Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 66 din 16 aprilie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41, raportat la art. 39 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata straine, metalelor pretioase si pietrelor pretioase
EMITENT: Curtea Constitutionala PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 187 din 20 mai 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, raportat la <>art. 39 din Decretul nr. 210/1960 , invocatã de Jaber Izzat, Salim Ibrahim Khalif şi Ahmad Khalil Mohamad în Dosarul nr. 1.447/1997 al Judecãtoriei Braşov. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 19 martie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 martie 1998 şi apoi pentru data de 16 aprilie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 1997, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, raportat la <>art. 39 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata strãine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocatã de Jaber Izzat, Salim Ibrahim Khalif şi Ahmad Khalil Mohamad în Dosarul nr. 1.447/1997.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile art. 41, raportat la <>art. 39 din Decretul nr. 210/1960 , care prevãd ca infracţiune fapta pentru care ei au fost trimişi în judecata, sunt neconstituţionale şi ca au fost abrogate potrivit art. 150 alin. (1), raportate la art. 134 alin. (1) din Constituţia României, pentru urmãtoarele motive:
a) dispoziţiile în discuţie dau expresie unei politici vamale discriminatorii, specifice regimului anterior. Dacã ar fi considerate ca fiind încã în vigoare, ele ar incalca principiul egalitãţii în fata legii penale, consecinta a principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat în art. 16 din Constituţie;
b) dispoziţiile sunt neconstituţionale şi pentru ca menţin în sfera ilicitului penal fapte care, potrivit voinţei declarate a legiuitorului, au caracter convenţional. Se invoca în acest sens Regulamentul Bãncii Naţionale a României nr. 7 din 18 august 1994 , care, în art. 25, prevede ca nerespectarea dispoziţiilor regulamentului atrage rãspunderea pentru contravenţiile prevãzute de lege. În opinia autorilor exceptiei, prin aceste prevederi se determina natura extrapenala a ilicitului stabilit prin <>Decretul nr. 210/1960 ;
c) dispoziţiile în discuţie prevãd o inegalitate de tratament juridic între cetãţeni romani şi rezidenţi, din punct de vedere valutar;
d) în sprijinul exceptiei se invoca unele opinii exprimate în doctrina, în sensul ca dispoziţiile legale în discuţie ar fi abrogate.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate, Judecãtoria Braşov arata ca dispoziţiile art. 41, raportat la art. 39 din Decretul 210/1960, nu incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalitãţii în drepturi vizeazã numai pe cetãţenii romani. Instanta considera ca a pretinde pentru persoanele care nu au calitatea de cetãţean roman, dar locuiesc pe teritoriului României, un regim juridic identic cu cel al cetãţenilor romani şi a justifica activitatea valutarã desfasurata de cãtre inculpati pe teritoriul tarii, în raport cu normele ce reglementeazã aceasta activitate pentru cetãţenii romani, contravin flagrant normelor dreptului constituţional. În dreptul roman, se arata ca în continuare, ca în toate sistemele de drept, exista o deosebire între sfera drepturilor pe care le pot exercita cetãţenii proprii, care este mai larga, şi sfera drepturilor pe care le pot exercita persoanele care nu au aceasta calitate, dar locuiesc pe teritoriul tarii noastre, care este mai restrânsã. Strãinii şi apatrizii din România nu se pot bucura de toate drepturile fundamentale înscrise în Constituţie şi de toate drepturile subiective recunoscute cetãţenilor romani, dupã cum nu pot fi ţinuţi sa îndeplineascã toate îndatoririle prevãzute de lege pentru cetãţenii romani. Din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparţine numai cetãţenilor romani care, tocmai prin cetãţenie, sunt atasati destinelor statului roman. Aceasta nu înseamnã ca strãinii şi apatrizii din România nu se pot bucura de protecţie pe teritoriul statului roman. Potrivit art. 18 din Constituţia României, "cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi". Dispoziţiile <>Decretului nr. 210/1960 nu contravin însã nici acestei reglementãri constituţionale, care recunoaşte strãinilor un drept de protecţie generalã, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a trimite punctele lor de vedere asupra exceptiei.
În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca dispoziţiile <>art. 39 şi 41 din Decretul nr. 210/1960 nu contravin prevederilor Constituţiei, deoarece, în speta, nu se poate susţine ca, în legatura cu deţinerea şi valorificarea mijloacelor de plata strãine, între cetãţenii romani şi cetãţenii strãini s-ar face o discriminare, în sensul ca romanii ar fi avantajati de dispoziţiile legii în raport cu strãinii aflaţi în România. Nici din dispoziţiile Regulamentului Bãncii Naţionale a României nr. 7/1994 privind efectuarea operaţiunilor valutare, sub imperiul cãruia s-au sãvârşit faptele de trafic organizat cu mijloace de plata strãine, operaţiuni efectuate în afarã pieţei valutare de cãtre strãini, şi nici din dispoziţiile <>Regulamentului Bãncii Naţionale a României nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare nu rezulta ca între romani şi strãinii rezidenţi legea ar face o discriminare în ceea ce priveşte efectuarea operaţiunilor valutare. Dispoziţiile <>art. 39 şi 41 din Decretul nr. 210/1960 sunt aplicabile deopotrivã cetãţenilor romani şi strãinilor. Cele doua articole nu numai ca nu sunt contrare Constituţiei, dar existenta lor este absolut necesarã, deoarece dau expresie, pe plan legislativ, prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãrora statul Roman trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Ca ultim argument, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca în <>art. 3 din Regulamentul Bãncii Naţionale a României nr. 7/1994 se prevedea ca "Operaţiuni de vânzare şi/sau cumpãrare de valuta se pot efectua numai pe piata valutarã, în condiţiile stabilite prin prezentul regulament", dispoziţie ce se regaseste şi în noul regulament intrat în vigoare la 31 ianuarie 1998, care prevede în art. 13 ca "Operaţiuni de vânzare şi/sau cumpãrare de valuta pe piata valutarã se pot efectua numai prin intermediarii autorizaţi de cãtre Banca Nationala a României, în condiţiile stabilite prin regulament şi normele de aplicare a acestuia. Fac excepţie de schimb valutar efectuate între persoane fizice în mod incidental".
În concluzie, potrivit punctului de vedere al Guvernului, excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţilor prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece, deşi dispoziţiile legale ce fac obiectul exceptiei sunt anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei, în temeiul lor au luat naştere raporturi juridice penale de conflict şi de ele depinde soluţionarea cauzei.
<>Art. 41 din Decretul nr. 210/1960 , care face obiectul exceptiei, prevede urmãtoarele: "Faptele prevãzute în art. 38 sau 39, dacã au avut caracter de trafic organizat sau au cauzat ori ar fi putut cauza prejudicii însemnate intereselor financiar-valutare ale statului, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani, iar valorile în cauza se confisca.
Tentativa se pedepseşte".
De asemenea, art. 39 din acelaşi decret prevede urmãtoarele: "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 1.000 la 10.000 lei valorificarea metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase, sub orice forma, precum şi a mijloacelor de plata strãine de cãtre strãinii care nu au domiciliul în România, altfel decât la Banca Nationala a Republicii Socialiste România, Banca Romana de Comerţ Exterior sau la organizaţiile socialiste autorizate de acestea.
Amenda se aplica atât celui care transmite, cat şi celui care dobândeşte valorile.
Valorile în cauza se confisca".
Primul motiv de neconstituţionalitate invocat este legat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, ceea ce implica, sub aspectul drepturilor civile, incidenta cu prevederile art. 16 alin. (1) sus-menţionat.
În acest sens este şi jurisprudenta Curţii, asa cum rezulta din Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, în care s-a statuat ca prevederile art. 18 alin. (1) din Constituţie "implica, sub aspectul drepturilor civile, incidenta prevederilor art. 16".
Principiul egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice se aplica, prin natura lui, tuturor drepturilor şi libertãţilor consacrate prin Constituţie sau prin legi. De aceea nu poate fi exclusa aplicarea acestui principiu pentru drepturile recunoscute prin art. 18 alin. (1) din Constituţie, referitoare la protecţia generalã asigurata cetãţenilor strãini şi apatrizilor în ceea ce priveşte persoana şi averea lor. În acelaşi sens sunt prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacra principiul egalitãţii şi al nediscriminarii. Aceasta convenţie, referindu-se la drepturile omului, evident ca are în vedere în mod necesar şi pe cetãţenii strãini sau apatrizi. Ţinând seama de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevederile convenţiei europene au prioritate fata de reglementãrile interne. Dispoziţiile art. 41, raportat la <>art. 39 din Decretul nr. 210/1960 , sancţioneazã penal numai pe strãinii care nu au domiciliul în România, creând astfel o discriminare pe criteriul domiciliului fata de strãinii şi apatrizii care au domiciliul în România şi pe criteriul cetateniei fata de cetãţenii romani. Aceasta discriminare este neconstitutionala fata de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din convenţia europeanã menţionatã anterior.
Fata de cele arãtate, rezulta ca sunt incidente prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucât, astfel cum s-a statuat constant în jurisprudenta Curţii, efectul abrogator al acestei prevederi depinde de contrarietatea unei legi anterioare Constituţiei cu dispoziţiile acesteia.
În consecinta, sub acest aspect, excepţia invocatã urmeazã a fi admisã.
Cu privire la celelalte motive invocate prin excepţie, se constata ca acestea privesc aspecte legate de interpretarea legii, care sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Jaber Izzat, Salim Ibrahim Khalif şi Ahmad Khalil Mohamad în Dosarul nr. 1.447/1997 al Judecãtoriei Braşov şi constata ca dispoziţiile art. 41, raportat la <>art. 39 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata strãine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 aprilie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
