Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 647 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 921 din 14 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Dorel Tarcea şi Felicia Tarcea în Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Dorel Tarcea şi Felicia Tarcea în cadrul unui proces privind contestaţia în anulare împotriva unei sentinţe civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textul de lege criticat "nu asigurã intimatului posibilitatea de a lua cunoştinţã despre motivarea hotãrârii de fond, despre existenţa recursului, despre motivele de recurs şi despre termenul stabilit pentru judecarea acestuia", aşa încât "nu are posibilitatea de a-şi formula apãrarea şi de a o susţine în scris sau oral în faţa instanţei de recurs, neexistând astfel un echilibru procesual între pãrţi, absolut necesar pentru un proces echitabil". Se încalcã în felul acesta art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se mai susţine cã art. 4 alin. (3) din lege conţine "cel puţin douã ambiguitãţi", în sensul cã nu precizeazã situaţiile în care termenul de recurs curge de la pronunţare sau de la comunicarea soluţiei instanţei de fond, dispoziţiile art. 238 (asigurarea dovezilor), ale art. 336 (procedurile necontencioase) şi ale art. 582 (ordonanţele preşedinţiale) din Codul de procedurã civilã fiind de strictã aplicabilitate, şi nici nu prevede data de la care se calculeazã cele 3 zile pentru judecarea recursului - data depunerii şi înregistrãrii recursului la instanţa a cãrei hotãrâre este atacatã sau data la care dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei de recurs. De asemenea, faptul cã textul stabileşte termene mult prea scurte, care asigurã celeritatea soluţionãrii cauzelor în detrimentul soluţionãrii acestora printr-un proces echitabil, creeazã posibilitatea ca declararea, motivarea şi judecarea recursului sã aibã loc chiar înaintea motivãrii hotãrârii instanţei de fond care este de 10 zile, potrivit art. 17 alin. (3) din legea criticatã. În sfârşit, se mai aratã cã citarea prin publicitate în condiţiile unui termen atât de scurt "implicã evident şi necomunicarea motivelor de recurs cãtre intimat" şi reprezintã "doar îndeplinirea unei formalitãţi, lipsitã de orice eficacitate în asigurarea unei posibilitãţi reale de apãrare a intimatului", deoarece partea nu ştie când sã se intereseze dacã a fost declarat sau nu recurs, motivele acestuia şi termenul fixat pentru judecarea lui. Reglementarea cuprinsã în <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conduce la "încãlcarea drepturilor procesuale ale pãrţilor şi implicit a dreptului la un proces echitabil, celeritatea neputând fi asimilatã judecãrii în grabã a cauzelor, cu nesocotirea dreptului la apãrare".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia este întemeiatã "pentru cã judecarea recursului cu citarea pãrţilor exclusiv prin publicitate, în condiţiile prevãzute de <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la un proces echitabil reglementate de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi nu asigurã pãrţilor în proces garanţii procedurale suficiente pentru caracterul efectiv al cãii de atac şi accesul liber la justiţie".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 219 din 7 martie 2006 prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , apreciazã cã prezenta excepţie este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã "dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte momentele stabilite pentru declararea şi judecarea recursului împotriva hotãrârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate". În acest sens aratã cã prin prevederile de lege criticate "se aduce atingere substanţei dreptului la un proces echitabil, lipsindu-l de efectivitate din cauza redactãrii imprecise a textului", iar "judecãtorul este constrâns sã se substituie legiuitorului şi sã stabileascã el însuşi, pe cale jurisprudenţialã în afara legii, regulile necesare desfãşurãrii unui proces echitabil, încãlcând astfel dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie privind separaţia puterilor". În acest sens invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cãrora: "(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecã în 3 zile de la înregistrare, cu citarea pãrţilor prin publicitate."
Autorul excepţiei susţine cã aceste prevederi sunt contrare art. 21 alin. (3) din Constituţie, în conformitate cu care "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum şi, în temeiul art. 20 alin. (1) din aceasta, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 4 alin. (3) din <>Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la termenele de declarare şi soluţionare a recursului formulat împotriva soluţiei instanţei de contencios administrativ privind legalitatea unui act administrativ unilateral, datele de la care aceste termene curg, precum şi cu privire la citarea pãrţilor prin publicitate. Astfel, termenul de recurs este de 48 de ore şi curge de la pronunţare ori de la comunicare, iar termenul de soluţionare este de 3 zile de la înregistrare.
Curtea constatã cã art. 4 alin. (3) din legea criticatã a mai fost supus controlului de constituţionalitate în cauze în care se invoca, de asemenea, şi încãlcarea art. 21 din Constituţie, dar sub alte aspecte decât în aceastã cauzã, iar prin <>Decizia nr. 219 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, şi prin <>Decizia nr. 377 din 4 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 25 mai 2006, respingându-se excepţiile ridicate, s-a statuat asupra conformitãţii textului cu prevederile Constituţiei.
În schimb, în prezenta cauzã dispoziţiile <>art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt criticate sub aspectul ambiguitãţii şi impreciziei, al termenelor scurte pe care le stabileşte, precum şi sub aspectul modalitãţii de citare, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, încalcã art. 21 alin. (3) din Constituţie şi, prin raportare la art. 20 din aceasta, art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã ele sunt întemeiate şi excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi admisã. Pentru a pronunţa aceastã soluţie, Curtea observã cã susţineri similare au fundamentat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 privind termenul de recurs în care poate fi atacatã hotãrârea primei instanţe de judecatã. Nici aceste prevederi nu precizeazã în ce condiţii şi pentru care participant la proces termenul de recurs se raporteazã la unul dintre cele douã momente procesuale - pronunţare sau comunicare. Prin urmare, prin <>Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, s-a statuat cã accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie "implicã, între altele, adoptarea de cãtre legiuitor a unor reguli de procedurã clare, în care sã se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la cãile de atac împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţa de judecatã", în caz contrar, judecãtorul fiind "constrâns sã stabileascã el însuşi, pe cale jurisprudenţialã, în afara legii, adicã substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunţa asupra recursului cu judecarea cãruia a fost învestit, încãlcând astfel dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie privind separaţia puterilor". Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut cã "pãrţile nu au un reper sigur al termenului în care pot sã atace cu recurs hotãrârea pronunţatã de instanţa de contencios administrativ în primã instanţã, ceea ce face ca accesul lor la justiţie pe calea exercitãrii cãii de atac prevãzute de lege sã fie incert şi aleatoriu, adicã limitat". În consecinţã, s-a constatat cã, "datoritã impreciziei sale, <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 contravine art. 21 alin. (1) şi art. 129 din Constituţie".
Curtea constatã cã cele statuate cu valoare de principiu prin decizia menţionatã justificã şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2001, care datoritã impreciziei şi ambiguitãţii ce rezultã din curgerea termenului de recurs de la pronunţare ori de la comunicare, a termenelor scurte de soluţionare pe care le stabileşte, precum şi sub aspectul modalitãţii de citare este, sub toate aspectele criticate, contrar art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Dorel Tarcea şi Felicia Tarcea în Dosarul nr. 30.815/1/2005 (4.254/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constatã cã prevederile <>art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
