Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 66*) din 13 iunie 1994 privind pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 362 din 27 decembrie 1994
-------------
*)A se vedea <>Decizia Curţii Constitutionale nr. 120 din 16 noiembrie 1994 , publicatã în continuare la pag. 3.
Victor Dan Zlãtescu - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispozitiilor <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor strãine, republicatã în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993, invocatã de pârâta Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. in Dosarul nr. 3005/1993 al Judecãtoriei Zalãu.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 1 iunie 1994, concluziile pãrtilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la 6 iunie şi apoi la 13 iunie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prefectura Judeţului Sãlaj a chemat în judecatã Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L: şi a solicitat instanţei anularea intabulãrii, din Cartea funciarã nr. 1426 a comunei Meseşenii de Jos, a suprafeţei de 17.834 mp teren, pe seama pârâtei.
Cererea formeazã obiectul Dosarului nr. 3005/1993 al Judecãtoriei Zalãu, iar la termenul de 28 octombrie 1993, pârâta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor straine.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, pârâta a arãtat cã interdicţia de a dobândi terenuri în proprietate, prevãzutã în <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , este constituţionalã numai dacã se interpreteazã în sensul cã opereazã doar atunci când, prin retragerea sau în urma operaţiunilor de lichidare a societãţii româneşti, investitorul strãin ar dori sã dobândeascã în deplinã proprietate terenuri. În consecinţã, a solicitat ca instanţa, respectiv Judecãtoria Zalãu, sã constate ca fiind neconstituţionalã interdicţia din art. 1 lit. d) din legea menţionatã, în condiţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, mu în caz contrar, înţelege sã ridice excepţia de neconstituţionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi functionarea Curţii Constituţionale.
Judecãtoria Zalãu, prin Încheierea din 28 octombrie 1993, o suspendat judecata şi a trimis dosarul la Curtea Constituţionalã pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstitutionalitate, în temeiul <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Exprimându-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) om aceeaşi lege, instanţa apreciazã cã în raport cu art. 41 alin. (2) din Constituţie, conform, cãruia proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal, interdicţia de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor referindu-se numai la cetãţenii strãini şi apatrizi "în mãsura în care privesc persoane juridice române constituite chiar cu investiţie strãinã, apare neconstituţionalã".
În temeiul <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , s-au solicitat punctele de vedere ale celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
In punctul sãu de vedere, Guvernul apreciazã cã exceptia nu este întemeiatã, deoarece prevederile <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor". De asemenea, se aratã cã, în speţã, problema este pusã greşit, deoarece societãţile comerciale sunt persoane juridice române, indiferent de persoanele care le-au înfiinţat, şi acestea au un patrimoniu de care dispun, ca şi persoanele fizice, având deci dreptul, în cadrul legislaţiei în vigoare, de a dobândi, în proprietate, imobile - terenuri şi clãdiri.
Cele douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Ţinând seama de excepţia ridicatã, de opinia, instanţei, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul întocmit în cauzã de judecãtorul desemnat, de susţinerile pãrţilor, de dispoziţiile <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 şi de prevederile Constituţiei, se reţin urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este competentã sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Cu privire la <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , potrivit cãruia se interzice dobândirea, ca investiţie strãinã, a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este de reţinut cã aceastã prevedere îşi are temeiul în art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituţie, conform cãruia "Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor".
Textul constituţional se referã în mod expres la cetãţenii strãini sau apatrizi, iar dispoziţia avutã în vedere de <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , potrivit art. 3 din aceeaşi lege, priveşte persaoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate. Referirea la persoanele juridice strãine nu este neconstituţionalã, întrucât ea, având în vedere investitorii strãini, implicit se aplicã unor persoane juridice în care cetãţenii strãini au interese. În consecinţã, interdicţia prevãzutã la <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 este în concordanţã cu prevederile art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituţie, astfel, cã excepţia urmeazã a fi respinsã.
Prin excepţie s-a cerut şi interpretarea interdicţiei stabilite în <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , în sensul de a permite unei societãţi comerciale române cu participare strãinã de a avea în proprietate terenuri. Interpretarea textelor de lege, chiar dacã este legatã şi de respectarea unei prevederi constituţionale, este de atributul, suveran al instanţei judecãtoreşti, iar controlul acestei interpretãri se realizeazã prin exercitarea cãilor de atac. În acest sens, s-a pronunţat constant Curtea Constituţionalã, cum ar fi prin <>Decizia, nr. 42 din 8 iulie 1993 şi prin <>Decizia, nr. 51 din 5 octombrie 1993 , astfel încât solicitarea pârâtei de a se da o interpretare obligatorie textului de lege contestat nu poate fi primitã.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al <>art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respnge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor <>art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 , invocata de Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. in Dosarul nr. 3005/1993 al Judecãtoriei Zalãu, cu care Curtea a fost sesizata prin Încheierea din 28 octombrie 1993.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 13 iunie 1994.
PRESEDINTE,
Victor Dan Zlãtescu
Magistrat-asistent
Constantin Burada
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
