Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 649 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 21 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Kâroly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 raportat la <>art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie invocatã de Petru Burulea în Dosarul nr. 1.392/265/2009 al Judecãtoriei Nãsãud.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 7.935D/2009 - nr. 7.952D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã cu cea ridicatã în Dosarul nr. 7.934D/2009.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 7.935D/2009 - nr. 7.952D/2009 la Dosarul nr. 7.934D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 7.935D/2009 - nr. 7.952D/2009 la Dosarul nr. 7.934D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât este de competenţa legiuitorului sã adopte norme de procedurã. Mai mult, se aratã cã cele douã texte criticate reglementeazã situaţii diferite, astfel încât nu se pune problema încãlcãrii art. 16 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din data de 13 octombrie 2009 şi 29 septembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.392/265/2009, nr. 1.395/265/2009, nr. 1.406/265/2009, nr. 1.401/265/2009, nr. 1.414/265/2009, nr. 1.411/265/2009, nr. 1.380/265/2009, nr. 1.375/265/2009, nr. 1.390/265/2009, nr. 1.384/265/2009, nr. 1.348/265/2009, nr. 1.371/265/2009, nr. 1.358/265/2009, nr. 1.412/265/2009, nr. 1.361/265/2009, nr. 1.409/265/2009, nr. 1.370/265/2009, nr. 1.383/265/2009 şi nr. 1.351/265/2009, Judecãtoria Nãsãud a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 raportat la <>art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie invocatã de Petru Burulea, Octavian Pop, Mihai Adrian Tersanszki, Floarea Nistor, Remus Iftene, Viorel Pãtrãşcan, Sergiu Irinel Frunzã, Reghina Roman, Raul Emilian Rus, Maria Andreea Botiş, Sabina Pãtrãşcan, Sabin Domide, Florin Mihaiu, Maria Nistor, Artene Moisil, Doru Emilian Morariu, Ioan Constantin Nistor, Partene Marte şi Simion Ionel Cotu într-o cauzã având ca obiect constatarea existenţei unor clauze abuzive într-un contract de credit bancar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, din moment ce, în materia clauzelor abuzive, este atrasã competenţa de judecatã a unor instanţe diferite în funcţie de persoana care introduce acţiunea. Astfel, în cazul în care sesizarea instanţei se face de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, competenţa de judecatã aparţine judecãtoriei, iar, în situaţia în care instanţa este sesizatã de cãtre consumator, competenţa de soluţionare a acţiunii urmeazã sã se stabileascã potrivit dreptului comun.
Judecãtoria Nãsãud considerã cã, datoritã specificului cauzei în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, exprimarea opiniei sale ar echivala cu o antepronunţare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. 12 raportat la <>art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În realitate, din analiza dosarului, Curtea constatã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul cã art. 14 din lege, în temeiul cãruia a şi introdus acţiunea în faţa judecãtoriei, nu stabileşte în mod expres competenţa acesteia în soluţionarea cauzei sale, ci prevede cã stabilirea competenţei instanţei de judecatã în cazul învestirii acesteia cu judecarea cererilor ce cad sub incidenţa <>Legii nr. 193/2000 se face potrivit dreptului comun. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei se circumscrie art. 14 din lege, iar sintagma folositã de acesta - "art. 12 raportat la art. 14" - indicã mai degrabã o analizã comparativã între cele douã texte de lege, de unde şi trage concluzia peremptorie a neconstituţionalitãţii textului care formeazã temeiul de drept al demersului sãu judiciar. În fine, obiect al excepţiei nu poate fi art. 12 din lege din moment ce acesta nu ar avea legãturã cu soluţionarea cauzelor cu care instanţa de judecatã a fost învestitã. În consecinţã, obiect al excepţiei îl constituie <>art. 14 din Legea nr. 193/2000 , care are urmãtorul cuprins:
"Art. 14. - Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încãlcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecãtoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedurã civilã".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei. Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, se constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, nr. 54 din 25 ianuarie 2010, Curtea a statuat cã "fie cã este sesizatã direct de cãtre consumator, fie prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract". Plecând de la aceastã premisã, Curtea, prin decizia menţionatã, a statuat cã acţiunea promovatã în temeiul art. 11-13 angajeazã, în principal, rãspunderea contravenţionalã a comerciantului, iar, în subsidiar, rãspunderea civilã delictualã a acestuia.
Distinct de cele reţinute prin decizia amintitã, Curtea observã cã, potrivit <>art. 32 şi urmãtoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi/sau sancţionare a contravenţiilor se judecã de cãtre judecãtorie. Astfel, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, în mod obiectiv şi raţional, se justificã angajarea competenţei materiale a judecãtoriei în cauzele ce implicã stabilirea existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
Însã atunci când consumatorul acţioneazã proprio motu pentru angajarea rãspunderii civile delictuale a comerciantului - deci nu se pune în discuţie rãspunderea contravenţionalã a acestuia -, acţiunii sale i se vor aplica prevederile legale de drept comun în materia stabilirii competenţei materiale de judecatã, şi anume dispoziţiile Codului de procedurã civilã.
În consecinţã, nu se poate susţine în niciun fel existenţa unei discriminãri în funcţie de persoana care sesizeazã instanţa de judecatã, competenţele eventual diferite rezultând din natura juridicã diferitã a acţiunilor formulate. Pentru aceleaşi argumente nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 124 alin. (2) din Constituţie.
În fine, Curtea constatã cã invocarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin prisma faptului cã instanţa de judecatã a cãrei competenţã a fost stabilitã potrivit art. 14 din lege nu ar fi independentã sau imparţialã, este, în mod evident, neîntemeiatã. Indiferent de rangul instanţei, atât judecãtorul ca persoanã, cât şi instanţa de judecatã ca autoritate beneficiazã de toate garanţiile de independenţã şi imparţialitate.
Obiter dictum, instanţa de judecatã în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã îşi exprime opinia în toate cazurile în care sesizeazã Curtea Constituţionalã. Nu existã riscul unei antepronunţãri a acesteia, având în vedere, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 353 din 29 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, prin care s-a stabilit cã "exprimarea opiniei de cãtre instanţã asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu poate avea semnificaţia unei antepronunţãri interzise instanţei de fond de dispoziţiile Codului de procedurã civilã, de vreme ce nu ea este competentã sã soluţioneze excepţia, aceastã prerogativã de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate aparţinând în exclusivitate Curţii Constituţionale, conform dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie".
Curtea a mai statuat cã <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 "a fost conceput, încã din 1992, în ideea cã, alãturi de preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi de Guvern, care sunt implicaţi în procesul de legiferare, şi instanţa, care aplicã legea, sã-şi poatã exprima opinia cu privire la excepţia prin care este criticatã legea aplicabilã în soluţionarea litigiului de cãtre instanţa judecãtoreascã".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Petru Burulea, Octavian Pop, Mihai Adrian Tersanszki, Floarea Nistor, Remus Iftene, Viorel Pãtrãşcan, Sergiu Irinel Frunzã, Reghina Roman, Raul Emilian Rus, Maria Andreea Botiş, Sabina Pãtrãşcan, Sabin Domide, Florin Mihaiu, Maria Nistor, Artene Moisil, Doru Emilian Morariu, Ioan Constantin Nistor, Partene Marte şi Simion Ionel Cotu în dosarele nr. 1.392/265/2009, nr. 1.395/265/2009, nr. 1.406/265/2009, nr. 1.401/265/2009, nr. 1.414/265/2009, nr. 1.411/265/2009, nr. 1.380/265/2009, nr. 1.375/265/2009, nr. 1.390/265/2009, nr. 1.384/265/2009, nr. 1.348/265/2009, nr. 1.371/265/2009, nr. 1.358/265/2009, nr. 1.412/265/2009, nr. 1.361/265/2009, nr. 1.409/265/2009, nr. 1.370/265/2009, nr. 1.383/265/2009 şi nr. 1.351/265/2009 ale Judecãtoriei Nãsãud.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
