Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 651 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 926 din 15 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecãtoriei Pitesti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii ca autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila, arãtând ca ceea ce se critica, în realitate, este modul de interpretare şi de aplicare a textului de lege ce face obiectul exceptiei, iar nu neconstituţionalitatea acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 352 din 4 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 623/P/2006, Tribunalul Arges - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de inculpatul Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecãtoriei Pitesti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca "includerea infracţiunilor de fals şi uz de fals în cadrul <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 , deşi ele au o existenta de sine stãtãtoare în Codul penal roman [a], poate da naştere la abuzuri din partea organelor de ancheta şi, prin aceasta, se incalca dreptul la apãrare". Totodatã se critica "redactarea ambigua" a <>Legii nr. 78/2000 , inclusiv a art. 17, respectiv imprecizia expresiei "sunt în legatura directa", arãtându-se ca aceasta "a contribuit la trimiterea în judecata a numeroase persoane datoritã aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de ancheta".
Tribunalul Arges - Secţia penalã considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca "incriminarea respectivelor fapte de cãtre legea specialã este atrasa de calitatea inculpatului în momentul sãvârşirii faptelor şi, în consecinta, nu poate fi vorba de încãlcarea vreunui drept al inculpatului".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu incalca dreptul la apãrare.
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc sub niciun aspect dreptul la apãrare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, având urmãtorul cuprins:
- Art. 17: "În înţelesul prezentei legi, urmãtoarele infracţiuni sunt în legatura directa cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene:
[...] c) falsul şi uzul de fals sãvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune;".
În motivarea exceptiei se invoca dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apãrare, cuprinse în art. 24 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Aceasta deoarece textul de lege criticat, care incrimineaza ca infracţiuni în legatura directa cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene falsul şi uzul de fals sãvârşite în condiţiile <>Legii nr. 78/2000 (în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a ale legii sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune), nu conţine nicio dispoziţie care sa încalce dreptul la apãrare. Astfel, pãrţile interesate au deplina libertate de a-şi angaja sau de a beneficia, din oficiu, de asistenta unui avocat, de a propune probe şi de a exercita cãile de atac prevãzute de lege. De asemenea, impotriva eventualelor abuzuri sãvârşite de organele de ancheta, la care face referire autorul exceptiei, în motivarea sa, partea interesatã are deschisã calea accesului la justiţie, în aceeaşi mãsura ca şi în cazul oricãror alte infracţiuni.
Cat priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate a textului ce face obiectul exceptiei, acestea vizeazã, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a acestuia de cãtre organele de cercetare penalã. Astfel, în opinia autorului exceptiei, "redactarea ambigua" a <>Legii nr. 78/2000 , inclusiv a art. 17, "a contribuit la trimiterea în judecata a numeroase persoane datoritã aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de ancheta". Asemenea critici nu intra în competenta de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, [...], cenzurarea eventualelor erori de interpretare a normelor juridice fiind de competenta instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecãtoriei Pitesti.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
