Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 647 din 17 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii si ale art. 304^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 22 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Petru Zuga în Dosarul nr. 6.022/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.022/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Petru Zuga cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 135/2009, pronunţatã de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 6.022/107/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 287 din Codul muncii, care prevede cã sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, îl defavorizeazã pe angajat, întrucât angajatorul ar putea sã nu depunã înscrisurile necesare aflãrii adevãrului, astfel cã este afectat dreptul la un proces echitabil. În acelaşi timp, dispoziţiile criticate creeazã o situaţie dezavantajoasã şi pentru angajator, întrucât acesta dispune de un timp prea scurt pentru formularea apãrãrii. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acestea instituie o discriminare între persoanele care beneficiazã de calea de atac a apelului şi cei care beneficiazã doar de recurs.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt în acord cu textele din Constituţie invocate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 494/2004, nr. 82/2008, nr. 629/2010 şi nr. 1.221/2010, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "Sarcina probei în conflictele de muncã revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãţişare."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii potrivit cãrora: "Recursul declarat împotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 304, instanţa putând sã examineze cauza sub toate aspectele."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 287 din Codul muncii atât din perspectiva angajatului, cât şi a angajatorului.
În ceea ce priveşte pretinsele atingeri aduse drepturilor fundamentale ale angajatului, Curtea constatã cã textul criticat prevede "obligaţia", iar nu opţiunea angajatorului de a depune înscrisurile necesare pentru aflarea adevãrului. În mãsura în care se eschiveazã de la aceastã obligaţie, instanţa, în virtutea rolului sãu activ, poate obliga angajatorul sã prezinte probele cerute.
Cât priveşte critica formulatã din perspectiva angajatorului, constatând calitatea pe care o are în proces autorul excepţiei, Curtea apreciazã cã aceasta este lipsitã de interes, astfel cã urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã justificarea acestei reglementãri derogatorii de la regula generalã a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele douã situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalitãţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţã, examinatã de o instanţã de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizeazã legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care pãrţilor nu le este deschisã calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa sã poatã cerceta sub toate aspectele cauza dedusã judecãţii.
Aceastã posibilitate, coroboratã cu principiul rolului activ al judecãtorului, conform cãruia instanţa are îndatorirea sã stãruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşealã privind aflarea adevãrului în cauzã, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectã a legii, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale, este menitã sã asigure pãrţilor o judecatã echitabilã şi sã conducã instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.
De altfel, asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea cetãţenilor în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 1.640 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, şi Decizia nr. 49 din 20 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, respingând excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Petru Zuga în Dosarul nr. 6.022/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
