Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 651 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "A.C.I. Bistriţa" - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 498/190/2008 al Judecãtoriei Bistriţa.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 498/190/2008, Judecãtoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "A.C.I. Bistriţa" - S.A. din Bistriţa într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea acţiunii civile privind pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de contract de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate contravin atât dispoziţiilor art. 20, art. 21 alin. (3), art. 44, 45, 53 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, cât şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, rezervându-şi dreptul de a expune in extenso criticile de neconstituţionalitate în şedinţa publicã în faţa Curţii Constituţionale.
Judecãtoria Bistriţa considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 278/2003 , nr. 252/2004, nr. 201/2005, nr. 564/2007, nr. 1.024/2007, nr. 113/2008, nr. 368/2008 şi nr. 814/2008.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 278/2003 şi nr. 223/2004.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 260 din 15 septembrie 1994 şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cãrora: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1. alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (1) privind economia României. Totodatã, considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind garantarea proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>deciziile nr. 814 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, nr. 113 din 19 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi nr. 564 din 7 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacrã o normã de justiţie socialã, întrucât dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea reţine cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii în condiţiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Pentru aceleaşi considerente nu se poate reţine nici contrarietatea prevederilor criticate raportat la dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã, o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Curtea a constatat cã textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nici o naţionalizare sau orice altã mãsurã de trecere silitã a locuinţelor în proprietatea publicã a statului. În acelaşi mod, Curtea reţine cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi a terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat.
De asemenea, Curtea nu a reţinut nici contrarietatea textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economicã, de vreme ce posibilitatea chiriaşilor de a cumpãra locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic a fost reglementatã, prin textul de lege criticat, înainte de încheierea contractului de privatizare.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale, restrângere care nu a fost constatatã.
Totodatã, nu poate fi reţinutã nici invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile economiei de piaţã, de vreme ce prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt o concretizare a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
În fine, autorul excepţiei a indicat ca temei constituţional al sesizãrii atât dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând aceastã susţinere, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, de vreme ce autorul excepţiei a beneficiat de toate garanţiile procesuale în cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã, prin formularea întâmpinãrii la cererea de chemare în judecatã a reclamanţilor şi administrarea probelor necesare soluţionãrii cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "A.C.I. Bistriţa" - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 498/190/2008 al Judecãtoriei Bistriţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
