Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Tedi Dumitrache în Dosarul nr. 2.262/740/2015 al Judecătoriei Alexandria. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 30D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 octombrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată. Dosarul a avut primul termen de judecată la data de 22 septembrie 2016, când avocatul autorului excepţiei a solicitat acordarea unui termen de judecată având în vedere că autorul excepţiei se află în stare de detenţie, procedura de citare cu acesta nefiind îndeplinită. Curtea a admis cererea, acordând termen la data de 27 octombrie 2016, când, având în vedere cererea avocatului autorului excepţiei de amânare a pronunţării pentru a depune concluzii scrise, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 1 noiembrie 2016. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.262/740/2015, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Tedi Dumitrache cu ocazia soluţionării unui proces penal. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate creează o discriminare prin faptul că în vreme ce toate cazurile de nulitate absolută pot fi invocate în orice stare a procesului, doar cele prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală trebuie invocate până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Constituţie. Prevederile constituţionale nu fac distincţie între diferitele faze ale procesului penal, astfel că şi nulitatea absolută determinată de încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) ar trebui să poată fi invocată în orice stare a procesului. 5. Judecătoria Alexandria apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că instituţia camerei preliminare a fost creată pentru a răspunde exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal şi are ca scop crearea unui cadru legislativ de natură să înlăture durata excesivă a procedurilor în faza de judecată, să asigure legalitatea trimiterii în judecată şi legalitatea administrării probelor. Procedura camerei preliminare cuprinde reguli care elimină posibilitatea restituirii ulterioare, în faza de judecată, a dosarului la parchet, datorită faptului că legalitatea probatoriului şi a trimiterii în judecată sunt soluţionate în această fază. Aşadar, se instituie competenţa judecătorului de cameră preliminară în verificarea conformităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanţiile de legalitate a procedurii. Sub acest aspect, legalitatea administrării probelor este strâns şi exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. În ceea ce priveşte regimul juridic al nulităţilor se arată că acesta este reglementat, în legislaţia actuală, de art. 197 şi art. 281 din Codul de procedură penală. Astfel, se apreciază că obligaţia invocării nulităţilor absolute din timpul urmăririi penale până la închiderea procedurii în camera preliminară [art. 281 alin. (4) lit. a) coroborat cu art. 282 alin. (4) lit. a)] reprezintă un aspect ce contribuie la celeritatea şi stabilitatea procesului penal, precum şi la degrevarea judecătorului chemat să soluţioneze fondul, a cărui misiune se va reduce doar la analiza probatoriului şi la statuarea asupra temeiniciei acuzaţiilor. Totodată, instanţa a apreciat că nu este interzis inculpatului sau vreunei alte părţi din procesul penal să invoce excepţii cu privire la nulităţile absolute intervenite în cursul urmăririi penale sau al camerei preliminare, ci doar termenul în care acestea pot fi ridicate este limitat la faza camerei preliminare, acesta fiind şi rolul acestei instituţii. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că, prin instituirea unor termene imperative pentru efectuarea actelor de procedură ori pentru invocarea unor excepţii sau nulităţi, nu se încalcă dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil, acest aspect ţine de reglementarea procedurii de judecată şi rămâne la aprecierea legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. De asemenea, întrucât scopul procedurii de cameră preliminară este de a verifica legalitatea competenţei şi a sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, mai înainte de a se trece în faza de judecată, este firesc ca nulitatea absolută decurgând din încălcarea în faza de urmărire penală sau în procedura de cameră preliminară a dispoziţiilor referite de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) să poată fi invocată numai până la încheierea acestei din urmă proceduri. În final, apreciază că dreptul constituţional la apărare nu este încălcat, întrucât, tocmai ca garanţie a respectării acestui drept, art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea prevederilor referitoare la asigurarea asistenţei juridice, atunci când aceasta este obligatorie conform legii. 8. Avocatul Poporului apreciază că, din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că inculpatul este nemulţumit de faptul că pe parcursul urmăririi penale nu a beneficiat de asistenţa juridică obligatorie a unui avocat, apreciind astfel că actele de procedură efectuate în această fază procesuală sunt lovite de nulitate absolută. În continuare, făcând referire la dispoziţiile art. 90 din Codul de procedură penală şi având în vedere situaţia de fapt şi de drept din dosar, Avocatul Poporului susţine că autorul excepţiei nu se află în ipoteza reglementată de art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât legea nu prevede asistenţa juridică obligatorie pentru faza procesuală a urmăririi penale. Prin urmare, prevederile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu au incidenţă în speţa dedusă judecăţii de fond, astfel că încălcarea acestora nu poate constitui temei al invocării nulităţii absolute a actelor de urmărire penală efectuate în lipsa unui apărător. Astfel, arată că indiferent de soluţia pronunţată de instanţa de contencios constituţional în prezenta cauză sub aspectul criticilor formulate cu privire la termenul-limită până la care inculpatul poate să conteste o probă administrată în mod nelegal în cursul urmăririi penale, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la soluţionarea fondului cauzei. 9. Astfel, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală nu are incidenţă în cauză, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Arată că, în mod similar celor de mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 471 din 16 iunie 2015. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "(4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată: a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare". 13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 11 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Examinând Încheierea din 8 decembrie 2015 a Judecătoriei Alexandria, actul de sesizare a instanţei de contencios constituţional, Curtea observă că, în fapt, ca urmare a finalizării urmăririi penale, dosarul de urmărire penală cu numărul unic 959/P/2015 a fost înaintat instanţei de judecată la data de 8 iunie 2015. Judecătorul de cameră preliminară a comunicat rechizitoriul inculpatului, conform art. 344 din Codul de procedură penală, stabilind un termen de 20 de zile pentru invocarea eventualelor neregularităţi ale actului de sesizare a instanţei sau legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. La termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, inculpatul nu a invocat excepţii de nelegalitate, dându-se termen la care să aibă loc dezbaterile asupra obiectului de cameră preliminară. La termenul din data de 6 noiembrie 2015, apărătorul inculpatului a învederat că a luat cunoştinţă de conţinutul rechizitoriului şi nu contestă legalitatea acestuia. Concluzionând, a precizat că nu are cereri şi excepţii de invocat, solicitând începerea judecăţii. Prin încheierea de cameră preliminară din 6 noiembrie 2015 s-a stabilit primul termen pe fondul cauzei la data de 10 noiembrie 2015. La acest termen, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. 15. În continuare, Curtea reţine că infracţiunea pentru care este inculpat autorul excepţiei este cea prevăzută de art. 335 din Codul penal, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în forma sancţionată de art. 335 alin. (1), potrivit căruia "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani". Totodată, Curtea observă că avocatul autorului excepţiei a arătat că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, iar pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a beneficiat de asistenţă juridică, deşi aceasta era obligatorie raportat la persoana inculpatului, nivelul de pregătire profesională, starea fizică şi psihică a acestuia, conform dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură penală, fără a preciza care dintre situaţiile reglementate de acest articol este incidentă în cauză. 16. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că inculpatul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, este nemulţumit de faptul că pe parcursul urmăririi penale nu a beneficiat de asistenţa juridică obligatorie a unui avocat, apreciind astfel că actele de procedură efectuate în această fază procesuală sunt lovite de nulitate absolută. 17. În acest context, examinând cadrul legal în materia asistenţei juridice obligatorii, Curtea observă că dispoziţiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală instituie trei ipoteze de asistenţă juridică obligatorie a persoanelor care au calitatea de suspect, respectiv de inculpat, şi anume: când este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză; în cursul judecăţii, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani (deci inclusiv detenţia pe viaţă); în cazul în care instanţa/organul judiciar apreciază că persoana nu şi-ar putea face singură apărarea. 18. Referitor la acest aspect, Curtea a apreciat că obligativitatea desemnării unui apărător din oficiu operează numai în cauzele strict determinate de lege, întrucât numai pe această cale pot fi instituite excepţii de la regula generală a caracterului facultativ al asistenţei juridice, iar stabilirea, extinderea sau restrângerea acestor excepţii este de competenţa exclusivă a legiuitorului (a se vedea în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 232 din 16 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 18 februarie 2000). 19. Or, potrivit dispoziţiilor legale, asistenţa juridică obligatorie, condiţionată de prevederea în legea penală a unei pedepse cu închisoarea mai mare de 5 ani pentru infracţiunea săvârşită, operează numai pentru faza procesuală a judecăţii cauzei, iar nu pentru fazele anterioare - urmărirea penală, respectiv camera preliminară, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se regăseşte nici în ipoteza enunţată de art. 90 lit. a), acesta fiind major. Totodată, Curtea reţine că în cauză organul judiciar nu a apreciat că autorul excepţiei nu şi-ar putea face singur apărarea, iar în faza camerei preliminare inculpatul nu a invocat excepţii de nelegalitate. Astfel, Curtea reţine că Codul de procedură penală prevede anumite cazuri în care asistenţa juridică este obligatorie, considerându-se că apărarea este o instituţie de interes social care funcţionează atât în interesul inculpatului, cât şi în interesul asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal. Împrejurarea că legea procesual penală instituie asistenţa juridică obligatorie doar pentru faza de judecată este în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale care nu prevăd obligativitatea asistenţei juridice în tot timpul procesului penal, ci doar dreptul părţilor de a fi asistate, drept pe care acestea îl pot sau nu exercita. 20. Astfel, având în vedere situaţia de fapt şi de drept din dosar, Curtea apreciază că autorul excepţiei nu se află în ipoteza reglementată de art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât legea nu prevede asistenţa juridică obligatorie pentru faza procesuală a urmăririi penale. Prin urmare, prevederile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu au incidenţă în speţa dedusă judecăţii de fond, astfel că încălcarea acestora nu poate constitui temei al invocării nulităţii absolute a actelor de urmărire penală efectuate în lipsa unui apărător. 21. Curtea constată că, indiferent de soluţia pronunţată în prezenta cauză sub aspectul criticilor formulate cu privire la termenul-limită până la care inculpatul poate să conteste o probă administrată în mod nelegal în cursul urmăririi penale, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la soluţionarea fondului cauzei. Prin urmare, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală nu are incidenţă în cauză, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmând să respingă excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dănuţ Tedi Dumitrache în Dosarul nr. 2.262/740/2015 al Judecătoriei Alexandria. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
