Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 653 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 2 si 4 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (numãr în format vechi 12.529/2004) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspund pãrţile Societatea de Asigurare-Reasigurare "ASTRA" - S.A., prin consilier juridic Andreea Balint, şi Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic Gelu Grigoraş, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, Societatea de Asigurare-Reasigurare "ASTRA" - S.A., prin reprezentantul sãu, lasã la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Institutul Clinic Fundeni, prin consilier juridic, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (numãr în format vechi 12.529/2004), Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Naum Nicolae Ciomu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prin stabilirea agravantei prevãzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal se instituie o discriminare între cetãţeni în sensul incriminãrii şi pedepsirii în mod diferit a aceleiaşi fapte sãvârşite din culpã. Se aratã cã, în condiţiile existenţei culpei, nerespectarea dispoziţiior legale sau a mãsurilor de prevedere nu mai prezintã relevanţã sub aspect subiectiv, aşa încât pedepsirea mai gravã în acest caz creeazã în mod nejustificat o discriminare. Referitor la art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã reducerea pronunţãrii condamnãrii numai la aceste prevederi legale ar conduce la aplicarea mecanicã a pedepsei, în contradicţie cu normele constituţionale ale art. 22 alin. (2) referitoare la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Se aratã cã, în rezolvarea acţiunii penale, pronunţând condamnarea, instanţa trebuie sã constate nu numai cã fapta existã, constituie infracţiune şi a fost sãvârşitã de inculpat, ci şi toate circumstanţele reale ale cauzei şi personale ale inculpatului.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã, prin stabilirea agravantei prevãzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal, nu se creeazã o discriminare între cetãţeni în privinţa incriminãrii şi pedepsirii aceleiaşi fapte sãvârşite din culpã. Totodatã, aratã cã art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã nu contravine art. 22 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât instanţa este obligatã sã ţinã seama de toate circumstanţele reale, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, atât la stabilirea pericolului social concret al faptei, cât şi la individualizarea pedepsei, în ipoteza pronunţãrii condamnãrii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, întrucât acest principiu nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Referitor la dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, se aratã cã nu contravine normelor constituţionale invocate, deoarece, "dacã instanţa pronunţã o hotãrâre de condamnare temeinicã şi legalã care rãmâne definitivã, nu s-ar putea susţine cã prin aceasta condamnatul este supus unei pedepse sau tratament inuman ori degradant". În concluzie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite aspecte legate de persoana care a sãvârşit infracţiunea, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este infracţiunea de vãtãmare corporalã din culpã sãvârşitã ca urmare a nerespectãrii mãsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activitãţi, nu contravine principiului egalitãţii în drepturi. Cu privire la art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, se apreciazã, de asemenea, cã nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã.
Prevederile din Codul penal criticate ca neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 184 (Vãtãmarea corporalã din culpã) alin. 2 şi 4: "Dacã fapta a avut vreuna din urmãrile prevãzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. [...]
Fapta prevãzutã în alin. 2 dacã este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere arãtate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
Prevederile din Codul de procedurã penalã criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 345 (Rezolvarea acţiunii penale) alin. 2: "Condamnarea se pronunţã dacã instanţa constatã cã fapta existã, constituie infracţiune şi a fost sãvârşitã de inculpat."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii, precum şi a oricãrei pedepse sau oricãrui tratament inuman ori degradant.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal reglementeazã douã modalitãţi normative agravante ale infracţiunii de vãtãmare corporalã din culpã şi dau expresie voinţei legiuitorului de a sancţiona mai aspru aceastã infracţiune, atunci când fapta incriminatã a avut ca urmare o vãtãmare a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacã fapta a avut drept consecinţã pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionãrii acestora, o infirmitate permanentã fizicã ori psihicã, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecinţe este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activitãţi. Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalitãţii în drepturi, câtã vreme se aplicã, fãrã nicio discriminare, tuturor persoanelor care au sãvârşit fapta prevãzutã de legea penalã, cu consecinţele şi în împrejurãrile stabilite de lege. În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 127 din 18 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, "art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui".
II. Nu poate fi reţinutã nici pretinsa contradicţie între dispoziţiile art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã şi cele ale art. 22 alin. (2) din Legea fundamentalã, care interzic tortura şi orice pedepse sau tratamente inumane ori degradante. Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul de lege criticat nu are ca efect "aplicarea mecanicã a pedepsei", întrucât nu limiteazã în niciun mod instanţa de judecatã, care are deplina libertate de a aprecia cu privire la toate circumstanţele reale ale cauzei şi personale ale inculpatului şi de a proceda, în consecinţã, la individualizarea şi aplicarea pedepsei. De altfel, aplicarea pedepsei, astfel cum este definitã de dispoziţiile art. 52 din Codul penal ("mijloc de contrângere şi mijloc de reeducare a condamnatului"), nu reprezintã în sine torturã sau tratament inuman sau degradant, în sensul art. 22 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Cauza Tryer împotriva Regatului Unit, 1978) cã ceea ce intereseazã, prin raportare la scopurile avute în vedere de art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care interzice tortura sau alte tratamente inumane sau degradante, este executarea unei pedepse, iar nu aplicarea, dispunerea ei.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 345 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Naum Nicolae Ciomu în Dosarul nr. 12.068/302/2004 (numãr în format vechi 12.529/2004) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
