Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ion Condruţ în Dosarul nr. 349/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal. Lipsesc celelalte pãrţi, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicitã admiterea acesteia.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicitã Curţii acordarea unui nou termen de judecatã, în vederea studierii actelor depuse la dosar de cãtre completul de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece instituie o discriminare între mama şi tatãl copilului nãscut în timpul cãsãtoriei, în ceea ce priveşte prescripţia acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate, respectiv a acţiunii în tãgãduirea paternitãţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 349/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Ion Condruţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã termenul de 6 luni de la data când tatãl a cunoscut naşterea copilului, în interiorul cãruia se poate intenta acţiune în tãgãduirea paternitãţii, potrivit textului de lege criticat, este desuet, nefiind în concordanţã cu mijloacele moderne medicale de stabilire a filiaţiei copilului, inclusiv la o vârstã mult mai mare a acestuia, astfel încât sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale invocate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile art. 55 alin. (1) din Codul familiei, potrivit cãrora: "Acţiunea în tãgãduirea paternitãţii se prescrie în termen de şase luni de la data când tatãl a cunoscut naşterea copilului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 48 alin. (3) din Constituţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, Curtea, respingând excepţia, a statuat cã textul de lege criticat nu instituie un regim discriminatoriu între copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, mama copilului şi tatãl acestuia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tãgãduirea paternitãţii. De asemenea, Curtea a reţinut cã nici un tratament discriminator nu este aplicat titularului acţiunii în tãgãduirea paternitãţii în raport cu titularul acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate; în primul caz acţiunea este supusã prescripţiei, în cel de al doilea caz este imprescriptibilã, dat fiind cã cele douã situaţii juridice invocate nu sunt identice şi nici similare, astfel cã reglementarea lor diferitã nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Cele statuate în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, prin raportare la art. 20 din Constituţie, "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
Curtea a mai reţinut cã exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţionalã de a stabili competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã. Aceasta implicã şi reglementarea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilã.
Curtea constatã, astfel, cã prevederile art. 55 alin. (1) din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), care prevede cã procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege.
Referitor la invocarea, în prezenta cauzã, a dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Legea fundamentalã, privind egalitatea în faţa legii a copiilor din afara cãsãtoriei cu cei din cãsãtorie, Curtea constatã cã acest text constituţional nu are relevanţã în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, excepţie ridicatã de Ion Condruţ în Dosarul nr. 349/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
OPINIE SEPARATĂ
la Decizia nr. 646 din 5 octombrie 2006
privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 55 alin. 1 din Codul familiei
Fãrã a nega în totalitate argumentele aduse de majoritatea judecãtorilor Curţii pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerãm cã art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 (cu opinie separatã) şi <>Decizia nr. 390 din 12 iulie 2005 , Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepţia, constatând cã din textul de lege criticat nu rezultã un regim discriminatoriu între copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, mama copilului şi soţul acesteia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tãgada paternitãţii.
Printr-o altã <>decizie, şi anume nr. 349 din 12 decembrie 2001 , Curtea a admis posibilitatea ca, alãturi de soţul mamei copilului, mama şi copilul sã poatã formula acţiune în tãgada paternitãţii, declarând, astfel, neconstituţional art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În urma constatãrii neconstituţionalitãţii art. 54 alin. 2 din Codul familiei, consecinţa fireascã ar fi fost declararea ca neconstituţional şi a art. 55 alin. 1 din Codul familiei, ce prevede doar termen de prescripţie în ceea ce priveşte dreptul la acţiune al soţului mamei copilului, şi anume 6 luni de la data când acesta a aflat de naştere, fãrã a se prevedea nimic cu privire la dreptul la acţiune, când titulari sunt mama sau copilul. Din necorelarea celor douã texte de lege rezultã cã în privinţa mamei şi a copilului îşi gãseşte aplicare dreptul comun privind dreptul la acţiune având ca obiect un drept personal nepatrimonial, în sensul cã acţiunea este imprescriptibilã. Se creeazã, astfel, o inegalitate juridicã evidentã între titularii dreptului la acţiune în tãgada paternitãţii. Pentru mamã şi copil se aplicã regula - imprescriptibilitatea, iar pentru soţul mamei copilului, termenul special de prescripţie, de 6 luni, ce reprezintã excepţia.
În aceste condiţii, este evidentã încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, între titularii dreptului la acţiune în tãgada paternitãţii existând diferenţieri de tratament juridic, cu toate cã se aflã în situaţii juridice identice.
Fiind vorba de un drept personal nepatrimonial, acţiunea în tãgada paternitãţii ar urma sã fie imprescriptibilã sau legiuitorul sã reglementeze acelaşi termen special de prescripţie pentru toţi titularii dreptului la acţiune, indiferent dacã acesta ar curge de la date diferite.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
