Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 649 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 2 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Truman" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.122/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.203D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 3.513D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ritzio Bu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.001/113/2009 al Tribunalului Brãila - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.203D/2010 şi nr. 3.513D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.513D/2010 la Dosarul nr. 3.303D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.122/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Truman" - S.R.L. din Iaşi cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã având ca obiect contestaţia formulatã împotriva deciziei de concediere de contestatorul Vlad Cocriş.
Prin Încheierea din 1 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.001/113/2009, Tribunalul Brãila - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Ritzio Bu" - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii formulate de Andrei Ionuţ Valentin împotriva deciziei de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã, în esenţã, cã textele de lege criticate, care reglementeazã condiţiile în care poate fi angajatã rãspunderea disciplinarã a angajatului, încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, egalitatea în drepturi, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, aratã cã regimul extrem de restrictiv prevãzut pentru încetarea raporturilor de muncã, precum şi procedura disciplinarã, însoţite de rãsturnarea sarcinii probei lezeazã libertatea economicã şi provoacã un dezechilibru în poziţia şi drepturile pãrţilor în litigiu, în favoarea salariatului. În plus, termenul de prescripţie prevãzut de art. 268 alin. (1) din Codul muncii este neconstituţional, deoarece prin aplicarea termenului de şase luni se restricţioneazã dreptul de înfãptuire a justiţiei. Mai mult, e posibil ca faptele care constituie abatere disciplinarã sã nu-şi fi produs efectele în termenul prevãzut de lege. Sancţionarea cu nulitatea absolutã a nerespectãrii unor formalitãţi prealabile aplicãrii sancţiunii disciplinare afecteazã grav funcţionarea normalã a societãţilor comerciale, instituind o adevãratã dictaturã a salariaţilor. Se mai susţine şi faptul cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât au o redactare imprecisã, nestabilind cu claritate care este momentul luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea faptei şi nici actul sau faptul care stabileşte acest moment. Astfel, judecãtorul va trebui sã hotãrascã asupra acestor aspecte, arogându-şi astfel atribute ale legiuitorului.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Tribunalul Brãila - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã prin interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 268 din Codul muncii, instanţa nu face altceva decât sã traducã în practicã actele normative emise de autoritãţile legiuitoare ale statului, pronunţând o hotãrâre judecãtoreascã. Aceastã hotãrâre este supusã cãilor de atac.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 266: "Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinarã aplicabilã în raport cu gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite de salariat, avându-se în vedere urmãtoarele:
a) împrejurãrile în care fapta a fost sãvârşitã;
b) gradul de vinovãţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generalã în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de cãtre acesta.";
- Art. 267: "(1) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, nicio mãsurã, cu excepţia celei prevãzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusã mai înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfãşurãrii cercetãrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicitã de cãtre angajator sã realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea fãcutã în condiţiile prevãzute la alin. (2) fãrã un motiv obiectiv dã dreptul angajatorului sã dispunã sancţionarea, fãrã efectuarea cercetãrii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetãrii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sã formuleze şi sã susţinã toate apãrãrile în favoarea sa şi sã ofere persoanei împuternicite sã realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le considerã necesare, precum şi dreptul sã fie asistat, la cererea sa, de cãtre un reprezentant al sindicatului al cãrui membru este.";
- Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisã în formã scrisã, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã.
(3) Decizia de sancţionare se comunicã salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(4) Comunicarea se predã personal salariatului, cu semnãturã de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandatã, la domiciliul sau reşedinţa comunicatã de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãrii."
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. b) au fost modificate prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, având în prezent urmãtorul cuprins, care, însã, nu modificã soluţia legislativã criticatã: "precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncã sau contractul colectiv de muncã aplicabil care au fost încãlcate de salariat;".
Autorii excepţiei considerã cã aceste texte de lege contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 45 referitor la libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, art. 61 alin. (1) referitor la unica autoritate legiuitoare a ţãrii, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 129 privind cãile de atac. De asemenea, considerã cã este încãlcat art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie argumente asemãnãtoare celor invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 58 din 16 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, Curtea a arãtat cã dispoziţiile art. 266-268 din Codul muncii "au menirea şi sunt necesare atât pentru asigurarea stabilitãţii raporturilor de muncã, cu respectarea deopotrivã a drepturilor şi a intereselor legitime ale pãrţilor raportului juridic de muncã, cât şi pentru protecţia salariaţilor faţã de eventualele mãsuri abuzive ori nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator.
Astfel, [... ] niciuna dintre normele juridice criticate nu este de naturã sã îngrãdeascã dreptul oricãrei pãrţi la un proces echitabil, în situaţia în care se iveşte un litigiu supus soluţionãrii instanţei judecãtoreşti. Din contrã, aceste texte de lege servesc la rezolvarea cu celeritate, într-un termen rezonabil, a unor asemenea litigii. Sarcina probei impusã angajatorului este determinatã de poziţia mai puternicã a acestuia faţã de cea a salariatului, de situaţia obiectivã rezultatã din deţinerea de angajator a documentelor şi a datelor necesare elucidãrii cauzei.
De asemenea, [...] accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã, consacrate de art. 45 din Constituţie, nu conferã drepturi şi puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia textele de lege ar împiedica instanţa de judecatã sã judece cauza în mod imparţial, Curtea reţine cã stabilirea unor condiţii de formã, precum şi a unor reglementãri detaliate în ceea ce priveşte sancţionarea salariaţilor nu împiedicã pãrţile sã administreze în faţa instanţei de judecatã probele necesare pentru a dovedi elementele de fapt care fac temeinicã sau nu decizia de sancţionare şi nici nu constituie un obstacol pentru instanţã în a cerceta aceste probe şi a se pronunţa în funcţie de acestea.
Cât priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 268 din Codul muncii ar fi neconstituţionale, întrucât nu definesc momentul în funcţie de care se apreciazã cã angajatorul a luat la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare şi nici actul prin care s-a fãcut aceastã constatare, Curtea constatã cã aceastã criticã vizeazã de fapt o omisiune legislativã, iar nu însuşi conţinutul art. 268 din Codul muncii. Instanţa de contencios constituţional nu poate complini însã aceastã omisiune legislativã pe calea controlului de constituţionalitate, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Curtea observã totuşi cã, deşi precizarea în lege a acestor elemente ar putea prezenta interes de vreme ce art. 268 din Codul muncii aratã cã dispoziţia de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie sã se facã într-un termen de 30 de zile calendaristice de la momentul luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, iar salariatul ar putea invoca tardivitatea dispoziţiei de sancţionare, reglementarea actualã nu este în mãsurã sã aducã atingere nici bunei desfãşurãri a actului de justiţie şi nici nu echivaleazã cu o interferenţã în atributele legiuitorului. Astfel, judecãtorul nu va proceda la instituirea unor noi reguli pe cale jurisprudenţialã necesare soluţionãrii cauzei, aşa cum se susţine în critica de neconstituţionalitate, ci va constata, în funcţie de fiecare caz particular, care este momentul la care angajatorul a luat la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare şi actul prin care s-a fãcut constatarea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Truman" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.122/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi de Societatea Comercialã "Ritzio Bu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.001/113/2009 al Tribunalului Brãila - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
