Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 658 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 si art. 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 971 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecãtoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenitã inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. În ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate, apreciazã cã acestea nu aduc atingere textelor constituţionale pretins încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2005, Judecãtoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcom" - S.A din Galaţi într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, pe de o parte, cã dispoziţiile <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 53 şi, pe de altã parte, cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi ale 146 lit. d), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece "lipsa obligativitãţii încuviinţãrii de cãtre o instanţã de judecatã a titlurilor executorii emise administrativ de cãtre Ministerul de Finanţe excepteazã de la controlul judiciar tocmai aceste acte, discriminând celelalte pãrţi care au nevoie de un proces în faţa unei instanţe, de solicitarea încuviinţãrii executãrii silite şi [...] de intermediul unui executor judecãtoresc pentru a-şi valorifica drepturile".
Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât cenzurarea excepţiei de cãtre instanţa în faţa cãreia aceasta este ridicatã reprezintã o îngrãdire a liberului acces la justiţie, "în materie de neconstituţionalitate singura instanţã competentã fiind Curtea Constituţionalã".
Judecãtoria Iaşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 este întemeiatã în raport de prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât "aceastã procedurã simplificatã, care permite creditorului unei creanţe bugetare sã emitã unilateral titluri executorii împotriva debitorilor, fãrã niciun control de legalitate şi, mai mult, sã le execute silit în aceleaşi condiţii, creeazã un dezechilibru vãdit între aceştia, creditorul fiind favorizat".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece "legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silitã, în condiţiile procedurale stabilite de lege, şi de a beneficia de garanţiile privitoare la desfãşurarea procesului", potrivit art. 169 alin. (3) şi (4) din Codul de procedurã fiscalã.
Totodatã, se aratã cã <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu aduce atingere art. 21, 24 şi 146 lit. d) din Constituţie, deoarece instituirea prin alin. (6) al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 a cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu este de naturã sã conducã la ideea cã prin aceasta instanţa care judecã fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, textele de lege criticate aveau urmãtorul conţinut:
- <>Art. 137 şi 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã:
- Art. 137: "(1) Executarea silitã a creanţelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege.
(3) Executarea silitã începe în termen de 15 zile de la data înştiinţãrii.
(4) Înştiinţarea de platã este act premergãtor executãrii silite.
(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(6) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 133.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora, organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupã caz.
(11) În cazul în care autoritãţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.";
- Art. 141: "(1) Executarea silitã începe prin comunicarea somaţiei. Dacã în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã. Somaţia este însoţitã de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somaţia cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: numãrul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silitã; termenul în care cel somat urmeazã sã plãteascã suma prevãzutã în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectãrii acesteia.";
- <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, alin. (4) al <>art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin <>art. I pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 675 din 7 august 2006, iar alin. (3) al <>art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat, având urmãtorul conţinut: "Modificarea titlului de creanţã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor."
Totodatã, prin <>art. I pct. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 s-a introdus un nou alineat la <>art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , cu urmãtorul cuprins:
"(7^1) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionãrii contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea observã cã, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 16 şi 21 din Constituţie, în realitate excepţia se referã numai la primele douã alineate ale art. 16 şi la primele 3 alineate ale art. 21.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
I. Susţinerea potrivit cãreia prin prevederile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) şi ale <>art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât se creeazã o inegalitate între organele de executare competente şi celelalte pãrţi, în speţã persoane juridice, nu este întemeiatã, deoarece principiul egalitãţii se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, şi nu la egalitatea între persoane juridice şi autoritãţi publice.
Totodatã, nu poate fi reţinutã nici susţinerea conform cãreia "titlurile executorii emise administrativ de cãtre Ministerul de Finanţe" sunt "exceptate de la controlul judiciar", ceea ce ar încãlca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silitã, în condiţiile procedurale stabilite de lege.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza întâi din Codul de procedurã fiscalã, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare [...]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se introduce la instanţa judecãtoreascã competentã şi se judecã în procedurã de urgenţã."
În final, Curtea observã cã nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 53 din Constituţie, deoarece prin dispoziţiile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) şi ale <>art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 nu se aduce nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare.
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, 53 şi ale 146 lit. d) din Legea fundamentalã, precum şi de prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, dintre care menţionãm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare datã excepţia de neconstituţionalitate.
Cu aceste prilejuri Curtea a reţinut, în esenţã, cã textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 "sunt norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã. Aceastã procedurã nu face însã posibilã respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de cãtre instanţa judecãtoreascã, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunitãţii sesizãrii Curţii Constituţionale".
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Totodatã, s-a mai arãtat cã "procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial nu conţine privilegii sau discriminãri, pentru a fi reţinutã o încãlcare a prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea fundamentalã, referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere dreptului la apãrare al pãrţilor, acestea având deplina libertate de a-şi angaja apãrãtor şi de a se prevala de toate garanţiile prevãzute de lege pentru exercitarea dreptului la apãrare".
III. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , excepţia urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, pentru urmãtoarele motive:
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, alin. (4) al <>art. 137 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin <>art. I pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.
Totodatã, prevederile <>art. 137 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au fost modificate, prin acelaşi act normativ, soluţia legislativã adoptatã în urma modificãrii textului fiind substanţial diferitã.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea se pronunţã asupra prevederii legale în noua sa redactare numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii. Curtea constatã însã cã aceastã cerinţã nu este îndeplinitã.
Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se poate pronunţa asupra dispoziţiilor "dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare", aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, conform dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d.) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I.Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11), ale <>art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcom" - S.A din Galaţi în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecãtoriei Iaşi.
II. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 137 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
