Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 443 din 13 noiembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 ianuarie 1997 a Judecãtoriei Bacau, pronunţatã în Dosarul nr. 10.341/1996, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 59/1993.
Excepţia a fost invocatã de reclamantul Dadut Aurel într-un litigiu prin care a chemat în judecata pe Prisecaru Cecilia şi Husanu Dumitru, solicitând ca, prin hotãrâre judecãtoreascã, sa "se constate ca fiind perfecta vinderea-cumpãrarea suprafeţei de 2.690 mp teren situat în satul Prajesti, comuna Traian, judeţul Bacau".
În motivarea exceptiei se arata ca ratiunea adoptãrii Legii nr. 59/1993 a fost aceea a punerii în concordanta a principiilor Constituţiei din anul 1991 - între care şi garantarea dreptului de proprietate - cu normele de drept procedural, dar prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate, nu rãspund exigenţelor legii fundamentale şi Convenţiei europene a drepturilor omului, în sensul ca, prin stabilirea judecãtoriilor ca instanţe de fond, pãrţile nu dispun efectiv nici de apel, nici de recurs impotriva soluţiilor pronunţate de judecãtorii. Se mai susţine ca ar fi fost normal ca tribunalele sa aibã calitatea de instanţe de fond pentru acţiunile vindicatio possessionis, pentru ca, altfel, curţile de apel pronunţa soluţii irevocabile în materia proprietãţii. Considera ca, prin actuala reglementare a competentei, pãrţile sunt private - în materia proprietãţii - de exerciţiul cãilor de atac înaintea Curţii Supreme de Justiţie, situaţie care nu s-ar fi creat, dacã s-ar fi adoptat formularile cuprinse în proiectul iniţial al legii din dezbaterea de la Senat.
Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecãtoria Bacau apreciazã ca dispoziţiile privind competenta dupã materie a instanţelor judecãtoreşti, cuprinse în art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993, nu contravin normelor şi principiilor Constituţiei sau ale Convenţiei europene a drepturilor omului.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 144 lit. c) şi art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, fiind legal sesizatã.
Se constata ca dispoziţiile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993, au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate şi Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 47 din 3 mai 1995, rãmas definitiva, ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 96 în 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 24 noiembrie 1995. Prin deciziile menţionate, Curtea Constituţionalã a statuat ca prevederile art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate, sunt constituţionale, respingând, în consecinta, excepţia invocatã ca vadit nefondata, în esenta, pentru urmãtoarele motive: prin art. 1 din Legea nr. 59/1993 se instituie o plenitudine de competenta pentru judecãtorii, în art. 2 pct. 2 se stabileşte ca tribunalele judeca, în calitate de instanţe de apel, toate apelurile declarate impotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în prima instanta, iar prin art. 3 pct. 3 se stipuleazã ca, în calitate de instanţe de recurs, curţile de apel judeca recursurile declarate impotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel. Faptul ca art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993, nu reglementeazã accesul la Curtea Suprema de Justiţie pentru pãrţile nemultumite de soluţiile pronunţate în urma exercitãrii cãilor de atac menţionate nu înseamnã ca liberul acces la justiţie prevãzut de art. 21 alin. (2) din Constituţie este îngrãdit, de vreme ce legea reglementeazã în modalitãţile arãtate cãile de atac. Constituţia nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, inclusiv a recursului la Curtea Suprema de Justiţie, ci statueazã principial în art. 128 ca: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", iar art. 125 alin. (3) prevede ca prin "lege" se stabileşte competenta instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecata.
În acelaşi sens Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 114 din 14 noiembrie 1995 şi nr. 3 din 10 ianuarie 1996, definitive prin Decizia nr. 56 din 14 mai 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996. Considerentele care fundamenteazã deciziile Curţii Constituţionale sus-menţionate subzistã şi în speta de fata, întrucât nu exista elemente noi care sa le infirme şi deci sa facã necesarã reconsiderarea soluţiei.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-4 din Codul de procedura civilã, modificate prin Legea nr. 59/1993, invocatã de Dadut Aurel în Dosarul nr. 10.341/1996 al judecãtoriei Bacau.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 14 aprilie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
