Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 658 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi <>art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Milici în Dosarul nr. 4.167/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se aratã cã prevederile art. 16 din Constituţie se referã la egalitatea dintre cetãţeni, iar nu şi la egalitatea dintre aceştia şi autoritãţile de stat.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 4.167/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 pct. 6 şi <>art. 213 pct. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Milici în cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligã fiecare persoanã fizicã sã contribuie la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, indiferent dacã aceasta doreşte sau nu sã beneficieze de serviciile medicale oferite. Se apreciazã cã statul este cel care trebuie sã garanteze dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, ceea ce înseamnã cã un atare drept naşte obligaţii pozitive numai în sarcina statului, nu şi a beneficiarului dreptului. Totodatã, orice persoanã fizicã are dreptul de a dispune de ea însãşi, astfel cã ea trebuie sã fie în mãsurã sã hotãrascã dacã contribuie, fie la un fond public sau privat de sãnãtate, fie sã îşi asume riscul de a nu contribui la niciun fond de sãnãtate. În aceste condiţii, se considerã cã este abuzivã şi discriminatorie obligarea persoanelor care desfãşoarã o activitate privatã de a contribui la constituirea Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, o datã prin redistribuirea contribuţiilor lor prin taxe şi impozite la achitarea unor sume de bani necesare asigurãrii de sãnãtate a salariaţilor din sectorul bugetar şi a doua oarã prin contribuţia plãtitã direct la fondul în cauzã. Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (3) lit. e) şi <>art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Instanţa de judecatã, în mod eronat, a reţinut ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 208 pct. 6 şi <>art. 213 pct. 3 din Legea nr. 95/2006 . Astfel, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã sã se pronunţe cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a acelor dispoziţii legale pe care autorul excepţiei le criticã, şi anume art. 208 alin. (3) lit. e) şi <>art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 , texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 208 alin. (3) lit. e): "(3) Asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii şi funcţioneazã ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizeazã pe baza urmãtoarelor principii: [...] e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate."; - Art. 215 alin. (3): "Prevederile alin. (1) şi (2) [cu privire la obligaţia virãrii contribuţiei pentru asigurãrile sociale de sãnãtate - s.n.] se aplicã şi persoanelor care exercitã profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sã desfãşoare activitãţi independente." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterul statului, respectiv obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 26 alin. (2) privind viaţa intimã, familialã şi privatã şi ale art. 56 alin. (1) şi (3) privind contribuţiile financiare. De asemenea, implicit, din motivarea excepţiei rezultã cã autorul acesteia înţelege sã invoce în susţinerea ei şi prevederile art. 34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: Prin <>Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat cã "obligativitatea asigurãrii şi a contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate trebuie analizatã în legãturã cu un alt principiu ce stã la baza acestui sistem, anume cel al solidaritãţii. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Rezultã cã dispoziţiile <>art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reprezintã, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor". Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai stabilit cã "principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv, astfel cã diferenţa valoricã a contribuţiei este determinatã de nivelul diferit al venitului". Curtea Constituţionalã, în acelaşi sens, s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine cã însuşi caracterul de stat social, atribuit României prin textul art. 1 alin. (3) din Constituţie, este o raţiune suficientã pentru a impune o contribuţie obligatorie la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, prin aceasta asigurându-se atât ocrotirea sãnãtãţii celor cu venituri mai mari, cât şi acelora care au venituri mici. De asemenea, nu se poate susţine cã plata unei contribuţii la fondul menţionat este de naturã sã încalce viaţa intimã, familialã şi privatã a persoanei, din moment ce în cauzã se pun probleme ce ţin de asigurarea unui sistem de furnizare a unor servicii medicale de care beneficiazã toate persoanele. Ca atare, obligaţia pozitivã a statului este de a crea un atare sistem contributiv susţinut prin contribuţiile asiguraţilor, fãrã sã intervinã în niciun fel în desfãşurarea vieţii lor private. Inexistenţa vreunei contrarietãţi între textele legale criticate şi Constituţie echivaleazã cu respectarea întru totul a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi <>art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Milici în Dosarul nr. 4.167/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta __________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
