Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 65 din 31 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 9 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Viorel Cãlina, prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervã şi în Retragere din Deva, în Dosarul nr. 1.800/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.521D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.522D-1.527D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervã şi în Retragere din Deva şi Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinel Barb Lãscuţ şi Ioan Memetea în dosarele nr. 1.815/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.210/97/2011, nr. 2.201/97/2011 şi nr. 2.138/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.522D-1.527D/2011 la Dosarul nr. 1.521D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.522D - 1.527D/2011 la Dosarul nr. 1.521D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, aşa cum acesta a fost modificat prin prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa învestitã cu soluţionarea cauzei prin hotãrârea de declinare a competenţei fiind obligatã sã pronunţe o încheiere prin care sã arate dacã se considerã competentã. Se aratã, de asemenea, cã împotriva hotãrârii pronunţate partea interesatã poate declara recurs în condiţiile prevãzute la art. 304 pct. 3 din Codul de procedurã civilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 1.865/2011 din 31 octombrie 2011 şi deciziile civile nr. 2.040/2011, nr. 2.043/2011, nr. 2.046/2011, nr. 2.049/2011, nr. 2.052/2011 şi nr. 2.055/2011 din 21 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2.201/97/2011, nr. 1.815/97/2011, nr. 1.800/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.138/97/2011 şi nr. 2.210/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervã şi în Retragere din Deva şi Viorel Cãlina, Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinel Barb Lãscuţ şi Ioan Memetea în cauze având ca obiect anularea deciziilor de pensioare prin care pãrţilor le-au fost recalculate pensiile conform dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, suprimând dreptul de a formula recurs împotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care o instanţã se declarã necompetentã, lasã judecãtorilor posibilitatea de a se situa deasupra legii, conferindu-le astfel o situaţie privilegiatã şi încãlcându-se prevederile constituţionale ale art. 16. Se aratã, de asemenea, cã textele criticate permit instanţelor sã se desesizeze fãrã ca hotãrârile prin care acestea se declarã necompetente sã poatã fi atacate, fapt ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Pentru aceste motive, autorul susţine cã prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã dau judecãtorilor posibilitatea încãlcãrii principiilor statului de drept statuate la art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Referitor la pretinsa încãlcare prin textele de lege criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, instanţa aratã cã acestea nu instituie o discriminare, ci un regim juridic diferit pentru situaţii procesuale diferite, aspect ce ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului. Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, instanţa aratã cã prevederile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã nu încalcã accesul liber la justiţie şi nici principiul dublului grad de jurisdicţie, întrucât caracterul irevocabil al hotãrârii de declinare a competenţei nu vizeazã fondul cauzei, aceasta urmând a fi judecatã potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, coroborate cu cele ale Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 164/2001. Totodatã, instanţa subliniazã faptul cã scopul textelor de lege criticate este acela de creştere a celeritãţii judecãrii cauzelor, prin împiedicarea tergiversãrii soluţionãrii lor ca urmare a exercitãrii abuzive a cãii de atac a recursului împotriva hotãrârilor judecãtoreşti de declinare a competenţei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale. Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, se susţine cã hotãrârile de declinare a competenţei sunt irevocabile atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, textele criticate instituind regimuri juridice diferite doar pentru categorii de persoane aflate în situaţii diferite. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, se aratã cã accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, iar stabilirea normelor de procedurã este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale derogatorii de la cele generale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Dacã instanţa se declarã necompetentã, hotãrârea nu este supusã niciunei cãi de atac, dosarul fiind trimis de îndatã instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent."
Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 826 din 21 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 25 iulie 2011. Cu acest prilej Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, statuând cã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea cãilor de atac sunt asigurate prin art. 159^1 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotãrârea de declinare a competenţei atribuţia de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacã este competentã general, material şi teritorial sã judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţã temeiurile de drept pentru care constatã competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedurã civilã se conferã pãrţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacã hotãrârea s-a dat cu încãlcarea competenţei altei instanţe, invocatã în condiţiile legii.
Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã "accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". Relevante în acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 66 din 27 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, precum şi Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.
Întrucât faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele anterior arãtate, Curtea reţine cã în faţa instanţei considerate competentã prin hotãrârea de declinare a competenţei se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 159^1 alin. 4 şi 5 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora, la prima zi de înfãţişare, aceasta este obligatã sã verifice dacã este competentã general, material şi teritorial sã judece cauza, precizând în încheierea de şedinţã temeiurile de drept pentru care se considerã competentã, demers ce nu împiedicã formularea de excepţii de necompetenţã în cazurile şi în condiţiile prevãzute de alin. 1 al aceluiaşi articol. Împotriva hotãrârii pronunţate în soluţionarea litigiului de cãtre instanţa astfel învestitã partea interesatã poate formula recurs, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 din Codul de procedurã civilã. De asemenea, dacã instanţa învestitã prin hotãrârea de declinare a competenţei se declarã, la rândul sãu, necompetentã, conflictul negativ de competenţã va fi soluţionat de instanţa ierarhic superioarã, conform prevederilor art. 20 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervã şi în Retragere din Deva şi Viorel Cãlina, Mariana Voina, Cornel Dreghiciu, Eugen Matei, Constantin Fulga, Dorinel Barb Lãscuţ şi Ioan Memetea în dosarele nr. 1.800/97/2011, nr. 1.815/97/2011, nr. 2.065/97/2011, nr. 2.075/97/2011, nr. 2.210/97/2011, nr. 2.201/97/2011 şi nr. 2.138/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 31 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
