Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 652 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1^2), (1^4), (2) si (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 415 din 17 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1^2), (1^4), (2) şi (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Direcţia Silvicã Focşani în Dosarul nr. 1.903/275/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 14 aprilie şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 28 aprilie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.903/275/2007, Tribunalul Vrancea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 24 alin. (1^2), (1^4), (2) şi (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Direcţia Silvicã Focşani.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textele legale criticate încalcã prevederile art. 4 şi 16 din Constituţie, întrucât instituie o discriminare între cetãţenii români, favorizând acele persoane ale cãror terenuri forestiere sunt declarate, potrivit legii, arii naturale protejate sau unitãţi-sursã pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, aceştia având dreptul de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat. În opinia autorului, dispoziţiile <>art. 24 alin. (1^2), (1^4), (2) şi (3) din Legea nr. 1/2000 contravin şi art. 44 din Constituţie, fiind nesocotit dreptul de proprietate al statului. Astfel, legea opereazã o expropriere a statului în favoarea anumitor cetãţeni, fãrã plata unei despãgubiri. Mai mult, dispoziţiile criticate instituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate privatã a statului asupra terenului dobândit în mod legal, cu încãlcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 53.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 24 alin. (1^2), (1^4), (2) şi (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
"(1^2) Terenurile din ariile naturale protejate, constituite şi declarate astfel potrivit legii, arboretele constituite ca unitãţi-sursã pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajele, culturile de plante-mamã pentru producţia de butaşi, înscrise în catalogul naţional al materialelor de bazã, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu obligaţia de a le pãstra destinaţia şi de a le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate. Fostul proprietar poate opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat.[...]
(1^4) În cazul în care pe vechiul amplasament se aflã pãduri încadrate în grupa I funcţionalã conform prevederilor <>Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia trebuie sã respecte destinaţia acestora şi sã permitã lucrãrile de intervenţie necesare sau pot opta pentru restituirea unui alt teren, situat în apropierea vechiului amplasament.
(2) Se excepteazã de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie.
(3) Pentru cazurile prevãzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2), art. 16 şi art. 44.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere pe vechile amplasamente. Astfel, <>Legea nr. 1/2000 , în art. 2 alin. (1), prevede cã "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacã acestea nu au fost atribuite legal altor persoane". Aceste dispoziţii constituie expresia aplicãrii principiului restitutio in integrum, în deplinã concordanţã cu principiul garantãrii dreptului de proprietate prevãzut la art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie. Excepţia expres prevãzutã de lege o constituie situaţia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, aşa cum reglementeazã şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) din lege, care fac trimitere la prevederile <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceastã excepţie reprezintã transpunerea în plan normativ a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile şi consacrarea prin lege a adagiului "tempus regit actum".
Analizând dispoziţiile <>art. 24 alin. (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 , Curtea constatã cã regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente este aplicabilã şi în cazul terenurilor din ariile naturale protejate, constituite şi declarate astfel potrivit legii, arboretului constituit ca unitãţi-sursã pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajelor, culturilor de plante-mamã pentru producţia de butaşi, înscrise în catalogul naţional al materialelor de bazã, precum şi pãdurilor încadrate în grupa I funcţionalã conform prevederilor <>Legii nr. 26/1996 - Codul silvic (dispoziţii preluate de noul cod silvic, <>Legea nr. 46/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008). Însã dreptul de proprietate asupra terenurilor enumerate, astfel reconstituit, este grevat de sarcina proprietarului de a pãstra destinaţia acestora, de a le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate, precum şi de a permite lucrãrile de intervenţie necesare.
Cu privire la instituirea prin lege a unor sarcini asupra dreptului de proprietate, Curtea Constituţionalã reţine cã acest drept nu este absolut. Potrivit alin. (1) al art. 44 din Constituţie, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi (dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului) sunt stabilite de lege", ceea ce permite legiuitorului ca în considerarea unor interese specifice sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematicã a Constituţiei, astfel încât ele sã nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.
Totodatã, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, cã, în temeiul art. 44 din Constituţie, "legiuitorul ordinar este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat". De altfel, chiar art. 44 alin. (7) din Legea fundamentalã prevede respectarea de cãtre titularul dreptului de proprietate privatã a tuturor sarcinilor stabilite de lege.
Dincolo de aceste argumente, suficiente pentru a susţine opţiunea legiuitorului de a reconstitui dreptul de proprietate pe vechile amplasamente în condiţii conforme Constituţiei, Curtea reţine cã legea oferã posibilitatea foştilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat, în situaţia în care considerã prea împovãrãtoare sarcinile care greveazã terenurile cu afectaţiunea prevãzutã de lege. În acest caz, reconstituirea dreptului are ca obiect un alt teren, aflat în proprietatea publicã a statului, situat în apropierea vechiului amplasament. De asemenea, punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente şi în situaţia în care pentru acestea din urmã s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie cu respectarea prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , astfel încât nu mai este posibilã restituirea cãtre foştii proprietari.
Potrivit dispoziţiilor legale, reconstituirea dreptului de proprietate pe alte terenuri se poate realiza numai cu acceptul proprietarului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã fostul proprietar se bucurã de o protecţie sporitã a proprietãţii sale, pe când statul, din patrimoniul cãruia se realizeazã restituirea, poate suferi o semnificativã pierdere patrimonialã. Astfel, condiţionarea restituirii dreptului de proprietate de exprimarea acceptului fostului proprietar, fãrã circumscrierea cadrului în care se poate realiza acest acord, este de naturã a prejudicia dreptul de proprietate publicã a statului. Întrucât legea nu prevede condiţiile în care oferta statului având ca obiect alte terenuri decât vechile amplasamente poate fi acceptatã sau refuzatã de proprietar, dispoziţiile criticate sunt susceptibile de a fi interpretate şi aplicate în mod arbitrar. Astfel, urmãrind realizarea unui câştig material, fostul proprietar îşi poate exercita în mod abuziv dreptul de opţiune, refuzând succesiv oferta statului, pânã când aceasta este în acord cu interesul sãu personal.
Or, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate, constituind premisele unei atare conduite din partea foştilor proprietari, aduc atingere dreptului de dispoziţie, ca prerogativã a dreptului de proprietate publicã a statului, întrucât înlãturã posibilitatea acestuia sã dispunã liber de bunurile aflate în patrimoniul sãu. Astfel, în cauzã, prin îngrãdirea dreptului de dispoziţie se aduce atingere prevederilor constituţionale cuprinse la art. 136 alin. (2) din Constituţie, care consacrã principiul constituţional potrivit cãruia proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege.
Mai mult, prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care dispun cã "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã, în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece îi favorizeazã pe titularii dreptului de proprietate privatã - persoane fizice sau persoane juridice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere din ariile naturale protejate, arboretelui constituit ca unitãţi - sursã pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajelor, culturilor de plante - mamã pentru producţia de butaşi, înscrise în catalogul naţional al materialelor de bazã, precum şi pãdurilor încadrate în grupa I funcţionalã conform prevederilor Codului silvic, în raport cu ceilalţi titulari îndreptãţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Or, nimeni nu poate beneficia în ceea ce priveşte bunurile proprietate privatã de o protecţie juridicã diferitã, indiferent cã aceasta are ca titulari persoane fizice sau persoane juridice private, statul sau unitãţile administrativ-teritoriale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Direcţia Silvicã Focşani în Dosarul nr. 1.903/275/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, şi constatã cã acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte dreptul foştilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
OPINIE SEPARATĂ
În opoziţie cu soluţia datã prin Decizia nr. 652 din 28 aprilie 2009, apreciem cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 24 alin. 1^2, alin. 1^4, alin. 2 şi alin. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , este neîntemeiatã.
Prevederile legii nu instituie, aşa cum aratã autorii excepţiei de neconstituţionalitate, discriminare între cetãţenii României, în raport de criteriile stabilite de art. 4 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã nu favorizeazã persoanele ale cãror terenuri forestiere sunt declarate, potrivit legii, arii naturale protejate sau unitãţi-sursã pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, ci dimpotrivã, dacã reconstituirea s-ar face pe aceste amplasamente, le restrânge exercitarea dreptului lor de proprietate prin imposibilitatea de a le folosi şi chiar obligându-i la unele sarcini, în vederea menţinerii destinaţiei avute în vedere de lege.
Dacã, potrivit <>Legii nr. 18/1991 , reconstituirea se face, de regulã, pe vechile amplasamente, în situaţiile în care aceasta nu este cu putinţã, cum sunt şi cazurile prevãzute de prevederile criticate, reconstituirea se face pe alte amplasamente, avându-se în vedere grupele funcţionale ale terenurilor prevãzute de Codul silvic adoptat prin <>Legea nr. 46/2008 .
De altfel, nu poate fi invocatã nici încãlcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât prevederile criticate se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii şi discriminãri pe considerente arbitrare, în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Încãlcarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii ar putea exista atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor situaţii egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã şi rezonabilã.
Critica de neconstituţionalitate a <>art. 24 alin. (1^2), alin. (1^4), alin. 2 şi alin. 3 din Legea nr. 1/2000 , raportatã la art. 44 din Constituţie, nu poate fi primitã, deoarece textele de lege invocate nu încalcã dreptul de proprietate al statului, din moment ce reglementãrile din lege ocrotesc aceste arii protejate, dând posibilitatea celor îndreptãţiţi sã opteze pentru alte amplasamente.
Legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Condiţionarea reconstituirii dreptului de proprietate de exprimarea consimţãmântul fostului proprietar, fãrã stabilirea termenului în care se poate realiza acest acord nu este de naturã a prejudicia dreptul de proprietate publicã a statului şi nici nu atrage neconstituţionalitatea textului de lege, legiuitorul fiind liber sã stabileascã condiţiile şi limitele în care se face reconstituirea dreptului de proprietate [art. 44 alin. (1) din Constituţie].
Judecãtori,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
Augustin Zegrean
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
