Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 657 din 9 octombrie 2006 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 33/2006 privind unele masuri pentru finalizarea privatizarii Bancii Comerciale Romane - S.A.
Cu Adresa nr. XXXV/2.494 din 14 septembrie 2006, Secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., precum şi asupra Legii pentru aprobarea acesteia, sesizarea fiind formulatã, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, de cãtre un numãr de 39 de senatori, şi anume: Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Nicolae Iorga, Carol Dina, Ilie Petrescu, Gheorghe Funar, Aurel Ardelean, Ioan Corodan, Valentin Dinescu, Gheorghe Viorel Dumitrescu, Constantin Gãucan, Ilie Ilaşcu, Irina Loghin, Eugen Mihãescu, Viorica-Georgeta-Pompilia Moisuc, Petru Stan, Claudiu Tãnãsescu, Verginia Vedinaş, Ion Iliescu, Doru Ioan Tãrãcilã, Emil Rãzvan Theodorescu, Radu Cristian Georgescu, Ion Florescu, Viorel Arcaş, Traian Novolan, Ion Toma, Sever Şter, Ion Vãrgãu, Vasile Ioan Dãnuţ Ungureanu, Ovidiu Teodor Creţu, George-Cristian Maior, Ion Moraru, Vasile Ion, Doina Silistru, Dan Mircea Popescu, Antonie Iorgovan, Ioan Chelaru, Radu Cãtãlin Mardare, Cristian Diaconescu. Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 8.869 din 14 septembrie 2006 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 2.072A/2006. Autorii sesizãrii solicitã Curţii Constituţionale declanşarea controlului de constituţionalitate asupra <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., precum şi asupra Legii pentru aprobarea acesteia. I. Referitor la <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., autorii sesizãrii aduc urmãtoarele critici de neconstituţionalitate: 1. <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 a fost adoptatã cu depãşirea abilitãrii date de Parlament prin <>Legea nr. 288/2006 , întrucât prin aceastã lege Guvernul este abilitat sã emitã ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 reglementeazã într-un domeniu aparţinând legilor organice. Astfel, se încalcã prevederile constituţionale ale art. 108 alin. (1) şi (3) şi ale art. 115 alin. (1)-(3). Totodatã, prin <>Legea nr. 288/2006 , Parlamentul nu a abilitat Guvernul sã emitã ordonanţa pentru aprobarea contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni ale Bãncii Comerciale Române - S.A., ci, în baza art. 1 pct. I.8 din legea de abilitare, Guvernul putea lua mãsuri numai pentru accelerarea privatizãrii societãţilor comerciale, valorificarea unor active ale statului şi mãsuri privind monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare. Rezultã cã legiuitorul a înţeles sã abiliteze Guvernul sã reglementeze aspecte care pregãtesc privatizarea societãţilor comerciale sau, dupã caz, care vizeazã situaţiile postprivatizare ale societãţilor comerciale, iar nu şi a societãţilor bancare. Banca Comercialã Românã - S.A. s-a organizat ca societate pe acţiuni în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.195/1990 , iar bãncile controlate de stat, spre deosebire de societãţile comerciale cu capital integral de stat, sunt persoane juridice de drept public, mai precis de utilitate publicã, de unde rezultã şi diferenţa de regim juridic aplicabil între societãţile comerciale şi societãţile bancare. Ca atare, prin emiterea unei ordonanţe privind mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române S.A., deci a unei societãţi bancare, Guvernul a adãugat la legea de abilitare, depãşind domeniul de reglementare prevãzut de aceasta şi încãlcând astfel art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (2) din Constituţie. 2. <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 a fost adoptatã cu încãlcarea principiilor constituţionale privind regimul ordonanţelor, întrucât materia care vizeazã proprietatea statului asupra societãţilor bancare intrã în sfera legilor organice, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie. Astfel, este fãrã îndoialã cã în sfera noţiunii de "regim juridic general al proprietãţii" intrã şi regimul sistemului bancar legat de proprietatea statului. De altfel, prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 se scot din sfera proprietãţii publice a statului anumite active, în speţã acţiuni bancare, şi se trec în circuitul civil, iar aceastã schimbare de regim juridic nu poate fi fãcutã decât în condiţiile legii organice, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie. Totodatã, autorii sesizãrii considerã cã Guvernul nu putea sã solicite Parlamentului aprobarea prin lege a unui contract de vânzare-cumpãrare de acţiuni, întrucât acel contract reprezintã legea pãrţilor. 3. <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 contravine principiului constituţional al protejãrii intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, prevãzut de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, întrucât prin aceasta se stabileşte obligaţia contribuabililor români de a plãti cãtre Erste Bank, pânã la 31 decembrie 2013, o sumã de pânã la 3,75 miliarde de euro, se subevalueazã sediile şi terenurile aferente, precum şi valoarea capitalului social al bãncii. II. În ceea ce priveşte Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., autorii sesizãrii considerã cã aceasta încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 44 alin. (2), ale art. 61 alin. (1), ale art. 108 alin. (3), ale art. 135 alin. (2) lit. b) şi f), ale art. 136 alin. (4) şi (5) şi ale art. 154 alin. (1). 1. Referitor la art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie, autorii sesizãrii considerã cã Legea de aprobare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 încalcã principiul statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi principiul supremaţiei Constituţiei, întrucât aceastã lege aprobã anumite contracte, de vânzare-cumpãrare şi de garanţii, contracte negociate şi încheiate de Guvern, fãrã intervenţia Parlamentului, iar unele dintre aceste contracte au început deja sã-şi producã efectele. 2. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorii sesizãrii aratã cã, în cadrul procedurii de privatizare a Bãncii Comerciale Române - S.A., salariaţii acesteia au avut o poziţie privilegiatã faţã de ceilalţi cetãţeni ai României, întrucât numai ei au avut dreptul sã cumpere un pachet de 8% din acţiunile bãncii, ceea ce contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Totodatã, prin dispoziţiile art. 4 alin. (3), art. 5 alin. (1), art. 6 şi ale <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 , s-au instituit derogãri de la aplicarea în cazul Bãncii Comerciale Române - S.A. a unor prevederi din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 111/2003 privind utilizarea veniturilor din privatizare şi din valorificarea activelor bancare neperformante, din <>Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, din <>Legea nr. 44/1998 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 şi din <>Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, ceea ce plaseazã Banca Comercialã Românã - S.A. mai presus de lege, contravenind astfel principiului potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege. 3. Autorii sesizãrii considerã cã dispoziţiile art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (3) şi (4), art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6, art. 7, art. 9-11, art. 12 alin. (1), (2) şi (3), art. 14 alin. (1), (2) şi (3) şi ale <>art. 15 şi 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 contravin prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, fãrã sã argumenteze. 4. Cu privire la art. 61 alin. (1) din Constituţie, autorii sesizãrii apreciazã cã prin adoptarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 s-a încãlcat principiul potrivit cãruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii, întrucât, în timpul vacanţei parlamentare şi fãrã a fi abilitat prin <>Legea nr. 288/2006 , Guvernul a adoptat Ordonanţa privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., act normativ care completeazã prevederile din proiectul de lege pe aceeaşi temã, retras de la Parlament, instituind noi obligaţii în sarcina statului român. 5. Referitor la art. 108 alin. (3) din Constituţie, autorii sesizãrii susţin cã prin adoptarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 , Guvernul a reglementat în domeniul <>legii organice şi fãrã sã fie abilitat prin Legea nr. 288/2006 , nesocotind astfel atât condiţiile, cât şi limitele prevãzute de aceasta. 6. În ceea ce priveşte art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie, autorii sesizãrii aratã cã prin adoptarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 statul român nu şi-a îndeplinit obligaţia de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, pentru urmãtoarele considerente: prin contractul de vânzare-cumpã rare au fost subevaluate active importante ale Bãncii Comerciale Române - S.A.; statul român s-a angajat sã despãgubeascã banca cumpãrãtoare pentru prejudicii care s-ar putea produce între data semnãrii contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni şi data finalizãrii procesului de privatizare; prin art. 9 şi 10 din ordonanţã, statul român a acordat garanţii în favoarea cumpãrãtorului pentru prejudicii în legãturã cu activitatea bãncii între data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare şi data transferului de proprietate asupra acţiunilor cãtre cumpãrãtor; prin art. 11, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de reprezentant al statului român, a fost autorizatã sã renunţe la pretenţiile pe care le-ar putea formula împotriva bãncii cu privire la orice despãgubiri acordate cumpãrãtorului; prin art. 12 din ordonanţã, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost autorizatã sã-l despãgubeascã pe cumpãrãtor pentru orice daune suportate de acesta rezultând din obligaţiile bãncii în legãturã cu activitatea Bancorex - S.A.; prin art. 13, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost autorizatã sã renunţe, în beneficiul bãncii şi al cumpãrãtorului, la orice drepturi de a formula pretenţii împotriva bãncii în legãturã cu sumele plãtite pentru orice obligaţii legale ale Bancorex - S.A. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 , Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului protejeazã mai mult interesele bãncii cumpãrãtoare decât pe cele ale statului român. 7. În legãturã cu art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie, autorii sesizãrii considerã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 şi legea de aprobare au încãlcat şi aceste texte constituţionale. 8. În final, autorii sesizãrii apreciazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 încalcã şi prevederile art. 154 alin. (1) din Constituţie, întrucât aceastã ordonanţã este în vigoare şi îşi produce efectele, deşi ea a fost adoptatã şi aprobatã cu încãlcarea Constituţiei. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere. Guvernul considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 nu a depãşit limitele abilitãrii date de Parlament prin <>art. 1 pct. I.8 din Legea nr. 288/2006 , ci a fost emisã în vederea accelerãrii privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A. Prin negocierea contractului dintre statul român şi Erste Bank şi prin adoptarea ordonanţei, Guvernul nu s-a substituit legiuitorului. Guvernul, fiind administratorul general, poate înstrãina, în condiţiile legii în vigoare, patrimoniul statului. Specificitatea şi complexitatea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A. au determinat însã "necesitatea derogãrii de la legislaţia în domeniu, prevederi ce se regãsesc în <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 ". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra sesizãrii de neconstituţionalitate. La dosarul cauzei au depus note scrise Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Comisia de privatizare a Bãncii Comerciale Române - S.A., în care se susţine constituţionalitatea textelor de lege criticate. Aceste materiale nu au însã relevanţã în cadrul procedurii jurisdicţionale a controlului de constituţionalitate înainte de promulgarea legii.
CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, dispoziţiile Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulatã de cei 39 de senatori. Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie atât <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 3 august 2006, cât şi legea privind aprobarea acestei ordonanţe, în integralitatea lor. Curtea nu poate primi susţinerea referitoare la inadmisibilitatea sesizãrii în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a actului normativ originar, în condiţiile în care este contestatã şi legea de aprobare a ordonanţei, iar învestirea instanţei constituţionale a fost fãcutã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi cu procedura prevãzutã de <>art. 15 din Legea nr. 47/1992 . De altfel, Curtea s-a pronunţat în acest sens prin <>Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006. De asemenea, în jurisprudenţa constantã a Curţii s-a statuat cã ordonanţa Guvernului, din momentul aprobãrii sale prin lege, dobândeşte forţa juridicã a legii. I. Analizând fondul, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate vizând ordonanţa în integralitatea sa. <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A. a fost adoptatã în temeiul <>art. 1 pct. I.8 din Legea nr. 288/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 7 iulie 2006, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "mãsuri privind accelerarea privatizãrii societãţilor comerciale, valorificarea unor active ale statului şi unele mãsuri privind monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat de la societãţile comerciale". Referitor la criticile autorilor sesizãrii, prin care se susţine cã ordonanţa a fost adoptatã cu depãşirea abilitãrii date de cãtre Parlament prin lege şi cu încãlcarea principiilor constituţionale privind regimul ordonanţelor şi a celui consacrat de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea reţine cã aceasta satisface exigenţele constituţionale, fiind adoptatã cu respectarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. m), art. 108 alin. (1) şi (3) şi ale art. 115 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. Astfel, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii;". În speţã, însã, nu se reglementeazã, limiteazã sau derogã de la regimul juridic general al proprietãţii, ci se stabileşte cadrul juridic pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A. prin dobândirea de cãtre cumpãrãtor a unui pachet de acţiuni din capitalul social. Aşa fiind, obiectul de reglementare al ordonanţei criticate aparţine domeniului legilor ordinare. Cât priveşte faptul cã Guvernul a înţeles sã emitã o ordonanţã cu privire la mãsuri pentru finalizarea privatizãrii unei societãţi bancare, iar nu a unei societãţi comerciale, Curtea observã cã statutul juridic al acestora este identic, aşa cum rezultã din dispoziţiile <>Legii nr. 83/1997 pentru privatizarea societãţilor comerciale bancare la care statul este acţionar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 23 mai 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care la art. 1 aratã cã societãţile comerciale bancare la care statul este acţionar sunt "înfiinţate în temeiul <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, al <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi al <>Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancarã". Rezultã fãrã echivoc cã societãţile bancare se supun regulilor generale aplicabile societãţilor comerciale şi din <>Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, care în art. 15 alin. 1 teza a doua stipuleazã cã bãncile sunt persoane juridice române şi "se constituie sub forma juridicã de societate comercialã pe acţiuni, în baza aprobãrii Bãncii Naţionale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societãţilor comerciale". Aşa fiind, societãţile bancare cu capital de stat aparţin categoriei societãţilor comerciale care sunt persoane juridice de drept privat, îndeplinând aceleaşi funcţii economice ca şi bãncile cu capital privat. În egalã mãsurã este lipsitã de temei şi critica referitoare la încãlcarea obligaţiei statului prevãzutã de art. 135 alin. (2) lit. b): "Statul trebuie sã asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Din economia reglementãrii contestate nu se poate impune concluzia ca fiind afectat interesul naţional. II. Examinând criticile de neconstituţionalitate ce vizeazã legea de aprobare a ordonanţei, Curtea reţine cã şi acestea sunt neîntemeiate. <>Ordonanţa nr. 33/2006 nu contravine principiilor constituţionale consacrate prin art. 1 alin. (3), (4) şi (5) şi nici dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, deoarece însuşi Parlamentul, prin dispoziţiile art. 2 din legea de abilitare, a dispus ca, "În conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (3) din Constituţia României, republicatã, ordonanţele emise de Guvern în temeiul art. 1 vor fi înaintate spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la reluarea lucrãrilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinarã a anului 2006. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei". În legãturã cu încãlcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constatã cã legea de aprobare, prin dispoziţiile sale, nu creeazã nici privilegii şi nici discriminãri. Astfel, faptul cã numai salariaţii societãţii bancare au avut dreptul sã cumpere acţiuni este în concordanţã cu principiul constituţional al egalitãţii, deoarece aceastã categorie de persoane nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã în raport cu ceilalţi cetãţeni. În continuare, Curtea observã cã Banca Comercialã Românã - S.A. nu se aflã într-o situaţie privilegiatã faţã de alte societãţi bancare, întrucât persoanele juridice nu se bucurã de drepturi cetãţeneşti. Or, dacã s-ar accepta aplicabilitatea art. 16 din Constituţie şi acestor persoane, legiuitorul nu ar mai putea reglementa, în mod distinct, capacitatea lor juridicã. În ceea ce priveşte înfrângerea art. 44 alin. (2) din Constituţie prin anumite dispoziţii ale legii atacate, Curtea reţine cã simpla afirmaţie a contrarietãţii nu poate avea semnificaţia unei motivãri de neconstituţionalitate. Critica privind încãlcarea lit. f) a art. 135 alin. (2) din Constituţie referitoare la "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii" urmeazã sã fie respinsã, deoarece nu rezultã modalitatea prin care aceastã obligaţie a statului este afectatã prin dispoziţiile legale supuse controlului. Nici contrarietatea legii de aprobare cu art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie nu este motivatã, astfel cã nu poate fi reţinutã. Invocarea art. 154 alin. (1) din Constituţie nu poate avea semnificaţia unei veritabile critici de neconstituţionalitate, deoarece aceste prevederi constituţionale se referã la actele normative anterioare revizuirii Constituţiei din anul 2003. În ceea ce priveşte hotãrârile Guvernului, acestea nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, precum şi al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Constatã cã Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A. este constituţionalã. Definitivã şi general obligatorie. Decizia se comunicã preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 9 octombrie 2006 şi la aceasta au particitat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stãnoiu şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Doina Suliman
OPINIE SEPARATĂ la Decizia nr. 657 din 9 octombrie 2006 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 33/2006 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A.
Contrar punctului de vedere al majoritãţii membrilor Curţii, potrivit cãruia legea supusã controlului nu relevã niciun viciu de neconstituţionalitate, în ceea ce ne priveşte, considerãm cã aceasta contravine unor prevederi ale Legii fundamentale, a cãror încãlcare a fost semnalatã prin sesizarea care a determinat declanşarea controlului de constituţionalitate în prezenta cauzã. Dacã punctul de vedere al majoritãţii îşi gãseşte expresie în soluţia adoptatã prin decizia mai sus menţionatã, prezenta opinie separatã îşi propune sã evidenţieze raţiunile de ordin formal-logic şi tehnic-juridic în considerarea cãrora soluţia contrarã - pe care o împãrtãşim - se impunea atenţiei şi, mai mult decât atât, ar fi trebuit sã prevaleze în finalizarea controlului de constituţionalitate. Aşa cum rezultã din titlul, ca şi din conţinutul sãu, <>Ordonanţa Guvernului nr. 33/2006 se referã la finalizarea privatizãrii Bãncii Comerciale Române - S.A., obiectul sãu de reglementare constituindu-l astfel un anumit caz concret, predeterminat, ceea ce impune calificarea sa ca act juridic individual de putere. În condiţiile în care, însã, caracterul normativ nu reprezintã o cerinţã de esenţa legii sau a ordonanţei, prevãzutã ca atare de Constituţie, calificarea acestora drept acte individuale nu relevã în sine niciun viciu de neconstituţionalitate, dar, aşa cum vom demonstra, oferã premisa existenţei unor asemenea vicii. Astfel, potrivit <>art. 1 pct. I poz. 8 din Legea nr. 288/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, acesta poate adopta "mãsuri privind accelerarea privatizãrii societãţilor comerciale, valorificarea unor active ale statului şi unele mãsuri privind monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat de la societãţile comerciale". Din formularea textului de lege reprodus rezultã cã obiectul abilitãrii îl constituie exclusiv adoptarea de reglementãri normative în domeniile acolo menţionate. Aşa fiind, o reglementare cu caracter individual, chiar apartenenţa unui domeniu fãcând parte din cele menţionate în legea de abilitare, nu poate fi socotitã ca în concordanţã cu mandatul conferit. Altfel, şi mai concret spus, este dificil de susţinut cã aprobarea contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni în Banca Comercialã Românã - S.A. şi a contractului de garanţie şi asistare la platã şi drepturi de coparticipare la apãrare, ambele încheiate la 21 decembrie 2005, prin ordonanţa dedusã controlului, se subsumeazã mãsurilor pe care Guvernul era abilitat sã le adopte. Cele arãtate impun concluzia cã, într-adevãr, respectiva ordonanţã contravine - aşa cum se susţine în sesizare - prevederilor art. 115 alin. (2) din Constituţie. Mai mult decât atât, aşa cum aceastã Curte a evidenţiat într-o decizie anterioarã, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare, într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementãrii cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun. O poate face, însã, exclusiv, pe calea unei reglementãri normative, conceputã pentru a fi aplicatã unui numãr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei. Ori de câte ori, însã, reglementarea specialã, diferitã de cea constitutivã de drept comun, are caracter individual, fiind conceputã în considerarea aplicãrii sale într-un singur caz prestabilit fãrã echivoc - ceea ce, în speţã, rezultã din prevederile art. 4 alin. (3), art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 12 alin. (1) din ordonanţã - aceasta înceteazã de a mai avea legitimitate, devenind discriminatorie şi, drept urmare, neconstituţionalã, întrucât contravine art. 16 alin. (2) din Constituţie. Într-adevãr, în mãsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementãri legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţia legalã în cauzã nesocoteşte prevederea constituţionalã potrivit cãreia "nimeni nu este mai presus de lege". Pe linia de gândire care aici intereseazã, s-ar fi cuvenit, de asemenea, reţinut cã, în principiu, un act de dispoziţie de natura celui pe care îl implicã vânzarea-cumpãrarea de acţiuni aparţinând statului la Banca Comercialã Românã - S.A. urma sã facã obiectul unei hotãrâri adoptate de Guvern, în cadrul competenţei sale de administrare a proprietãţii statului şi de organizare a executãrii legii. În condiţiile în care, însã, în contractul de vânzare-cumpãrare au fost inserate o serie de clauze derogatorii de la dreptul comun în materie, astfel cum este determinat prin lege, aprobarea respectivului contract prin hotãrâre a Guvernului a devenit ineficientã, motiv pentru care s-a recurs la aprobarea lui prin ordonanţã. Chiar dacã un atare procedeu nu relevã, prin el însuşi, un viciu de neconstituţionalitate, el oferã premisa existenţei unor asemenea vicii. Un astfel de viciu îl constituie contrarietatea dintre o reglementare cu caracter individual, adoptatã intuitu personae, şi o alta cu caracter normativ, ambele incidente în aceeaşi materie, contrarietate care se converteşte în încãlcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, procedeul utilizat - prin care un contract de vânzare-cumpãrare este aprobat printr-o ordonanţã care, la rândul ei, este supusã aprobãrii de cãtre Parlament prin lege - vine într-o evidentã coliziune cu principiul separaţiei puterilor prevãzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie. Într-adevãr, prin efectul aprobãrii ordonanţei menţionate şi având în vedere obiectul acesteia, Parlamentul se implicã în activitatea de administrare a proprietãţii statului, de competenţa exclusivã a Guvernului. Dincolo şi independent de cele arãtate, considerãm cã ordonanţa menţionatã şi - prin ricoşeu - legea de aprobare a acesteia contravin art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie. Deosebit de relevante în evidenţierea acestui viciu de neconstituţionalitate sunt dispoziţiile art. 9, 11 şi 13 din ordonanţã, prin care se conferã AVAS un adevãrat mandat în alb, având ca finalitate legitimarea unei conduite univoc favorabile cumpãrãtorului, ca şi cele ale art. 12 alin. (2) din acelaşi act, potrivit cãrora valoarea însumatã a despãgubirilor eventual datorate de vânzãtor cumpãrãtorului, din diverse cauze, poate fi egalã cu preţul de cumpãrare a acţiunilor plãtit de cumpãrãtor cãtre AVAS. Or, în alţi termeni, mai tranşanţi, aceasta înseamnã cã se recunoaşte posibilitatea - juridic inadmisibilã - ca vânzarea-cumpãrarea Bãncii Comerciale Române - S.A., deşi oficial calificatã ca atare, sã fie lipsitã de unul dintre elementele sale esenţiale - preţul, constituind, în realitate, o donaţie. Pentru toate aceste raţiuni, nu am putut subscrie la opinia majoritãţii, considerând totodatã necesar sã formulãm prezenta opinie separatã.
Judecãtor, Petre Ninosu
Judecãtor, Ion Predescu
Judecãtor, Şerban Viorel Stãnoiu _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
