Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 653 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 23 din 13 ianuarie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Năstase Buchidău în Dosarul nr. 1.218/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 651D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.218/91/2014, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Năstase Buchidău cu prilejul soluţionării contestaţiei la executare privind sume încasate cu titlu necuvenit cu titlul de prestaţii de asigurări sociale.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât au caracter retroactiv. În acest sens, arată că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 obligă la restituirea unor sume încasate cu titlul de pensie de invaliditate în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012, drepturi care erau prevăzute de lege la data acordării. De asemenea, susţine că textul de lege criticat are un caracter discriminatoriu, întrucât instituie o excepţie în ceea ce priveşte suspendarea acordării pensiei de invaliditate pentru consilierii locali sau consilierii judeţeni. Totodată, consideră că, prin suspendarea dreptului de a încasa pensia de invaliditate, se aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât pensia reprezintă o creanţă asupra statului. În egală măsură, consideră că este încălcat şi dreptul la pensie.
7. Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat se aplică ulterior intrării sale în vigoare, iar drepturile conferite la un moment dat pot fi modificate prin intervenţia legiuitorului, nefiind perpetue. De asemenea, arată că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, în condiţiile în care textul de lege se aplică oricărei persoane aflate în situaţia juridică identică cu cea a autorului excepţiei, iar derogările admise se justifică obiectiv prin rolul şi atribuţiile pe care consilierii locali sau consilierii judeţeni le îndeplinesc la nivelul colectivităţii. Totodată, consideră că nu este încălcat dreptul de proprietate atât timp cât respectarea acestuia are ca premisă dobândirea în condiţiile legii a pensiei. Or, dacă aceasta nu a fost obţinută cu respectarea prevederilor legale, este exclusă protecţia invocată.
8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 sunt constituţionale. Astfel, referindu-se la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 15 din Constituţie, arată că menţinerea pensiilor de invaliditate în plată ţine de îndeplinirea, în toată perioada de acordare, a condiţiilor impuse de lege pentru dobândirea acestui drept. Totodată, acordarea dreptului la pensie de invaliditate nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la data la care persoana nu mai îndeplineşte condiţiile cerute de lege şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Pe cale de consecinţă, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile de invaliditate doar pe viitor, din momentul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru ca o persoană să poată beneficia de o astfel de pensie.
10. Referitor la critica raportată la art. 16 din Constituţie, arată că situaţia diferită în care se află cetăţenii la acordarea unui drept nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.
11. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a art. 47 din Constituţie, arată că dreptul la pensie se acordă în condiţiile stabilite de lege. În situaţia textului de lege dedus analizei de constituţionalitate, justificarea suspendării plăţii pensiei de invaliditate ţine de faptul că o persoană beneficiază de acest drept în considerarea faptului că şi-a pierdut capacitatea de muncă, iar redobândirea acestei capacităţi, total sau parţial, va atrage încadrarea în gradul III de invaliditate sau chiar încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, după caz, întrucât nu se mai justifică acordarea acestui drept.
12. În sfârşit, referindu-se la dispoziţiile de lege criticate în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, arată că pensia de invaliditate reprezintă un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate atât timp cât persoana beneficiară a ei a îndeplinit condiţiile legale de acordare a acesteia. Astfel, suprimarea pensiei de invaliditate pentru viitor pentru neîndeplinirea condiţiilor de acordare nu are semnificaţia exproprierii.
13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora, "(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] e)pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni."
16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste dispoziţii de lege contravin următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 15 alin. (1) şi (2) referitor la universalitatea şi neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 47 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai şi dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale.
17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, analizând dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în raport cu prevederile art. 47 din Constituţie, Curtea a reţinut că justificarea suspendării plăţii pensiei în situaţia avută în vedere de dispoziţiile de lege criticate "ţine de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că şi-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana îşi redobândeşte, parţial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar îşi încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plăţii ensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfăşoară activitate, urmând ca, în funcţie de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plăţii acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă."
18. În ceea ce priveşte susţinerea autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar aduce o încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât pensia reprezintă o creanţă asupra statului, beneficiind, prin urmare, de protecţia art. 44 din Constituţie, sunt relevante cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ori Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, în care a arătat că "sumele plătite cu titlu de contribuţie la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţă asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale." De asemenea, prin Decizia nr. 263 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2014, Curtea Constituţională a statuat că "protecţia dreptului de proprietate privată nu se poate extinde asupra sumelor dobândite necuvenit".
19. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu conţine dispoziţii de lege cu efect retroactiv, ci stabileşte că, începând cu data intrării sale în vigoare, plata pensiei de invaliditate acordată persoanelor încadrate în gradul I sau II se suspendă dacă acestea se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010. Textul de lege nu anulează drepturile obţinute în mod legal până la data intrării sale în vigoare.
20. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia a dobândit în mod legal dreptul la pensie de invaliditate, acesta constituind, prin urmare, un drept câştigat, Curtea apreciază că sunt relevante cele reţinute prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, în care a arătat că "legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor."
21. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul discriminator al dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, "art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice, împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică însă, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi." Curtea a amintit că "în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia unei discriminări." În ceea ce priveşte textul de lege criticat, justificarea instituirii unui tratament juridic diferit pentru consilierii locali sau judeţeni se regăseşte în expunerea de motive a Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, care a introdus această soluţie legislativă în cuprinsul art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, prevăzând că "pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: [...] pensionarii de invaliditate care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean." Cu acel prilej, legiuitorul a arătat că activitatea desfăşurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfăşurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestaţia consilierilor în folosul comunităţii nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la şedinţele de consiliu şi comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore. De asemenea, o astfel de asimilare ar îngrădi, întru-un anumit sens, dreptul de a fi ales, întrucât ar afecta statutul de pensionar, determinat, în general, de condiţii obiective, independente de voinţa persoanei. Astfel, potenţialul ales este pus în situaţia de a opta între calitatea de consilier (reprezentant al comunităţii) şi calitatea de pensionar, fiind influenţat în opţiunea sa de repercusiunile pe care trebuie să le suporte.
22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Năstase Buchidău în Dosarul nr. 1.218/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 11 noiembrie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
