Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 645 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) si art. 85^1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale art. 70 alin. (1) si (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, precum si ale art. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 972 din 5 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale <>art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale <>art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Caraiman - S.A. din Buşteni în Dosarul nr. 1.663/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic. Lipsesc celelalte pãrţi. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei.
Având cuvântul, reprezentantul pãrţii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitã respingerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.663/4/2006, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale <>art. 70 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale <>art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã Caraiman - S.A. din Buşteni.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitatea se susţine cã textele de lege criticate încalcã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, instituind o discriminare între debitorii persoane private, în privinţa cãrora este aplicabil art. 720^8 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia hotãrârile date în primã instanţã privind procesele şi cererile în materie comercialã sunt executorii, spre deosebire de situaţia în care debitor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în privinţa cãruia <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 condiţioneazã punerea în executare de rãmânerea irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti. De asemenea, se susţine cã prevederile <>art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 , ale <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , precum şi ale <>art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, prin condiţionarea, pe de o parte, a efectuãrii plãţii debitelor aparţinând instituţiilor publice de voinţa exclusivã a debitorului şi, pe de altã parte, a executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile de poprirea conturilor deschise la trezoreria statului, aparţinând instituţiei publice debitoare.
Pentru aceleaşi considerente, în opinia autorului excepţiei, sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din motivarea acesteia, îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) şi <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 2 iunie 2005, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 66/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 15 septembrie 2006, ale <>art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, ale <>art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
Art. 25 alin. (1) şi <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 :
- Art. 25 alin. (1):"(1)Pentru încasarea sumelor în lei şi în valutã, rezultate din recuperarea creanţelor înregistrate în evidenţele sale, AVAS are dreptul sã utilizeze şi conturi curente deschise la Banca Comercialã Românã - S.A. atâta timp cât statul este acţionar majoritar la aceastã bancã. Plãţile se vor face integral prin conturi deschise la trezoreria statului.";
- Art. 85^1 : "(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi ale art. 720^8 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, apelul şi recursul suspendã de drept executarea hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în litigiile îndreptate împotriva A.V.A.S.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin. 3 şi ale art. 367 din Codul de procedurã civilã, formularea acţiunii în anulare împotriva hotãrârii arbitrale în litigiile prevãzute la alin. (1) suspendã de drept executarea sentinţei arbitrale pânã la data soluţionãrii irevocabile a acţiunii în anulare.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã pânã la data de 31 decembrie 2006 inclusiv."
<>Art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice:
"(1)Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activitãţile de pe lângã unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectueazã operaţiunile de încasãri şi plãţi prin unitãţile teritoriale ale trezoreriei statului în a cãror razã îşi au sediul şi la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilitãţi.
(2)Este interzis instituţiilor publice de a efectua operaţiunile de mai sus prin bãncile comerciale.
(3)Instituţiile publice au obligaţia de a transmite bugetul aprobat potrivit prevederilor prezentei legi unitãţii teritoriale a trezoreriei statului."
<>Art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 :
- Art. 1:"Executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizeazã din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de platã respectivã.";
- Art. 3:"În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plãţi dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi interzicerea îngrãdirii prin lege a exercitãrii acestui drept, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietãţii private, precum şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legale criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate într-o cauzã în care acelaşi autor al excepţiei critica aceleaşi texte invocate şi în prezenta cauzã, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare similarã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 552 din 6 iulie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 29 august 2006, Curtea, respingând excepţia, a statuat cã prevederile <>art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 şi ale <>art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi art. 53 din Legea fundamentalã, pentru considerentele acolo reţinute.
De asemenea, Curtea constatã cã problematica limitãrii, prin acte normative speciale, a executãrii silite a obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, în sensul cã aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceastã destinaţie, a fost supusã de mai multe ori controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauzã. În acest sens, prin <>Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 , reţinând cã ordonanţa a cãrei constituţionalitate este contestatã are o evidentã finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisã indispensabilã a desfãşurãrii activitãţii lor în condiţii optime şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantã a mecanismului statului. De asemenea, Curtea a constatat cã ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbãrii grave a activitãţii ce constituie însãşi raţiunea de a fi a unor astfel de instituţii.
Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie cã, deşi prin dispoziţiile legale criticate se instituie anumite limite ale executãrii, în sensul cã aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse bãneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget în acest scop, executarea silitã a obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice nu este împiedicatã, de vreme ce, potrivit <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 , se instituie obligaţia ordonatorilor de credite de a lua toate mãsurile ce se impun, inclusiv virãri de credite bugetare, pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
De altfel, Curtea a evocat faptul cã o asemenea mãsurã de protecţie a debitorului nu este singularã în legislaţia execuţionalã, fiind amintit în acest sens art. 406 din Codul de procedurã civilã, prin care se prevede exceptarea de la urmãrirea silitã a unor anumite bunuri ale debitorului şi ale familiei acestuia. Or, instituirea de restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnã negarea posibilitãţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea cãilor de atac nu semnificã restrângerea accesului liber la justiţie. Atâta vreme cât prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se garanteazã creanţele asupra statului, nu precizeazã cã realizarea creanţelor presupune executarea lor de îndatã, atunci condiţiile instituite în aceastã materie prin ordonanţã, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei. Ele urmãresc gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, astfel încât nu fac decât sã dea expresie obligaţiei constituţionale a garantãrii obligaţiilor asupra statului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea.
În prezenta cauzã autorul excepţiei susţine şi neconstituţionalitatea <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , deoarece, în opinia sa, acesta instituie o discriminare între debitorii persoane private, pe de o parte, şi AVAS, pe de altã parte, în privinţa executãrii silite a hotãrârilor judecãtoreşti.
Referitor la aceste susţineri Curtea constatã cã textul de lege criticat reprezintã o normã de protecţie de interes general, prin care legiuitorul a urmãrit sã evite situaţia în care, pe calea executãrii silite, instituţia publicã ar fi lipsitã de resursele financiare necesare derulãrii activitãţii sale de interes public, în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "(1)Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale (...) instituţiilor publice sunt reglementate prin lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi <>art. 85^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, ale <>art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 , precum şi ale <>art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Societatea comercialã Caraiman S.A. din Buşteni în Dosarul nr. 1.663/4/2006 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
