Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 655 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 864 din 19 noiembrie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Maria Vrânceanu în Dosarul nr. 1.274/110/2013* al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.274D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Consiliul Local al Comunei Corbasca, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul de acces liber la justiţie nu trebuie interpretat ca fiind un drept de acces la toate căile de atac.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 11 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.274/110/2013*, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Maria Vrînceanu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.461 din 20 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 1.274/110/2013*, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local Corbasca nr. 3 din 9 februarie 2013 prin care s-a constatat încetarea mandatului de consilier local al autorului excepţiei, întrucât pierduse calitatea de membru al Partidului Democrat Liberal.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie, întrucât nu prevăd o posibilitate reală şi concretă de a contesta o hotărâre judecătorească. Consideră că se află într-o situaţie identică cu cea a materiei plângerilor contravenţionale, când, deşi a existat o cale de atac a hotărârilor primei instanţe, ulterior aceasta a fost desfiinţată, iar ca urmare a celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, s-a revenit la reglementarea anterioară. În acelaşi sens, aminteşte că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar accesul liber la justiţie nu poate fi îngrădit. Totodată, arată că, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe europene, dreptul de acces la un tribunal este înţeles ca un drept de acces concret, ceea ce presupune ca justiţiabilul să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act.
6. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie îngrădit dreptul la un proces echitabil. Situaţia de faţă nu este identică cu cea referitoare la plângerile contravenţionale, excluderea căilor de atac în cazul examinat fiind impusă de necesitatea soluţionării prompte a unei situaţii foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării înainte de termen a mandatului de consilier local. Mai mult decât atât, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Constituţia garantează accesul liber la justiţie, exercitat însă în formele şi modalităţile prevăzute de lege. În contextul reglementat de prevederile legale criticate, referitor la modalitatea de contestare în justiţie a hotărârii consiliului local de constatare a încetării de drept a mandatului de consilier, procedura specifică de contestare şi de soluţionare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă şi definitivă.
7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, concluziile procurorului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se va pronunţa în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă." Analizând motivarea autorului excepţiei, Curtea constată însă că acesta critică doar dispoziţiile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, întrucât numai acestea se referă la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate de prima instanţă de contencios administrativ, astfel că urmează a analiza doar constituţionalitatea acestor dispoziţii de lege.
12. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, întrucât prevăd caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârilor consiliului local de constatare a încetării de drept a mandatului de consilier local pentru cazurile prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1) din aceeaşi lege. Astfel, autorul susţine că inexistenţa unei căi de atac împotriva acestei hotărâri judecătoreşti aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
14. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 30 mai 2012, "De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă şi irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitivă»". Aceste dispoziţii sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a început la data de 18 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010. Curtea apreciază însă că aceste modificări nu înlătură soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, astfel că urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege ale art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004, cu care a fost sesizată.
15. Aceste dispoziţii de lege au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 13 aprilie 2009, şi Decizia nr. 799 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că "reglementarea unor reguli speciale de procedură în materie electorală este justificată pentru a asigura stabilitatea în funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale şi desfăşurarea activităţii lor specifice într-un cadru de normalitate". De asemenea, a constatat că "acestea sunt şi raţiunile pentru care, de pildă, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 instituie o excepţie de la regula parcurgerii procedurii prealabile, specifică contenciosului administrativ. Prin urmare, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate, în primă instanţă, de instanţa de contencios administrativ, prin care este soluţionată acţiunea formulată de consilier împotriva hotărârilor consiliului privind cazurile de încetare de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h^1), nu este de natură să contravină normelor art. 129 din Constituţie. De altfel, obligativitatea asigurării unui dublu grad de jurisdicţie, astfel încât hotărârea primei instanţe să fie examinată de către o jurisdicţie superioară subzistă doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dreptul la un recurs efectiv, exercitat în faţa unei instanţe naţionale, garantat de art. 13 din Convenţie oricărei persoane, este asigurat, de vreme ce art. 9 alin. (4) din Legea nr. 393/2004 reglementează accesul consilierului la instanţa de contencios administrativ pentru soluţionarea acţiunii îndreptate împotriva unui act al unei autorităţi administrative prin care pretinde încălcarea unui drept sau interes legitim al său".
16. În susţinerea criticii formulate, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, decizie prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
17. Curtea apreciază că cele reţinute prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 nu constituie un element nou, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie. Astfel, soluţia pronunţată prin decizia amintită a fost justificată de o serie de elemente specifice, care nu se regăsesc în situaţia textului de lege care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Dintre acestea, determinante au fost faptul că dispoziţiile de lege analizate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 eliminau o cale de atac care existase în reglementarea anterioară, precum şi împrejurarea că sancţiunea contravenţională a fost considerată "o acuzaţie în materie penală", în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impunea existenţa unui dublu grad de jurisdicţie, potrivit art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, Curtea constată că dispoziţiile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 nu reglementează materia sancţiunilor contravenţionale, astfel că cele reţinute prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 nu sunt valabile şi în prezenta cauză.
18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Vrînceanu în Dosarul nr. 1.274/110/2013* al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (4) teza finală din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
