Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Simina Popescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Claudiu Drăgan în Dosarul nr. 86.788/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 92D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a comunicat o cerere privind judecarea în lipsă, iar partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care susţine respingerea criticilor de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 4 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 86.788/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Claudiu Drăgan într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea procedurii de plată, reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a legii, încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii, deoarece dreptul de a solicita executarea silită constituie un drept al petentului născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale (execuţionale) prevăzute de art. 10 din Legea nr. 164/2014, se aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanţei de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei. De asemenea, aplicarea retroactivă a prevederilor legale potrivit cărora singura măsură compensatorie sunt despăgubirile băneşti determină o influenţare a rezultatului procesului, imprevizibilă la momentul învestirii instanţei judecătoreşti, ceea ce determină încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. 7. Autorul excepţiei mai susţine că prevederile legale, care instituie noile termene de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 9/1998 şi care se aplică cauzelor în materia acordării despăgubirilor aflate pe rolul instanţelor, nu fac decât să stabilească o condiţie de exercitare a accesului la justiţie, care, la momentul introducerii cererii, nu exista. De asemenea, prin aplicarea retroactivă a acestor dispoziţii legale se aduce atingere accesului liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legi reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiau la data învestirii instanţei judecătoreşti, dar care nu mai exista la data soluţionării definitive a cauzei. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, susţine că art. 10 din Legea nr. 164/2014 instituie două ipoteze privind executarea hotărârilor comisiilor judeţene, ipoteze care au ca efect realizarea plăţii în termene diferite, generând astfel discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situaţii juridice identice şi încălcând principiul egalităţii în faţa legii. 8. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, susţine că reeşalonarea, prin lege, a plăţii despăgubirilor, independent de perioada dintre data naşterii dreptului de proprietate şi data executării, prin adăugarea unei perioade de 5 ani, cu plata anuală a unei tranşe de 20.000 lei, determină o fracţionare excesivă a sumelor cuvenite, echivalând practic cu privarea de o despăgubire adecvată şi într-un termen rezonabil, ceea ce pentru creditor constituie o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 pot fi privite drept neconstituţionale doar din perspectiva dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, apreciind ca fiind valabile în cauză, pentru identitate de raţiune, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013. Prin art. 10 din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a instituit noi termene de executare a obligaţiilor de plată, iar prin dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul a prevăzut în mod expres că se suspendă de drept orice procedură de executare silită, situaţie care are ca efect prelungirea din nou a termenului în care creditorul îşi poate vedea valorificat dreptul de creanţă, cu atât mai mult cu cât, prin schimbarea debitorului, creditorul este nevoit să declanşeze o nouă cerere de executare silită împotriva actualului debitor şi să abandoneze demersul de executare silită pornit împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii. Prin urmare, prelungirea încă o dată a termenelor de plată şi schimbarea debitorului în timpul procedurii de valorificare a dreptului (de cele mai multe ori, fiind vorba de o procedură de executare silită, ca şi în speţă) constituie o ingerinţă disproporţionată de natură a afecta dreptul în chiar substanţa sa, ingerinţă care poate fi apreciată ca neconstituţională din perspectiva dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 este neîntemeiată. Reţine că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicabile tuturor destinatarilor. De asemenea, dispoziţiile legale criticate stabilesc domeniul de aplicare a plăţii eşalonate a despăgubirilor prevăzute în deciziile de plată sau în hotărârile judecătoreşti. Or, în condiţiile în care plata este un mijloc de stingere/executare a obligaţiei, iar în cazul cererilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti nu s-a stabilit întinderea creanţei, iar creanţa nu a devenit exigibilă, nu se afectează situaţiile juridice născute sub legea veche. Mai mult, executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate posibilă de executare pe care statul o poate aplica. Precizează că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata despăgubirilor, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. 12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale. Reţine că normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivităţii şi egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora, şi nu unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare, având astfel domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea unor dispoziţii din legislaţia anterioară şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării acestuia în vigoare. 13. Cât priveşte susţinerile privind nesocotirea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că un litigiu ar trebui soluţionat conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul naşterii raportului juridic, consideră că acestea nu pot fi reţinute. Având în vedere că cererea de chemare în judecată, şi anume contestaţia la executare, a fost formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în anul 2015, este firesc ca aceasta să fie analizată şi soluţionată din prisma condiţiilor în care s-a demarat procedura judiciară, condiţii care sunt prevăzute de Legea nr. 164/2014, în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Consideră că intervenţia unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înţeles să reglementeze o serie de măsuri diferite de cele anterioare pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată în substanţa sa, atât timp cât, printr-un act al instanţei, acest drept nu este suprimat. Pe de altă parte, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, note scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, prevederi care au următorul cuprins: - Art. 3 alin. (2): "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare."; - Art. 10 alin. (1): "Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015." 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 18. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, deciziile nr. 855 şi nr. 865, ambele din 10 decembrie 2015, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, nr. 14 şi nr. 15 din 19 ianuarie 2016, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Decizia nr. 250 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, Decizia nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016 şi Decizia nr. 363 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 22 iulie 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate. 20. Curtea a statuat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 9/1998 şi Legea nr. 290/2003, fără a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. 21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor de lege criticate. De asemenea, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de reparaţie prin compensarea cu terenuri anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 22. Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia fostului regim politic ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului actual, în considerarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Totodată, prevederile art. 1 cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementând dreptul persoanelor fizice şi juridice la respectarea bunurilor, lasă în competenţa statelor semnatare ale Convenţiei adoptarea măsurilor legislative concrete şi a procedurii de urmat, necesare în vederea restituirii în natură a bunurilor preluate de stat sau acordării de despăgubiri. De asemenea, este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar în principiu n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv". 23. Curtea Constituţională a constatat că, prin prevederile legale criticate, statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat. În aceste condiţii, Curtea a constatat că stabilirea despăgubirilor băneşti ca unică modalitate de compensare pentru pierderile suferite în urma unor evenimente istorice de cetăţenii români, prin trecerea unor bunuri imobile în proprietatea statului bulgar sau prin sechestrarea ori reţinerea acestora sau prin rămânerea acestora în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război, nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, încadrându-se în limitele permise de art. 44 din Constituţie. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just, proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. 24. Referitor la prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014, Curtea Constituţională a statuat, în esenţă, că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). 25. Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind un termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu Drăgan în Dosarul nr. 86.788/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
