Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 657 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 si 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila si ale art. 20 si art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 405 din 17 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã şi ale art. 20 şi <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Elisabeta Verona Gallo în Dosarul nr. 6.782/55/2007 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, în temeiul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.782/55/2007, Tribunalul Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã şi ale art. 20 şi <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Elisabeta Verona Gallo.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 , precum şi art. 20 şi <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, întrucât pun în imposibilitatea de a-şi apãra dreptul de proprietate persoana lipsitã de resurse financiare pentru achitarea taxelor de timbru. Cu toate cã prevederile constituţionale sunt generoase, consacrând egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, garantarea dreptului de proprietate, acestea sunt simple deziderate, golite de conţinut dacã cel interesat nu dispune efectiv de posibilitãţi materiale sã promoveze şi sã susţinã un interes legitim în instanţã. Textele de lege criticate încalcã şi prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţie şi art. 1 din primul Protocol la Convenţie.
Tribunalul Arad - Secţia civilã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate stabilind acordarea unui ajutor public judiciar, fãrã nicio discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 193/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevãzute la art. 6, fãrã a putea depãşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximã echivalentã cu 12 salarii minime brute pe ţarã la nivelul anului în care a fost formulatã cererea de acordare.";
- Art. 8: "(1) Beneficiazã de ajutor public judiciar în formele prevãzute la art. 6 persoanele al cãror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele douã luni anterioare formulãrii cererii, se situeazã sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avanseazã în întregime de cãtre stat.
(2) Dacã venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele douã luni anterioare formulãrii cererii, se situeazã sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avanseazã de cãtre stat în proporţie de 50%.
(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de naturã sã îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuitã şi cel din România."
De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 20 şi <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
- Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat.
(2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal.
(5) În situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare.";
- Art. 21 alin. (2): "(2) Instanţa acordã persoanelor juridice, la cerere, facilitãţi sub formã de reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecãtoreşti, în urmãtoarele situaţii:
a) cuantumul taxei reprezintã mai mult de 10 % din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;
b) plata integralã a taxei, potrivit art. 20, nu este posibilã, deoarece persoana juridicã se aflã în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii, indisponibilizate."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 24 şi 44, precum şi prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţie şi art. 1 din primul Protocol la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate au mai format, în prealabil, obiect al controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin <>Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, Curtea a reţinut cã prevederile <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevãzute de lege, fãrã nicio discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale. Textele legale criticate sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 16 şi 20 din Constituţie, precum şi cu art. 14 din Convenţie, întrucât aceste categorii de cauze şi de persoane se deosebesc de altele şi dau dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament. De asemenea, sunt conforme şi prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 şi 13 din Convenţie, având în vedere cã atât accesul la justiţie, cât şi dreptul la apãrare sunt asigurate tuturor persoanelor beneficiare ale ajutorului public de stat. Mai mult decât atât, atât prevederile legale criticate, cât şi ordonanţa în întregul ei constituie o garanţie suplimentarã a accesului efectiv la justiţie, mai ales pentru persoanele aflate în situaţiile menţionate în cuprinsul ordonanţei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 146/1997 , prin <>Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Curtea a stabilit cã accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate. Nicio dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit Constituţiei, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii."
Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã şi ale art. 20 şi <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Elisabeta Verona Gallo în Dosarul nr. 6.782/55/2007 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
