Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 659 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 659 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 892 din 27 noiembrie 2015

Comenteaza legea


    Daniel Marius Morar    - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Valentina Bărbăţeanu   - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Călin Popa în Dosarul nr. 2.182/97/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 117D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Serviciul Român de Informaţii a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile şi stabilirea unor condiţionalităţi în ceea ce priveşte accederea la o instanţă judecătorească nu sunt de natură să îngrădească dreptul garantat de art. 21 alin. (1) din Constituţie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea nr. 32 din 10 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.182/97/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Călin Popa într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a ordinului directorului Serviciului Român de Informaţii de trecere în rezervă a reclamantului.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care comunicarea actului nu este interpretată ca fiind comunicarea în scris a actului în sine, ci doar înştiinţarea cu privire la emiterea respectivului act. În acest sens, autorul excepţiei precizează că, potrivit "art. 262 din Codul muncii" (în realitate, art. 252 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii), decizia de încetare a contractului de muncă pentru motive imputabile angajatului se predă personal acestuia sau, în caz de refuz de primire, se comunică prin scrisoare recomandată la domiciliul acestuia, în cel mult 5 zile de la data emiterii. De asemenea arată că, în conformitate cu "art. 84 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici [în realitate, art. 101 alin. (2) din Legea nr. 188/1999], destituirea din funcţia publică se dispune printr-un act administrativ al conducătorului unităţii sau instituţiei publice, care se comunică în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, termenul de contestare începând să curgă de la data primirii actului de destituire. Autorul excepţiei susţine că, în cazul său, a interpreta că termenul de exercitare a căii de atac, respectiv de formulare a plângerii prealabile împotriva deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a ordinului de trecere în rezervă, începe să curgă de la simpla înştiinţare cu privire la emiterea respectivelor acte, fără ca acestea să îi fie şi predate pentru a putea lua cunoştinţă de conţinutul lor, ar constitui o discriminare a sa faţă de ceilalţi cetăţeni cărora le sunt aplicabile prevederile legale mai sus menţionate. De asemenea, discriminarea există şi faţă de persoanele cărora le-au fost comunicate prin predare efectivă actele administrative vătămătoare, care, putând să ia cunoştinţă de conţinutul acestora, sunt în măsură să îşi formuleze apărările faţă de acestea. Totodată, discriminarea există şi în raport cu Serviciul Român de Informaţii, instituţie care poate afecta în mod discreţionar raporturile de muncă ale funcţionarului său, fără ca acesta să cunoască în mod efectiv conţinutul ordinului de trecere în rezervă. Arată că necomunicarea efectivă a actului administrativ persoanei ale cărui drepturi sunt vătămate prin acesta şi stabilirea unui termen pentru exercitarea căii de atac care începe să curgă înainte de a primi actul reprezintă, în opinia autorului excepţiei, o afectare a dreptului de acces liber la justiţie, obligând persoana interesată să acţioneze fără a avea deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce, în acelaşi timp, reprezintă o încălcare a dreptului său la apărare.
    7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate în motivarea acesteia. Apreciază că este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei în sensul că textele de lege criticate ar fi neconstituţionale din perspectiva interpretării momentului în care s-a realizat comunicarea. Arată că modalitatea în care se realizează comunicarea actului administrativ se reglementează prin dispoziţii speciale, specifice diverselor domenii de activitate, în funcţie şi de caracterul actelor, determinat de natura informaţiilor pe care acestea le cuprind, publice sau secrete. Stabilirea unor limitări sau condiţionări în modalitatea de comunicare a actelor administrative, fără consecinţe asupra posibilităţii de introducere a acţiunilor în justiţie, nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiţie, la un proces echitabil sau a dreptului la apărare.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:
    - Art. 7 alin. (1) şi (7): "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. (...)
    (7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.";
    - Art. 11 alin. (2): "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
    12. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 care garantează dreptul la apărare.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în motivarea acesteia, se susţine că textele de lege criticate, care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul acţiunilor în contencios administrativ, sunt neconstituţionale în măsura în care comunicarea actului contestat este interpretată ca fiind şi simpla înştiinţare cu privire la emiterea respectivului act, iar nu comunicarea în scris a actului în sine. Din examinarea conţinutului dosarului, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ generată de împrejurarea că autorului excepţiei i s-a retras autorizaţia de acces la informaţii clasificate şi a fost trecut în rezervă prin ordin al directorului Serviciului Român de Informaţii. Cu privire la emiterea acestor acte, autorul excepţiei a fost înştiinţat verbal de către comandantul unităţii, iar în scris printr-o adresă transmisă prin poştă după un an şi 6 luni, în care se preciza că decizia de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi ordinul de trecere în rezervă nu îi pot fi comunicate întrucât au caracter de secret de stat. După primirea acestei adrese, autorul excepţiei a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea celor două acte, considerând că termenul de contestare prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu a început să curgă, în condiţiile în care acestea nu i-au fost niciodată comunicate, nefiindu-i aduse la cunoştinţă printr-o adresă scrisă măcar numărul şi data emiterii acestora ori temeiul de drept, dacă nu şi cel de fapt. Curtea reţine, de asemenea, că, în apărare, Serviciul Român de Informaţii a solicitat respingerea acţiunii ca urmare a neparcurgerii de către reclamant a procedurii prealabile impuse de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susţinând că acesta ar fi trebuit să formuleze plângere împotriva măsurii retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a ordinului de trecere în rezervă în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul lor, menţionând, totodată, că aducerea la cunoştinţă a deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi comunicarea ordinului de trecere în rezervă au fost consemnate într-un proces-verbal semnat de petent la data la care i s-a făcut şi comunicarea verbală cu privire la emiterea celor două acte.
    14. În acest context faptic, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă, în cauză fiind ridicată, în realitate, o problemă de aplicare a legii la speţă, care ţine exclusiv de competenţa instanţei de judecată. Ca atare, având în vedere că modalitatea de aplicare la cauze individual determinate a textelor de lege deduse controlului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, din perspectiva învederată excedând competenţei instanţei de contencios constituţional.
    15. În ceea ce priveşte invocarea unor texte din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea observă că nu este pertinentă, întrucât, pe de o parte, cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au un statut special, care nu intră sub incidenţa actelor normative menţionate, iar, pe de altă parte, controlul de constituţionalitate vizează verificarea conformităţii textelor de lege cu prevederile şi principiile Constituţiei, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţiile constituţionale (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, sau Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013).

    16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Călin Popa în Dosarul nr. 2.182/97/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2015.

                                  PREŞEDINTE,
                              DANIEL MARIUS MORAR

                              Magistrat-asistent,
                              Valentina Bărbăţeanu

                                    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 659 din 15 octombrie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 659 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 659 din 15 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (7) şi art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004