Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 65 din 21 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 176 din 1 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Dumitru Constantin şi Chiriac Ene în Dosarul nr. 1.218/282/2012 al Judecătoriei Pogoanele şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.385D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. Menţionează, exemplificativ, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.218/282/2012, Judecătoria Pogoanele a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Dumitru Constantin şi Chiriac Ene într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea hotărârii Partidului Poporului - Dan Diaconescu de excludere a acestora din rândul partidului menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât exceptează de la controlul instanţelor judecătoreşti o hotărâre de excludere din partid pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 10 lit. g) şi art. 15 alin. (3) din Statutul Partidului Poporului - Dan Diaconescu, referitoare la sancţiunile disciplinare şi procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor, respectiv la comisia de arbitraj, care este organizată şi funcţionează conform unui regulament aprobat de organul statutar şi care trebuie să asigure părţilor dreptul la opinie şi dreptul de a se apăra, precum şi proceduri echitabile. Autorii excepţiei arată, de asemenea, că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care sancţiunile disciplinare şi procedura lor de aplicare sunt folosite ca mijloace de limitare a libertăţii de exprimare a opiniilor şi îngrădesc exprimarea voinţei politice a cetăţenilor.
Judecătoria Pogoanele consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor de partid să fie stabilită de către organisme interne, observând că reclamanţii au precizat în cerere faptul că statutul partidului reglementează măsurile disciplinare ce pot fi luate împotriva membrilor săi, precum şi căile de atac împotriva unor astfel de măsuri.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât motivarea neconstituţionalităţii textului de lege ce formează obiectul acesteia a fost făcută prin raportare la prevederile statutului partidului politic, iar nu prin justificarea încălcării unui text constituţional. Or, controlul de constituţionalitate presupune verificarea conformităţii unui act normativ cu Constituţia, ceea ce nu este cazul în speţă. De fapt, apare încă un motiv de inadmisibilitate, fiind supus controlului un act ce nu poate fi verificat de Curtea Constituţională, şi anume statutul unui partid politic.
Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 399 din 13 aprilie 2010, nr. 283 din 27 martie 2012, nr. 649 din 19 iunie 2012 şi altele, în sensul că textul de lege criticat este constituţional, întrucât răspunderea juridică în materie nu se reglementează prin norme de drept comun, ci prin norme proprii statutului partidului, astfel încât instanţele de judecată nu sunt competente să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei pentru acte de încălcare a disciplinei interne.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, care au următorul cuprins: "(3) Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului."
În opinia autorilor excepţiei sunt nesocotite următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 8 alin. (2) teza a doua potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei, art. 16 alin. (2) care statuează că nimeni nu este mai presus de lege şi art. 30 alin. (1) care proclamă inviolabilitatea libertăţii de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat, prin prisma unor critici asemănătoare, asupra constituţionalităţii textului de lege ce formează obiectul acesteia. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 197 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, Decizia nr. 1.461 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, sau Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că instanţele judecătoreşti nu sunt legitimate să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în ceea ce priveşte actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică şi deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimţit, au aderat la acest tip de asociaţii cu caracter politic. Curtea a constatat că este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcţie de ideologia care direcţionează acţiunile partidului, în ce măsură comportamentul membrilor acestuia este compatibil cu normele statutare care conturează rolul concret pe care acesta şi-a propus să îl aibă în viaţa politică şi socială a ţării şi dacă acest comportament este conform cu modalităţile specifice de acţiune agreate de fiecare partid şi, implicit, de fiecare dintre membrii acestuia.
De asemenea, Curtea a reţinut că normele cuprinse în statutele partidelor politice nu au natură juridică, ci reprezintă reguli de conduită internă a căror respectare este necesară pentru buna funcţionare a partidului ca structură asociativă. Acesta este motivul pentru care instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a cenzura hotărârile organelor de aşa-numită "jurisdicţie internă" a partidelor, hotărâri care au caracter de acte politice, emise în baza unor norme proprii statutelor acestora.
În cauza de faţă nu au fost aduse elemente de noutate care să justifice reconsiderarea celor statuate prin deciziile mai sus menţionate, astfel că atât considerentele, cât şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Dumitru Constantin şi Chiriac Ene în Dosarul nr. 1.218/282/2012 al Judecătoriei Pogoanele.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
