şi nr.757D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 şi nr. 757D/2004 la Dosarul nr. 681D/2004, care este primul înregistrat. Cauza se aflã în stare de judecatã. Pãrţile Alexandru Tãnãsache, Mihaela Ailenei şi Aneta Mihai au depus concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care Curtea a statuat, prin Decizia nr. 415 din 12 octombrie 2004, cã acestea sunt constituţionale. Pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin Încheierile din 26 octombrie 2004, 16 noiembrie 2004, 30 noiembrie 2004 şi 7 decembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 681D/2004, nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 şi nr. 757D/2004, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Emil Balaure în dosarele cu numerele de mai sus, având drept obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece impun judecarea de cãtre instanţele de judecatã a plângerilor contra soluţiilor date de parchete, printr-o procedurã şi metodologie de urgenţã, cu termene extrem de scurte, în care nu se poate consulta dosarul şi, pe cale de consecinţã, nu se poate pregãti apãrarea, cadru în care s-ar putea propune probe noi, şi se încalcã dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, judecãtorii sunt împinşi sã pronunţe soluţii prestabilite, fãrã o cercetare judecãtoreascã corectã, chiar şi atunci când rezoluţiile procurorilor sunt total netemeinice şi nelegale. Judecãtoria Iaşi opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã, deoarece, în cadrul judecãrii unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile legale criticate, instanţa judecãtoreascã urmeazã sã examineze legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, care se face numai pe baza lucrãrilor şi a materialului existent la dosar, precum şi pe baza unor eventuale înscrisuri noi prezentate. De asemenea, deoarece instanţa nu a fost sesizatã cu judecarea cauzei în fond, nu poate administra probe noi. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 278^1 din Codul de procedurã penalã stabileşte dreptul persoanei vãtãmate sau al oricãrei alte persoane ale cãrei interese legitime sunt afectate de a face plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã date de procuror, la instanţa judecãtoreascã cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Prevederile legale criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil şi nici accesul liber la justiţie, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecatã ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul probator existent la dosar, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi. De asemenea, termenul de 20 de zile în care instanţa este obligatã sã rezolve plângerea a fost instituit tocmai în considerarea dreptului pãrţii la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanţã cu art. 21 din Constituţie şi, respectiv, cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Câtã vreme plângerea reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã vizeazã doar legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere dispuse de procuror, iar nu judecarea fondului cauzei, este de dorit ca acest examen al legalitãţii actului atacat sã se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului. Totodatã, Guvernul mai aratã cã încheierea prin care instanţa admite plângerea împotriva rezoluţiei ori ordonanţei de netrimitere în judecatã şi reţine cauza spre rejudecare poate fi atacatã cu apel sau cu recurs o datã cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recuratã, în temeiul dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, asigurându-se pe deplin accesul liber la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil. Astfel, în temeiul dispoziţiilor constituţionale, legiuitorul este unica autoritate competentã de a reglementa procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte norme fundamentale. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece posibilitatea formulãrii plângerii în faţa instanţei de judecatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, obligativitatea depunerii plângerii de cãtre persoana interesatã în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare a plângerii fãcute conform art. 275-278 din Codul de procedurã penalã contribuie la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la evitarea tergiversãrii judecãţii, realizându-se astfel soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirea condiţiilor unui proces echitabil. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care are urmãtorul conţinut: - Art. 278^1 (Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã): "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când instanţa considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi şi apoi procurorului. Instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut pângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa cãreia instanţa, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã, nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Instanţa este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege atacat conţine norme de procedurã judiciarã, pe care legiuitorul este liber sã le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu se încalcã prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei, ci, dimpotrivã, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecatã date de procuror. Nu poate fi primitã nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã prin stabilirea termenelor în care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecatã se încalcã dreptul la un proces echitabil, dat fiind cã autoritãţile judiciare la care se referã textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, sã respecte toate normele şi principiile procesuale care asigurã dreptul la un proces echitabil. În acelaşi sens este de reţinut cã, în cazurile prevãzute de art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, hotãrârile pronunţate de instanţã pot fi atacate cu recurs, iar în cazul prevãzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din acelaşi cod, potrivit cãruia instanţa reţine cauza spre judecare, pãrţile au posibilitatea sã îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecãţii, prin mijloacele prevãzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în dosarele nr. 15.764/2004, nr. 15.765/2004, nr. 15.766/2004, nr. 15.769/2004, nr. 15.771/2004, nr. 15.768/2004 şi nr. 15.982/2004 ale Judecãtoriei Iaşi. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
