Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 647 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 21 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Ralfi IFN" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.207/200/2009 al Judecãtoriei Buzãu.
La apelul nominal, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din data de 16 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.207/200/2009, Judecãtoria Buzãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Ralfi IFN" - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauzã având ca obiect judecarea unor aspecte constatate printr-un proces-verbal întocmit de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Buzãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile criticate conferã instanţelor de judecatã atribuţii care aparţin competenţei exclusive a puterii executive, şi anume investigarea unor presupuse încãlcãri a legii contravenţionale şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale. Se mai aratã cã procesul-verbal de constatare emis de Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor poate fi anulat doar în situaţia în care instanţa de judecatã constatã existenţa clauzelor abuzive, însã, în ipoteza în care procesul-verbal conţine vicii grave de formã, nu se poate dispune anularea acestuia, iar instanţa de judecatã trebuie, practic, sã suplineascã lipsurile sau sã ratifice actul respectiv de sancţionare.
Se mai apreciazã cã textul criticat limiteazã, din punct de vedere procesual, participarea pãrţii care sesizeazã instanţa de judecatã, întrucât singura argumentaţie pe care autoritatea o prezintã instanţei este o simplã supoziţie. Totodatã, aceastã supoziţie trebuie sã fie susţinutã şi argumentatã de instanţa de judecatã, ceea ce încalcã principiul egalitãţii pãrţilor în cadrul procesului din moment ce presupusul contravenient nu poate fi egalul instanţei de judecatã. Se considerã cã actul de sancţionare nu poate fi însãşi hotãrârea instanţei de judecatã din moment ce singurul remediu judiciar împotriva acesteia este doar recursul, etapã procesualã care nu permite administrarea unui probatoriu complet. Se aratã cã instanţa de judecatã ar trebui sã verifice legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, şi nu sã dispunã chiar ea sancţionarea contravenţionalã.
În fine, se aratã cã textul criticat este neconstituţional în mãsura în care din interpretarea sa se poate deduce cã instanţa de judecatã poate declara caracterul abuziv al oricãrei clauze contractuale decât cea cu care a fost sesizatã sau cã aceasta poate nesocoti lipsurile procesului-verbal de constatare.
Judecãtoria Buzãu apreciazã cã normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie întregul text al <>art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, din moment ce acesta are doar douã alineate. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
"Art. 13. - (1) Instanţa, în cazul în care constatã existenţa clauzelor abuzive în contract, aplicã sancţiunea contravenţionalã conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în mãsura în care contractul rãmâne în fiinţã, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, dupã caz.
(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010, Curtea a statuat cã "fie cã este sesizatã direct de cãtre consumator, fie prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract".
Curtea a mai reţinut cã art. 13 din lege, pe lângã rãspunderea civilã delictualã pe care o reglementeazã, prevede şi o rãspundere contravenţionalã, din moment ce fapta ilicitã este sancţionatã cu amendã contravenţionalã. Curtea a arãtat cã "împrejurarea cã actul de sesizare al instanţei, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de cãtre aceasta, este diferit în funcţie de calea aleasã de persoana care are calitatea de consumator nu impieteazã cu nimic asupra dreptului la apãrare al comerciantului. În faţa instanţei de judecatã, pãrţile au în egalã mãsurã posibilitatea de a-şi exercita garanţiile prevãzute de legea procesual civilã, formulând apãrãrile pe care le considerã pertinente şi utile cauzei".
Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cã, "aplicând sancţiunea contravenţionalã, în urma verificãrii procesului-verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa, de fapt, confirmã existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind, pe aceastã cale rãspunderea contravenientului. Existenţa acestei proceduri de sancţionare a faptelor contrare legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori nu impieteazã asupra principiului privind separaţia puterilor în stat, constituind tocmai expresia aplicãrii acestui principiu constituţional, în accepţiunea sa plenarã, care include echilibrul şi controlul reciproc al puterilor în stat".
Considerentele reţinute de Curte în decizia menţionatã sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
Distinct de cele arãtate prin decizia menţionatã, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, "în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplicã şi sancţiunea". Or, în cazul de faţã, procesul-verbal de constatare a contravenţiei este întocmit de agentul constatator prevãzut de <>art. 8 din Legea nr. 193/2000 , iar sancţionarea contravenţiei constatate se face de instanţa de judecatã, în urma administrãrii probatoriului necesar. Instanţa de judecatã se pronunţã numai cu privire la ceea ce a fost sesizatã prin procesul-verbal de constatare, astfel încât ex officio nu poate sancţiona contravenţional un comerciant pentru clauze abuzive despre care nu se face vorbire în procesul-verbal de constatare.
Chiar dacã procesul-verbal de constatare nu conţine elementele prevãzute de art. 16 din ordonanţã, instanţa de judecatã le poate îndrepta în urma administrãrii probatoriului necesar. Un asemenea aspect este justificat de faptul cã procesul-verbal de constatare a unei contravenţii nu produce eo ipso consecinţe juridice în raport cu comerciantul, dar şi de faptul cã sancţionarea contravenţionalã se dispune de o instanţã judecãtoreascã, şi nu de vreun corp administrativ. În aceastã situaţie nu se poate susţine încãlcarea <>art. 21 din Constituţie (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 194 din 12 februarie 2009 , unde Curtea, în mod ritos, a statuat cã "actele de control constatatoare ale unor situaţii de fapt nu pot forma obiectul unor cereri adresate instanţelor de contencios administrativ din moment ce acestea nu produc, în mod direct, efecte juridice cu privire la persoana controlatã").
Singurul caz în care are competenţa de a anula actul organului constatator este atunci când constatã cã aprecierea organului de constatare prevãzut de <>art. 8 din Legea nr. 193/2000 cu privire la clauza pretins abuzivã nu este realã.
În fine, Curtea observã cã, în procedura reglementatã de art. 14 din lege, diferendul dintre consumator şi comerciant poate parcurge 3 grade de jurisdicţie, însã, în cazul art. 13 din lege, diferendul dintre organul de constatare şi comerciant poate parcurge douã grade de jurisdicţie. Un asemenea tratament juridic nu încalcã art. 21 din Constituţie, întrucât acest text constituţional nu impune legiuitorului obligaţia reglementãrii accesului la toate gradele de jurisdicţie. Astfel cum s-a arãtat mai sus, existã o diferenţã specificã între prevederile art. 13 şi art. 14 din lege, în sensul cã primul text reglementeazã şi o rãspundere contravenţionalã, pe lângã rãspunderea civilã delictualã comunã ambelor texte de lege, ceea ce a şi determinat legiuitorul sã instituie proceduri de judecatã diferite. O atare competenţã a legiuitorului rezultã, fãrã tãgadã, din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Ralfi IFN" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.207/200/2009 al Judecãtoriei Buzãu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
